Povestea prietenei mele...

[helicom]

Buna,sunt noua pe forum,dar urmaresc mesajele voastre de mai mult timp.Nu sunt casatorita inca,nu am copil,dar am o prietena a carei poveste vreau sa v`o spun si va rog sa ma ajutati cu un sfat. Prietena mea are 35 de ani.E casatorita de 15 ani.Sotul ei s`a imbolnavit psihic in urma cu 3 ani,atunci cand a prins`o cu altul.Ea a avut o relatie extraconjugala de mai multi ani.L`a iubit f mult pe acel barbat(casatorit),incat a facut un copil cu el.Ea in 15 ani de casnicie nu a ramas niciodata insarcinata.Concluzia:Sotul ei este steril. Ea isi dorea f mult un copil...cu sotul ei oricum nu mai putea face in ultimii 3 ani pt ca era sub tratament psihiatric.Si a venit ziua...unica..in care a ramas insarcinta...la 35 de ani. Cand era cu bebele in burtica era f fericita,tot timpul vorbea cu fetitza care urma sa se nasca,o considera o minune,isi dorea cu ardoare sa o tina in brate. Eu am fost delegata moasa a fetitei inca dinainte sa se nasca si tot eu am fost cea care i`am ales numele.[copil] Eu imi doream tare mult sa o nasca,sa o vad...ador copii!! Ea parea a fi o mama perfecta...a facut copilul cu omul pe care il iubea si dupa 15 ani in care cuvantul mama pt ea insemna o legenda. A venit si ziua in care fetitza s`a nascut.in 31 iulie la ora 11:40 s`a nascut o fetitza de 3200,sanatoasa tun ..prin cezariana. Toate bune si frumoase...eu ca moasa am scos`o din spital.Eram f fericita..cand am simtit in brate mogaldeata aia mica de 300 kg m`am topit de dragul ei.Se uita cu niste ochi mari la mine...nu constientiza saracuta nimic. [mamica] Prietena mea era f fericita,parea ca o iubeste enorm..ca o sa fie o mama model. Dar toate astea au durat 3 zile.Orice minune tine 3 zile ...nu? [:(] Dupa 3 zile,se purta cu fetita ca si cand nu ar fi a ei.Toata grija a cazut pe capul sotului ei bolnav psihic(dar un om milos si extraordinar,pe care insa il tin pastilele)...Ea nu a schimbat niciodata fetita,nu i`a dat sa manance(bea lapte praf..ea nu are lapte)...nu a tinut`o nici 10 minute in brate.Mie mi se rupe sufletul cand vad cu cata raceala o trateaza.Daca plange,nici macar nu o ia in brate...lui i se face mila de ea.Fetita e tot cu el,ea doar sta in pat..nu se ocupa de casa(de fapt niciodata nu s`a ocupat),intotdeauna a fost o femeie rece,nepasatoare,comoda. Fetita e o mancacioasa,nu plange deloc.I`a dat D`zeu un copil cuminte si sanatos si nu are grija sa o pretuiasca.[:(] Azi am fost la ei sa vad fetita,ma duc cat de des pot,pt ca o iubesc tare mult...e o minune de copil.Cand o vad asa mica si neajutorata o iau in brate si o mangai pe capusor...asa se linisteste...si adoarme.[:(] Azi ...fetitza era rosie pe piept toata...parea oparita..si ea ca replica mi`a dat:A facut alergie de la uleiul de corp.Cam cusuta cu ata alba povestea.Fetita plangea...abia mai respira..i`am dat putin ceai ..am luat`o in brate si a zis sa nu o iau ca se invata.[:(] Eu nu mai pot sa merg la ei ...mi se rupe sufletul pt fetitza.Saraca,propria ei mama o trateaza cu atata raceala.Am plans azi toata ziua de mila ei.Daca o mai vad asa o sa ma distrug.Ma scuzati ca am scris prea mult,dar sunt distrusa.Va rog sa`mi spuneti de ce se poarta asa,de ce o uraste,de ce nu o ia in brate,de ce nu o strange la piept,de ce nu e o mama adevarata?? Eu o sa innebunesc..imi pun mii de intrebari ...! Va rog,dati`mi un sfat.Vreau sa`i spun in fata tot ce simt,dar pe urma poate se va supara rau pe mine si nu ma va mai lasa sa vad fetitza.Va rog dati`mi un sfat..ca nu stiu ce sa fac. Oriunde ai sa ajungi,sa nu uiti niciodata de unde ai plecat.

[Dandush]

Inainte de toate "Bun venit " pe DC [flo]

 

 

E groaznic ceea ce ai scris despre prietena ta . Oare ce a determinat-o sa se indeparteze asa de copilul pe care (din cate ai spus)id="size1"> si l-a dorit ???Chiar de ar fi vorba de "baby-blue" de obicei nu dureaza mai mult de o saptamana (din cate stiu eu)id="size1">... E rece doar cu micuta sau si cu ceilalti din jur?

Cum e relatia ei cu tatal fetitei in momentul de fata? Cred ca are o influenta in schimbarea asta brusca .

 

Sper sa fie ceva de moment si sa-si revina. Aminteste-i cat de mult si-a dorit acest copil si cat de fericita ar trebui sa fie ca, dupa atata timp a reusit in sfarsit sa devina "mama" ...

 

Sa dea DD sa se trezeasca intr-o dimineata si cand se va privi in oglinda sa-i fie rusine de ceea ce vede , iar tie multe [flo][flo][flo].

 

 

 

 

*grupul fetelor fantastice *

noi

[iga]

Da-i 2 palme de control prieteneii tale,sa-si revina la normal[:(!]Cum poate sa faca atitea pacate?Nu-i este frica de DUMNEZEU?Eu,in locul tau a-si purta o discutie serioasa si a-si pune puctul pe I,cu riscul de a m-a lipsi de asa "prietena",tinind cont ca ea este" normala" si sotul cu probleme....Gindeste-te ca o poti ajuta pe [copil],sa scape de o asa zisa mama ce nu-si merita numele.Fa ceva pina nu este prea tirziu,scapa [copil]de chin.Sper sa ne dai vesti bune[biz]

 

ada

[Ramona J]

Continua sa mergi acolo, mai bine te asiguri ca fetita e OK. Daca te certi cu ea poate te indeparteaza si nici macar nu mai stii ce se intimpla.

Daca suspectezi un abuz eu zic ca ar fi bine sa contactezi... autoritatile, nu stiu cine se ocupa de asta in RO.

E posibil ca prietena ta sa aiba o depresie post-partum. Poate are nevoie de ajutor specializat.

Nu stiu cum e mai bine sa procedezi, dar e important ca fetita sa fie ingrijita.

Numai bine si tine-ne la curent.

 

The best thing you can do for your children is to love your wife.

[aissa]

Sa trec peste...neclaritatile povestii (e casatorita de 15 ani, acum 3 ani sotul a prins-o cu unul de s-a imbolnavit cu capul si ea a continuat sa aiba relatii extraconjugale ca abia acum a facut copilul [alcool]) daca suspectezi ca acel copil e in pericol anunta Directia pentru Protectia Copilului care de regula activeaza pe unde e si Primaria, in localitatea in care are domiciliul prietena ta.

Sper ca atunci cand ai scris ca "parea oparita" sa te fi referit la ceva iritatii de la caldura...tu ce suspectezi? Ca zici ca e cusuta cua ta alba povestea.

In fine...ce depresii post natale nene? Asta e nesimtire crasa, poate chiar nebunie? Refuz sa cred ca un om care isi doreste un copil poate sa il lase apoi fara sa il schimbe sau sa-l ia in brate. Ca te buseste plansul, ca nu-ti convine nimic, ca urli, ca faci ca toate alea inteleg. Dar ca respingi copilul si ca nu-ti pasa de el uite ca nu pot sa cred ca e "baby blues".

 

Cristina si ghighiloi [foto] id="blue">

[tlaura]

Si eu zic ca si aissa; pana isi "revine" mama, anunta Protectia copilului.

Poate asa se va trezi si mama la realitate. Oricum, denuntul poti sa-l faci anonim, asta daca nu vrei sa strici relatiile cu prietena ta, si pentru a avea in continuare acces la fetita.

Sa nu te mai duci pe acolo, nu este o solutie; probabil fetita se si ea iubita, cand o iei in brate!

Nu o parasii si tu!

Sa ne mai spui ce se intampla!

 

 

Laura, mama lui Andrei

 

Poze

 

Poze

[Chuny]

E o poveste ... interesanta, plina de imaginatie. Helicom, la profilul tau scrie ca ai 18 ani si ca esti studenta ...

[paky]

Buna dimineata fetelor!

Intradevar povestea e ciudata, daca pot sa-i spun asa.

Si nu inteleg nici eu motivul pt care se poarta asa, mai ales ca si-a dorit acest copil foarte multi ani. De depresie nu poate fi vorba.

Dar relatia cu al doilea barbat cum mai decurge? Se mai vad in continuare? Din cate am inteles sotul a iertat-o. ar fi trebuit sa fie fericita s-a impacat cu sotul si are si copilul mult visat.

Poate raceala ei tine de o nemultumire, care e???

discuta cu ea si fa tot ce poti sa o ajuti, si pe ea si pe copil.

 

Mult succes si asteptam vesti.

[cl]

Helicom, eu iti spun sa nu te pripesti. Poate ca tie, care nu ai copil, unele lucruri ti se par in neregula. Asa cum si mamelor sau bunicilor noastre/nostrii nu li se pare in regula sa nu leganam copilul pe picioare cand il adormim sau li se pare complet aiurea ca pregatim apa de baita cu termometrul si nu cu cotul. Poate ca tie, din exterior, asa ti se pare, ca e o mama care-si neglijeaza copilul, dar realitatea poate fi alta. Inainte de a spune ca e neglijat copilul, ar trebui sa stai mai mult prin preajma lor si sa vezi ce se intampla. Faptul ca avea puiul bubite pe piept (alergie de la uleiul de corp, cum zice mama copilului) poate sa fie si de la caldura. Daca ai fi avut un copil, ti-ai fi dat seama daca e de la caldura sau nu. De ce ti se pare cusuta cu ata alba explicatia mamei? Ce crezi, ca i-a facut ea bubele alea???? Hai sa fim seriosi! Spui ca nu o ia in brate si nu o pupa. De unde stii? Stai 24 de ore din 24 cu ea? De unde stii ca nu e obosita prietena ta, de unde stii ca nu-si dragaleste copilul? Pentru ca nu o face cand o vezi tu? Hmmmmmm.

Eu te-as ruga sa fii putin mai atenta cu afirmatiile pe care le faci. Si in loc sa dai cu pietre, mai bine fii alaturi de prietena ta. Ea e acasa cu bebele de cam 3-4 saptamani, nu? Tu cam cat ai sta cu ea in acest timp, de emiti concluzii? Doua-trei-cinci vizite de cate 30-60 de minute? Nu te supara, dar nu ai cum sa vezi exact ce se intampla acolo. Poate ca prietena ta e foarte obosita si are o depresie postnatala. Stai pe langa ea si incearca sa vezi daca intr-adevar e copilul neglijat si atunci vezi ce a determinat-o sa se poarte asa. Spui ca si-a dorit foarte mult copilul. Atunci, daca intr-adevar il neglijeaza, sigur se intampla ceva cu ea. Ofera-i sprijinul tau si convinge-o sa mearga la un specialist, daca are aceste probleme. Ajut-o, poate ca e nauca si nu stie ce sa faca! De exemplu, atunci cand ai vazut bubitele copilului, ai fi putut sa-i spui ca tu nu te pricepi, dar esti putin ingrijorata si ca la urmatoarea vizita a pediatrului ar trebui sa i le arate si lui, ca sa vada exact despre ce e vorba. Sau ca poate ar fi mai bine sa-i dea un telefon atunci, sa-l cheme sa vada puiul. Deci putina diplomatie n-ar strica.

In incheiere, vreau sa va spun ca este foarte usor sa distrugi. Poate ca este un copil neglijat si atunci trebuie anuntate autoritatile, DAR numai dupa ce vor fi dovezi sigure in acest sens. Si poate ca nu e nimic si din exterior unii vad lucrurile altfel. In ultimul caz, daca anunti autoritatile, nu vei provoca decat suferinta. Si mamei si copilului!

 

Claudia

 

o carte pentru un copil-si tu poti ajuta!

[crini]

Eu sunt de aceeasi parere cu Claudia. Fata de datele pe care le ai, concluzia ca nu e o 'mama adevarata' mi se pare exagerata.

As fi curioasa cate din cele care zic ca nu exista depresia au trecut printr-o nastere. Am citit mai demult un articol care descria exact acest refuz al copilului din partea mamei, din pacate nu imi amintesc amanuntele.

Constructiv ar fi sa vorbesti cu ea, s-o intrebi daca are nevoie de ceva, daca o poti ajuta. Poate are prea multa treaba in casa si nu o ajuta nimeni, poate se simte vinovata ca nu o alapteaza, sau poate fata de sot... E simplist sa spui are sotul, copilul dorit, ce-i mai trebuie?

Banuiesc ca nici situatia acasa n-a fost chiar roz, ca sotul n-a pupat-o de bucurie ca-i aduce un copil care nu-i al lui, chiar daca il accepta si pare afectionat de fetita.

 

 

 

Mami de fetita (1999)si baietel (2004)