Stima de sine

[babyblue]

editat

[Diego]

draga mea Babyblue,

Cred ca vartejul care te-a cuprins este neproductiv si nesanatos. Stima de tine insati nu poate depinde de ceea ce se petrece in jurul tau....cateodata ni se pare ca daca nu suntem valorizate in exterior, de persoanele de langa noi nu valoram mare lucru! Si masura care este? E nedrept pentru tine sa te lasi dusa de un astfel de sentiment!

Multi incearca sa ne urle in urechi mii si mii de bazaconii...de multe ori tumultul acesta ma ameteste si ma face sa cred ca mi-am pierdut scara de valori data de parintii mei. Si apoi, dintr-o data ma opresc si ascult acea voce firava si aproape nedeslusita care incearca sa ajunga la mine in tot acest tumult! E vocea constiintei mele, e vocea lui Dumnezeu in noi! El ma vrea fercita si vrea sa-i respect creatia din care si eu fac parte! Da cateoda a e diafana si istovita de absenta mea, aceasta voce, ce imi reda stima fata de mine - pentru ca de prea multe ori ma oglindesc in afara si uit de oglinda spirituala, ce ne este daruita cu atata drag si rabdare de parinti si credinta.

intoarce-te cu ulciorul credintei la ceea ce ESTI tu cu adevarat si lasa CE AI! La radacinile tale si la felul in care doresti sa-ti traiesti viata...cauta-te, inventeaza-te daca trebuie dar nu pierde esenta ta, care consta in iubirea pe care trebuie sa o daruiesti...mai intai tie si dupa aceea altora!

Sunt alaturi de tine![flo]

 

FATA FANTASTICA

DIEGO

[Adrianai]

Cred ca uneori ne identificam prea mult cu persoana de langa noi. Ne pierdem identitate si uitam cine suntm. Uitam ca am avut o viata inainte si credem ca nu putem trai fara acea persoana de langa noi. Ne agatam cu disperare de familie, credem in schimbare si nu vrem sa acceptam infrangerea.

Lasam de la noi uneori mai mult decat trebuie in speranta ca sotii nostri vor reveni la sentimente mai bune si ca se vor intoarce in bratele noastre. Uitam sa radem si ne afundam in muncile casnice, ne indreptam afectiunea numai asupra sotului si copiilor. Uitam ca in afara celor 4 pereti ai casei noastre este o intreaga lume.

Ciudat cum barbatii nostrii nu uita de restul lumii cum facem noi. Poate ar trebui sa invatam mai multe de la barbati.

 

WARNING: I have an attitude and I know how to use it!

[J G]

Adriana ai sintetizat foarte bine.

Cred ca educatia este de vina...

 

J si Carla (05.02.2006)

[lavinia345]

Sa scriu si eu ori ba?Trec prin aceleasi sentimente acum,problemele nu mai par sa se sfarseasca si deprimata fiind nu prea mai cred in luminita de la capatul tunelului.Respectul de sine la mine mai supravietuieste un pic mai mult din incapatanare,in rest am o stare de 3 lei si parca imi vine sa dorm zile in sir daca nu luni.Ori din cauza depresiei vad eu dracul mai negru decat este ori am stat ca un strut paa acum si am zis lasa ca trece si asta si astalalta,mai un zambet,mai o prietena,mai o joaca cu copila si asa au trecut zilele acceptand una si alta.Dar parca nu mai pot,parca mi-e sila,mi-e frica de o decizie sa nu cumva sa o regret mai tarziu,o decizie care ar schimba nu numai viata mea dar si cea a fetitzei mele.Si sa nu-mi ziceti va rog ca nu merita sa sufar pt copil si alte bazaconii...ca v-am zis,nu sunt prea sigura ca dracul e atat de negru.Mi-e frica sa nu cumva sa exagerez eu.Pana atunci stau amortita,cu un ochi deschis,nu vreau sa vad nimic cu 2 ochi sa nu ma enervez prea tare si sa explodez.Si sa nu fie ireversibil.Cat o sa stau asa anesteziata nu stiu,poate trece depresia,poate s-o schimba ceva(vesnica speranta a femeilor ca poate poate se schimba ceva).Oricum sentimentul cel mai puternic e de sila.

 

Lavinia

 

poze Natalia

[lavinia345]

Am fost mai mult offtopic,pana la urma nu stiu ce am vrut sa zic.Cat despre respectul de sine...e greu sa-l pastrezi atunci cand iti deschizi inima neconditionat.Nu stim sa zicem stop cand ar trebui,nu stim sa fim egoiste,nu suntem atat de puternice pe cat ar trebui.Se zice ca intr-o casnicie compromisul e cel care face rotitele sa se invarta.Dar prea mult compromis ne afecteaza respectul de sine,neexistand o balanta.Pacat ca am fost construite si educate in spiritul sacrificiului,ca mai rar gasim pe cineva sa ne ajute,sa ne auda,sa se gandeasca ce si cum simtim.Gata termin aici sa nu cumva sa adancesc sentimentul de failure pe care il am.Pupici si umai bine.

 

Lavinia

 

poze Natalia

[DARAEL]

quote:Initial creeata de babyblue

ei bine, cum poti sa iti capeti sau recapeti stima de sine? sa ajungi sa te valorezi cu adevarat, astfel incat sa gasesti in tine insati resursa de a iesi dintr-o situatie care te umileste, fara sa ai nevoie de indemnuri din exterior, de sustinere morala...sa vina din faptul ca te respecti si stii ce e bine pt tine??

---

id="quote">id="quote">

Solutia este incredibil de simpla:

 

“Traieste

astfel incat niciodata

sa nu iti fie rusine

daca orice din ceea ce faci

sau spui este publicat

de jur imprejurul globului –

chiar daca

ceea ce este publicat

nu este adevarat !”

(R Bach – Iluzii)id="teal">

 

Mai pe scurt, Zambeste orice s-ar intampla, Iubeste si Iarta ! Pe ceilalti dar si pe Tine. Atat.

 

Dupa cum vezi, este putina terorie...... acum ramane sa experimentezi partea practica, zi de zi, in fiecare clipa, toata viata. Succes [floare3] !

 

Adrian

My page + 6 tehnici in asteptarea lui BB mic

[babyblue]

da, asta cu rusinea este f interesant...sa nu iti fie rusine de nimic din viata ta...chiar interesant.

 

 

 

_______________________________________________________________________

 

Babyblue va pupa pe toti!!id="red">

"Sunt doua pacate principale din care toate celelalte pacate se nasc: Nerabdarea si Lenea." id="red">

[DARAEL]

quote:Originally posted by babyblue

da, asta cu rusinea este f interesant...sa nu iti fie rusine de nimic din viata ta...chiar interesant.

---

id="quote">id="quote">Si, daca teoretic este interesant [biz]... sa vezi ce interesant devine cand aplici practic..... pe incercate si verificate [huta] !Pace tuturor [floare3] !AdrianMy page + 6 tehnici in asteptarea lui BB mic

[scarmanus]

Mie mi se pare ca-i un mit povestea cu traitul fara sa regreti nimic. Asta ar insemna ca nu am facut in viata noastra greseli, iar daca le-am facut le-am primit cu bratele deschise si ne-am felicitat pentru ele. Or, nu cred ca sta tocmai asa treaba in realitate. Cine spune asta in gura mare, anume ca "je ne regrette rien", vorba lui Piaf, e nesincer, si se ascunde un pic de propaganda in spate. Adica vezi doamne io-s mare si tare si asa am fost intotdeuna. Ei uite, eu am facut greseli si le regret, dar nu neg ca n-am invatat nimic din ele. De aici si pana la a zice ca nu regret nimic e cale lunga. Eu, prin urmare, nu ma declar invincibila.

Dupa mine stima si respectul de sine consta in acceptarea limitarilor de ordin personal. Asa sunt eu si ma iubesc asa cum sunt. Incerc sa-mi depasesc conditia, dar nu fac din asta scopul vietii, ca sa nu cad dintr-o frustrare intr-alta. Mai schiopat aici, ma mai milogesc pe colo, dar merg inainte sotanc-sotanc. Cand e greu de tot, imi iau ragazul sa pun tot jos si sa astept sa treaca, sau sa ma lupt sa treaca cat mai repede. Alteori ma duc drept la fund, ca stiu ca uneori trebuie sa dai de fund, sa traiesti sentimentele negative pana la capat, ca sa poti renaste la sentimente mai bune si sa vezi iar lumina. Suntem facuti din suisuri si coborasuri, dar incrancenarea noastra ca undeva, altceva si altcumva e mai bine, ne face sa nu constientizam starea in care ne aflam pe moment, si care poate sa fie una relativ buna, de calm, de plictis, de orice altceva, dar nu de nefericire.

Ce anume inseamna pentru voi respectul de sine, la modul concret, ce anume trebuie sa fiti, sa simtiti sau sa faceti ca sa simtiti ca aveti respect de sine?

 

 

pisici, flori si jucarele

 

______________________________

When the heart is full of love, the world is full of beauty