Povestea prietenei mele...

[Alyssa]

Eu zic sa stai departe de prietena ta. Din cite o descrii nu cred ca ii esti prietena adevarata.

 

Lasa-i in pace sa isi vada de familia lor. Mi se pare ca am citi in mesajul tau o nuanta de gelozie fata de prietena ta si se poate ca in subconstient sa doresti sa fii in locul ei.

 

Nu o critica, ajut-o daca poti, daca nu vezi-ti de treaba ta!

[Amely]

Ceva e ciudat in povestea postata de tine, Helicom... Nu stiu ce, dar pe mine rar ma inseala intuitia. Parca am mai citit ceva asemanator de curand, pana la un punct (parca "Al cui e copilul" sau cam asa ceva...) daca ma insel cer scuze.

 

"Mai bine sa fii optimist si sa te inseli, decat sa fii pesimist si sa ai dreptate..."

 

Pozici cu noi

 

 

[Luna1]

Eu am avut depresie postnatala cam o luna si cine nu a avut sa nu vorbeasca. Nu mi-am respins copilul insa m-am simtit dintr-o data cocosata de atatea griji, plangeam nonstop, cand il luam in brate plangeam mai rau de ziceai ca i s-a intamplat ceva rau saracu', asa ca nu ma mira ca avand depresie poti ajunge sa-ti respingi copilul. Suntem oameni si reactionam diferit. Eu zic ca daca tot ii esti prietena sa incerci sa o scoti din starea asta, sa-i arati cat de norocoasa este, daca nu ii poti fi prietena adevarata mai bine las-o in pace.

 

http://www.alina-jaime.co.uk/main.php

[Nadia1976]

Citeste aici si poate vei gasi o modalitate de a-ti ajuta prietena:

http://www.desprecopii.com/info.asp?id=47#psi

 

 

"Faptul ca ai un pian nu te face pianist, dar nasterea unui copil sigur te va face parinte."

 

[Ramona J]

Aissa, depresia postnatala nu e neaparat acelasi lucru cu "baby blues". Asta e varianta usoara. Eu n-am patit-o pe pielea mea (doar baby blues), dar am auzit ca se poate si mult mai rau. Cred asta. Mai ales ca si-a dorit copilul, de ce ar uri-o asa dintr-o data?

 

The best thing you can do for your children is to love your wife.

[Alyssa]

Mai, lasati treaba cu "uratul fetitei" ca nu stiti voi ca este asa! Ast ati auzit de la o alta persoana care povesteste prin prisma ei ceea ce se intimpla cu prietena ei. aha... se linisteste numai cind o mingiie ea pe capushor... offf... ce mama rea este prietena ei... are un sotz piinea lui Dumnezei care a luat-o razna ca ea a fost aia care l-a inselat... si uite ca o accepta si cu copilul alteia... si ea (prietena) tot face fitze... ce nenorocita de mama!...

[babyblue]

quote:Originally posted by Sibylle

E o poveste ... interesanta, plina de imaginatie. Helicom, la profilul tau scrie ca ai 18 ani si ca esti studenta ...

---

id="quote">id="quote">asta cu varsta e o ciudatenie, la mine in profil scrie ca am 13 ani, desi am selectat corect in calendar, data nasterii, dar nu stiu din ce motiv arata asa...:(_______________________________________________________________________Babyblue va pupa pe toti!!id="red"> "Sunt doua pacate principale din care toate celelalte pacate se nasc: Nerabdarea si Lenea." id="red">

[michelle7]

stiu si eu un caz din asta. e vorba de o fetita de 8 luni. maica-sa nu o scoate din casa ( o lasa cu babysitter 12 ore pe zi si nu "are incredere" in ea sa o lase cu copilul afara ) iar cand vine ea acasa e obosita asa ca se relaxeaza citind . la 8 luni ii da doar lapte praf preparat cu N ore inainte cand pleaca ea la serviciu. refuza sa ii dea alimente desi nu a alaptat-o niciodata si copila s-a nascut la 7 luni . e mica, slaba si palida.

nu o ia in brate " sa nu se invete ". si mama nu e chiar redusa , e aproape de finalul doctoratului. Nu sunt medic , dar cred ca oameni ca ea si ca si amica de care povesteste autoarea subiectului, sunt persoane cu probleme psihice grave

 

Michelle

 

[danutza_c]

...Sau cu depresie postpartum care accentueaza niste probleme de personalitate pre-existente. Dar dupa 8 luni nu mai e vorba de depresie postpartum, asta eclar.

 

sa nu ne pierdem speranta

danutza

 

 

[lumi686]

Si daca Helicom are dreptate? Ce sa faca, sa stea cu mainile in san pe motiv ca trebuie sa fie o prietena adevarata?

O prietena adevarata iti atrage atentia daca te vede ca gresesti, nu sta si da din cap gen "ai dreptate" non stop.

Mie mi se pare foarte dureros, in cazul in care e adevarat. Si atunci cand e vorba de un bebelus asa mic, e mai bine sa iei masuri din timp decat sa astepti sa treaca timpul doar-doar se mai intampla ceva si mama se schimba.

O dementa de mama de aici a procedat cam la fel cu bebelusha ei, iar femeile de la cresa spuneau ca fetita era atat de nefericita din cauza asta (avea in jur de 2 anisori) incat nu zambea niciodata!

Pai cand ma gandesc ce imi zambeste mie fetita mea din prima secunda in care se trezeste..mi se rupe inima de copilasii care nu pot avea o viata fericita. Macar acum, cand sunt mici. Fiecare copil merita sa fie fericit si iubit.