cand tatal isi distruge familia

[riana]

Scrisesem un raspuns mai lung dar nu-stiu ce-am facut de nu a aparut

Ziceam ca pt noi, copiii, intotdeauna au facut tot ce-au putut si sufletul din ei si l-ar da pt noi.

Eu nu ma indoiesc de dragostea lui..e clar insa ca pe mama nu o mai iubeste [V]

Pe faptul ca tine la noi, copiii ma bazez cand sper ca discutand cu el sa-l facem sa-i fie rusine macar si asta sa-l trezeasca un pic . Sper. Ma rog.

Sora mea e mai apropiata ca localitate de ei...si stie mai multe...mi-a zis ca si ea banuia ceva...ca el se comporta ca un inconstient in ultimul timp....multi bani cheltuiti...datorii.

E clar ca "doamna" asta vrea si el face orice ca sa primeasca atentia ei.

Cat de idiot sa fii sa-ti pierzi mintile in asa hal dupa cineva ??!!

Alissa, noi asta incercam sa facem, sa o luam pe mama de acolo si apoi sa vorbim cu el.

Despre faza cu abuzul.....ei ca parinti, niciodata nu ne-au spus supararile, mereu ne-au menajat sa nu ne supere. Asa ca mama, e posibil sa ne fi ascuns daca el a mai dat in ea , iar acum sa se fi speriat de "intensitatea" atacului si poate de aceea a vorbit.

Eu fiind si mai departe de ei si avand si probleme cu sanatatea mai tot anul acesta...toti m-au tinut la distanta de lucrurile neplacute.(ex sora mea care ceva banuia...dar nu mi-a zis niciodata )

Iar acum cand totul a iesit la iveala...toate informatiile mi-au venit buluc...si inca mestec la ele .

Imi cer scuze....nu mai pot sa fiu coerenta, nu ma simt nici bine...de cand am aflat.

Uffff...

Stiti ceva ? [V] Dintre parintii mei, pe tatal meu il admiram si stimam cel mai mult [V]

 

 

E loc sub soare pentru toata lumea. Mai ales ca toata

lumea vrea sa stea la umbra.

 

[aiuras]

Desi este un cosmar tot ce povestesti eu cred ca cel mai bine este sa vorbiti cu tatal vostru, sa-i spuneti ca este de neacceptat cum s-a purtat cu mama si daca nu continua sa plece el din casa, nu mama. Nu ignorati evenimentul, nu lasati sa treca timpul. Este posibil ca si el sa fie speriat de ceea ce a facut, daca nu luati atitudine o sa-si inventeze scuze si motive si abia atunci devine obicei aprobat.

Stati unite in jurul mamei si intrebati-l clar ce are de gand, un ultimatum ori cu mama, ori cu fufanica. Sa spele si fufanica rufele barbatului, sa le calce, sa ia viata de la inceput si de la zero. Nu il mai imprumutati de bani si aveti grija sa nu mai imprumute de prin casa. Mama are locul ei in casa, el in noua postura nu.

 

[danutza_c]

Riana, este cumplit ceea ce vi se intimpla!

Nici nu am cuvinte care ar putea alina cumva ceea ce simti.

As vrea sa-ti spun si eu ceva care ar putea sa sune foarte ciudat: ar putea exista posibilitatea ca tatal tau se fie bolnav si voi sa nu va dati seama. Iar boala se cheama ALzheimer. Agresivitatea intra in tabloul bolii. Si daca spui ca tatal tau a fost un om deosebit si cu scoala atunci sa stii ca stie sa si ascunda faptul ca ceva nu e in regula cu el.

Eu iti spun acuma din proprie experienta: am trecut prin asta cu tatal meu. Si pur simplu nu mi-a venti sa cred cind mi-a spus mama ce face. Totul s-a desfasurat foarte incet pe o perioada de ani, degradarea s-a produs la inceput lent, mai spre sfirsit a fost ceva mai accelerata evolutia.

Este absoult inexplicabil pentru cineva care in viata lui nu a fost agresiv sa devina asa peste noapte. Si nebunia asta de batrinete, cind ii lovetse amocul si pleaca dupa o pustoica iarasi se incardeaza destul de bine in boala.

Sfatul meu e sa stati de vorba cu mama si sa va spuna exact de cind a inceput el sa fie altfel decit era.

Tata, cind era inca bine si iesea afara pleca cu orele de acasa, mama nu stia unde se duce dar banuia ca exista cineva. Uneori pleca si lipsea multe ore, mama era cumplit de ingrijorata de el dar nu putea sa nu-l lase sa plece din casa. Chiar daca el era opusul tipului agresiv, aproape ca nici nu ridica vocea cind se supara, dar tot mi-a fost teama sa nu devina agresiv. DIn fericire nu s-a intimplat asa ceva, stiu ca ar fi fost cumplit. Dar am avut un coleg la spital al carui unchi, profesor universitar, un om blind de felul lui, a sarit la cineva din familie cu cutitul pentru nu mai stiu ce motiv banal, stiau ca e bolnav dar tot a fost un soc ingrozitor. Rezultatul a fost ca a trebuit internat.

 

E foarte greu de accepatat acest diagnostic, cei care sufera de aceasta boala se schimba in cineva care nu este deloc o persoana placuta. Si tata a avut la inceputul bolii niste comportamete care le-am pus pe seama batrinetii, incepuse sa bea, sa nu mai vrea sa iasa cu mama si cu mine si cu catelul la plimbare, se izola de noi si eu nu mi-am dat seama ce se inimpla cu toate ca eram acolo cu ei si mai eram si in domeniu.

 

E o posibilitate, o explicatie pentru acest comportament inexplicabil. Dar trebuie sa va lamuriti daca e asa, daca s-au produs schimbari la el in ultima perioada care ar putea sa fie si in ultimii citiva ani, unul-doi ani. Si asta numai mama va poate spune pentru ca a fost cu el mereu si stie ce s-a intimplat.

 

In orice caz, ar trebui sa fie cineva cu mama in permamanenta pentru ca nu e de joaca, i se poate intimpla ceva si nu vreti asta.

 

sa nu ne pierdem speranta

danutza

 

 

[Adrianai]

Riana sunt de acord cu Alyssa.

Nu cred ca e prima oara cand a abuzat de mama ta. Probabil mama ta v-a ascuns acest lucru de dragul de a va proteja. Acum probabil ca nu mai poate sa tina povara aceasta pe umerii ei.

Vinovata nu esti tu sunt parintii tai, si mai ales tatal tau!

 

WARNING: I have an attitude and I know how to use it!

[Yasmine]

Esti sigura ca a fost PRIMA bataie?id="Comic Sans MS">id="size2">id="purple">

quote:Originally posted by riana

Dana, iti multumesc pentru raspuns. Nu vreau sa stiu ce poate fi in sufletul unui copil care vede asta.Eu nu vreau sa-l iert pe tatal meu...nu cred ca trebuie sa-l iert. Duminica e ziua lui...nu pot sa-l sun si nu o sa-l sun sa-i urez la multi ani ?Cum sa fac asta ???Mama nu cred ca-l va parasi, ar fi plecat de alalteieri daca voia.De aceea mi-e teama...ca o va bate in continuare. SI daca la prima bataie a strans-o de gat, ce va fi la urmatoarea ? [V][V]De aceea am zis ca vom discuta cu el si speram sa-i fie rusine sau frica de noi, sa-si revina...si daca nu va termina cu acea femeie, macar sa nu-i mai faca rau mamei . Sunt in stare sa-i aduc politia la poarta daca va continua sa dea in ea[bang]Culmea e ca eu nici nu stiu ce vreau de fapt...in sufletul meu nu vreau sa se desparta....nu stiu...desi el nu va mai fi niciodata ce-a fost pt mine.Eu inca sunt socata de toata intamplarea...nu atat cu inselatul ci cea cu bataia. Vreau doar ca mama sa fie bine...sa nu o mai bata, sa nu mai sufere (cum ar putea ???)si vreau....inca incerc sa inteleg cum a putut face asta.Nu stiu, poate vi se pare ca-s miorlaita sau idioata dar....nu pot accepta gandul ca s-a purtat asa cu mama....si nu pot accepta gandul ca nu o sa-l mai iubesc niciodata , ca nu o sa uit.Nu stiu daca pot sa explic exact ce simt....imi vreau tatal inapoi si simt ca nu o sa-l mai am vreodata.Si-as vrea sa pot sterge toata durerea mamei...sa nu fi existat pt ea asa ceva.E loc sub soare pentru toata lumea. Mai ales ca toatalumea vrea sa stea la umbra.

---

id="quote">id="quote">>>Daruieshte lumii un zambet shi toata lumea itzi va zambi!<< Charlie ChaplinCorinna, Andreas Noël, Yasmin Serena shi Alexandru http://www.rhp.ro/Andreasn/

[danavasile]

Referitor la ce au spus fetele mai sus, cu sesizare la politie despre acest fapt.........va rog sa ma intelegi nu sunt de acord cu ce a patit mama rianei, dar aceasta decizie schimba cursul intregii familii. Si totusi mai exista si alte solutii intelegand ca una din surorile rianei sta foarte aproape de parinti, sa sta cineva cu ei... uff e dificil sa stai intre durerea unei mame si clipa de nesabuinta a tatalui...riana sper sa fi vorbit cu familia si sa fi luat deja o hotarare. In cazul nostru mama a hotarat sa nu faca nimic impotriva tatalui meu, pentru ca toata viata noi ca si copii am fi purtat pe umeri povara unui tata in puscarie..,nu vreau sa intru in polemici cu nici o persoana dar cand traiesti asa ceva pe pielea ta... nu stii pentru cine te doare sufletul mai tare

[riana]

Fara a le supara pe fete, se pare ca dana intelege cel mai bine...tracand prin asa ceva. E greu...chiar daca ceea ce a facut el e de neconceput, noi tot speram si incercam o rezolvare civilizata...sau cat de cat.

Pe scurt, pentru ca incerc sa nu ma mai gandesc tot timpul la asta : mama nu vrea sa-l paraseasca, spune ca se va rezolva situatia. Tata are capul bagat in pamant in fata noastra, asa cum banuiam e terminat de rusine.

Sper sa fie rusine si fata de mama si nu numai fata de copii.

Sper sa puna punct relatiei si ceea ce s-a intamplat sa nu fi fost decat un groaznic accident.

Sper ca mama (pt ca ea asta vrea) sa poata sa ierte pt ca de uitat nu cred ca va uita.

Nu incearca nimeni sa "musamalizeze" dar in primul rand e hotararea ei : ii mai da o sansa.

In mine e un amalgam de trairi...ma enerveaza si doare docilitatea ei si mentalitatea asta de a nu lua atitudine in fata barbatului...in acelasi timp sunt oarecum bucuroasa, undeva in sufletul meu parca sper ca odata, candva vom fi ca inainte....il detest pt ce a facut, dar in acelasi timp mi-e tata....si imi doresc din tot sufletul sa pot candva sa-i spun cu drag, din nou, "tata". Ieri am suferit ca un caine.....a fost ziua lui de nastere....nu am putut sa vorbesc cu el, nu puteam sa-i urez nimic...cum sa-i urez de bine ????!!!! - in acelasi timp m-a durut cumplit ca ziua lui a trecut fara sa-i urez nimic....e o lupta in sufletul meu...nu voi putea sa uit, asta stiu, imi doresc insa (daca el isi va reveni) sa pot sa scap de durerea din suflet care nu ma lasa sa-l iert.

Ca sa inchei: momentan stam cu ochii pe el

 

 

E loc sub soare pentru toata lumea. Mai ales ca toata

lumea vrea sa stea la umbra.

 

[danavasile]

Oricum e un pas inainte faptul ca ii este rusine, si ca este constient ca a schimbat in rau pozitia sa in familie; nu cred ca poti generaliza de la un astfel de eveniment sa tragi concluzia ca s-a mai repetat , poate da - poate nu; femeile ca si mame au tendinta de a ascunde copiilor ce se intampla dar pina la urma simti ca e ceva in neregula.

Eu cred ca acest comportament nu se va mai repeta mai ales ca acum tatal tau se simte vizat. Sper din tot sufletul sa nu se repete.

Iar mama ta pina la urma trebuie sa aleaga ce vrea sa faca pe viitor. Si oricum in astfel de situatii trebuie sa manevrezi lucrurile cu foarte mult calm, intelepciune si intelegere. Sa auzim de bine.

[KSorana]

Intelectual sau nu,e omenesc sa mai si gresesti.Asta daca iti dai seama de gravitatea situatiei si de "pagubele" produse familiei printr-un gest egosit si necugetat.