Sa intervin sau nu in casnicia finei mele?

[Miramar]

Am o prietena din scoala generala. Ne cunoastem prin urmare de mai bine de 20 de ani. Ca orice om are calitatile si defectele ei. Este din fire cam invidioasa, cam mitomana si cam secretoasa. Probabil ca, daca as fi cunoscut-o astazi nu m-as fi apropiat de ea dar dat fiind ca ne leaga atatia ani si amintiri comune imi e draga si pretuiesc prietenia noastra. La viata ei a avut o singura relatie serioasa, dar persoana era una desi simpatica si inteligenta un pierde-vara impatimit, in rest doar relatii pasagere. Acum vreo 4 ani l-a cunoscut pe sotul ei. Un grasan si un urat, fara educatie, cam mitocan, gen smecheras de cartier, fara o letcaie in buzunar. Dp meu dv. eu, si ceilalti prieteni ai ei nici nu ne-am fi uitat la el. Mentionez ca ea este o femeie educata, cu gusturi fine, cu o cariera promitatoare si o situatie financiara foarte buna, este inalta, slaba si draguta. La momentul la care l-a cunoscut, noi, celelalte prietene ale ei eram implicate in relatii serioase ce durau de ani de zile, eu chiar urma sa ma casatoresc in anul respectiv. Eu vad lucrurile cam asa - s-au cunoscut, ea nu intentiona sa aiba o relatie asa serioasa cu el dar jinduia la asa ceva uitandu-se la noi celelalte. Astfel s- a lasat angrenata intr-o situatie fara iesire. El, foarte flatat si covarsit de faptul ca ea i-a dat atentie (mentionez ca ea a fost cea care "l-a agatat") facea orice numai sa inainteze lucrurile, sa o pastreze. Te cred si eu, avea impresia ca l-a apucat pe D-zeu de-un picior. La cateva luni dupa nunta mea ea era deja ceruta, cu inelul pe deget. Din acel moment el presa tot mai mult inspre nunta iar ea cam tragea inapoi. Eu nu ma dezmeticisem inca bine dupa nunta mea, luna de miere etc ca sa stau sa vad clar ce fel de om e el. M-am trezit ca sunt de acord sa-i nasesc fara sa stiu sigur daca vreau acest lucru. Apoi am urmarit-o pe ea cum isi punea tot felul de intrebari daca o fi bine, daca el e alesul etc etc, ma intreba pe mine daca am fost sigura de ceea ce vreau si-asa mai departe. Atunci ar fi trebuit sa-i spun probabil ca eu nu-l vad prea bine pe baiatul ala, ca mi se pare mult inferior ei, ca pur si simplu este atat de incult incat nu avem subiecte de conversatie comune, si nu inteleg ce annume comunica ei intre ei. Anyway ca sa scurtez povestea s-au casatorit iar noi le-am fost nasi. La nunta i-am cunoscut si familia lui si prietenii lui - niste.....prapaditi la fel ca el ce sa spun. Erau atat de prapaditi si timorati incat la nunta asta, care era destul de fastuaosa, organizata la un hotel de 5 stele din Bucuresti cu tot tacamul - nici nu stiau cum sa se poarte, nu prea dansau, nu prea faceau nimic, de frica probabil sa nu se faca de ras. Anyway a trecut si nunta. Au aparut certuri, probleme, pretentii financiare de-ale lui - sa-i cumpere masina de ex. Vorbeste despre apartamentul ei (cumparat si renovat inainte de casatorie) ca si cand ar fi al lui si el face si drege si dispune dupa cum vrea de el. Sa nu va mai spun ce limbaj de cartier foloseste finul meu. Intre timp draguta de fina s-a trezit ca vrea copii si mai ales influentata de mine care am probleme in a concepe s-a gandit sa se puna pe treaba ca cine stie, poate nu reuseste nici ea usor. I-a iesit insa din prima luna. Acum este gravida in luna a3-a. Totul a culminat saptamana trecuta cand primesc un telefon de la finul care imi spune ca s-au certat ingrozitor, ca ea l-a facut cu ou si otet, ca l-a insultat etc si ca el n-a mai rezistat si "i-a dat una peste cap", iar acum ea s-a inchis in dormitor si nu mai vrea sa iasa/vorbeasca. Eu m-am socat nu i-am spus decat ca sub nici o forma nu ar fi trebuit sa faca asta si ca o sa vorbesc cu ea si i-am inchis telefonul. Am sunat-o pe ea dar evident cum e ea secretoasa si stanjenita probabil de situatie nu mi-a raspuns. Mi-a trimis un sms- spunand ca e bine si ca ma suna ea a doua zi. Evident a doua zi m-a sunat si a scaldat-o ca s-au certat intr-adevar ca ea a exagerat si ca la un moment dat el i-a dat un bobarnac si ea din asta a facut capat de tara cand de fapt era un nimic. Eu m-am facut ca inghit povestea dar de atunci stau si ma gandesc, oare n-ar trebui sa spun ceva totusi? Sunt indoita, realizez ca o prietena addevarata ar fi incercat sa-i deschida ochii inainte sa se marite, realizez ca acum ea e gravida si ca vorbele mele ar putea lasa un copil fara tata dar pe de alta parte el mi se pare un badaran imputit care nu se ridica nici la degetul ei mic si in plus o persoana interesata de situatia ei financiara si de statutul ei, un profitor. Cand mai adaug si violenta ma gandesc ca poate i-ar fi mai bine fara el decat cu el. Voi ce spuneti? Ce sa fac? Am discutat situatia asta cu niste prieteni de-ai nostrii care sunt mai in varsta si care sunt persoane discrete. El mi-a spus categoric ca ar fi trebuit sa intervin inainte de a se casatori, ca o adevarata prietena asta ar trebui sa faca si ca si acum nu e timpul pierdut, iar faptul ca ea e gravida nu e decat o scuza patetica si ca asa cum vede el lucrurile, data vitoare se poate sa ma trezesc cu ea cu ochii umflati la usa, ea pe de alta parte a fost de parere ca in general nu trebuie sa te bagi in casnicia altuia, ca numai ei 2 pot sti exact cum sta situatia si ca ea e o femeie desteapta care a ales in cunostinta de cauza iar acum suporta consecintele, daca si cand nu va mai putea duce va sti singura ce trebuie sa faca. Ei bine oscilez intre aceste 2 variante. Voi ce spuneti?? Ce ma sfatuiti sa fac? Sa tac sau sa vorbesc?

[asi]

Daca esti o adevara prietena ai sta de vorba cu ea sa vezi ce isi doreste.Nu cred ca e cazul sa intervii atat timp cat nu ti-a cerut ajutorul.

Mi se pare putin ciudat ca ai acceptat sa le fii nasi de cununie atata timp cat consideri ca finul e "Un grasan si un urat, fara educatie, cam mitocan, gen smecheras de cartier, fara o letcaie in buzunar".

Spui ca esti prietena adevarata si el nu e omul potrivit pentru ea.Atunci de ce ai influentat-o sa faca un copil?

 

 

 

Razvanid="blue">(07 martie 2004) si mami[vampa]

 

Cand Dumnezeu inchide o usa , intotdeauna deschide o fereastra.id="purple">id="size1">

 

[crini]

Sa vorbesti cu ea!

Finut, cu tact, fara sa-i spui tu ce are de facut. Incearca sa vezi ce ii leaga, de ce sta cu el.

Nu e normal sa dea in ea in general, cu atat mai mult cand e insarcinata. Asta ar trebui sa stie si ea, dar probabil se minte ca s-a intamplat si n-o sa se repete. Ofera-i sprijinul tau, spune-i ca esti langa ea in orice decizie va lua.

Ar fi fost mult mai simplu sa fi vorbit inainte de nunta sau macar inainte de sarcina, dar in fine, asta e acum. N-o lasa sa se afunde intr-o relatie abuziva fara sa-si dea seama.

 

Mami de fetita (1999)si baietel (2004)

[Miramar]

Asi eu nu am incurajat-o sa faca un copil, ba dimpotriva, atat eu cat si sotul meu le-am recomandat sa mai astepte. Sa treaca macar un an de la cununie, sa se mai aseze lucrurile sa se obisnuiasca/acomodeze unul cu celalalt ca sot si sotie. Am spus doar ca a fost probabil (de altfel asa mi-a si declarat ea) influentata de situatia mea, care am probleme in a concepe un copil si ma lupt cu tratamente si doctori de mai bine de un an de zile - s-a gandit ca poate si ea are probleme si atunci mai bine sa inceapa procesul cat mai repede, sa nu piarda timpul.

 

Am fost de acord sa le fiu nasa pentru ea, din punctul meu de vedere eu sunt nasa ei, nu a lor. Iar opinia mea despre el s-a cristalizat in timp si mai ales in preajma nuntii si dupa. Daca as fi simtit si gandit ceea ce simt/gandesc astazi cu siguranta as fi spus ceva si nu as fi acceptat sa-i nasesc, dar asa..

[violetan]

Nu-ti face probleme, crede-ma ca din experienta iti spun ca indiferent daca dai sau nu sfaturi, daca sunt sfaturile bune sau nu, sfaturile sunt facut sa nu fie ascultate:)) Nu e vina ta ca fina ta a hotarat sa se marite doar de dragul de a se vedea mireasa (am facut-o si eu o data). In plus, si daca ii ziceai ce crezi despre viitorul ei sot e f posibil sa fi ramas totusi impreuna si sa strici prietenia doar din cauza ca ai incercat sa fii sincera. Oricum, fiecare din noi isi are propria viata in maini, si, daca nu e vreo problema mintala [8D] atunci fiecare e responsabil pentru faptele lui. Mi se pare aiurea sa ma gandesc ca fara mine ar fi fost altfel pentru prietena mea....poate gresesc. Eu cred ca ai facut bine ca ai fost diplomata; daca tii mortis, vorbeste totusi cu ea, o prietena buna spune (diplomatic, daca se poate) ce crede despre situatia respectiva. Dupa aia....e problema lor daca raman impreuna sau nu. Pupici la toate fetele de pe forum:)

[tinatache]

fii diplomata si incearca sa vb cu ea asa cum ii vine ei bine, pune-i intrebari, las-o sa vb si o sa se dea singur ade gol. iti tb rabdare si multa diplomatie, daca isis da seama ca nu-ti place de el o sa creada ca actionezi pe baza simpatiilor/antipatiilor proprii, nu pt binele ei. Acuma nu mai e vb de ea, daca se descurca sau nu singura, e un copil la mijloc care va primi educatia tatalui sau. Cand te decizi daca actionezi sau nu, gandeste-te cum o sa-i fie copilului in asa o familie, cu certuri si batai. Probabil vei fi nasa lui si o vei ajuta daca va fi singura.

 

PS: nu te considera vinovata pt nimic, amandoi sunt oameni majori, vaccinati si cu/fara cap pe umeri. Si chiar daca esuezi in incercarile tale de a o sfatui cumva, ea e singura care decide cum isi traieste viata.

 

Cristina

-----------------------------------------------

Explica-mi, si am sa uit

Arata-mi, si am sa-mi aduc aminte

Lasa-ma sa fac singur, si am sa inteleg.

Confuciusid="size1">id="red">

[marci]

Atata timp cat este secretoasa mi se pare cam greu sa o abordezi.

Daca voia sa afle parerea ta ti-o cerea dupa incidentul acela, nu-ti spunea ca a fost doar un bobarnac si ca ea a facut un capat de tara din asta.

Iti dai cu parerea atunci cand ti se cere si din cate spui nu ti-a cerut-o.

[Miramar]

Marci - ai pus punctul pe i.

 

Asta e problema, aici nu tine cu diplomatia si cu tactul. Ori ii spun verde in fata ca sotul ei nu mi se pare un om OK ori tac.

 

Vorbim de o persoana desteapta si secretoasa, care mai degraba ar intra in pamant decat sa recunoasca ca ceva nu e in regula.

 

Si da Violeta, si tu ai spus bine cand ai spus ca s-a maritat numai ca sa se vada mireasa. asta a fost o alta impresie pe care mi-a lasat-o.

[marci]

Din ceea ce spui tu e o tipa f mandra si cu mandria nu te pui.Pe mine oamenii mandrii ma dezarmeaza, stiu cum este de la mine. Pana nu reusesc sa-mi inving mandria orice este in zadar.

[FLORYNA]

nu era de datoria ta sa vezi ca el e asa cum l-ai descris; era de datoria ei; ea l-a luat asa cum e; probabil ca a crezut ca el o sa fie in limba dupa ea,avind in vedere ca e mai bine decit el din toate pdv;si chiar daca ii spuneai de la inceput s-ar fi putut sa nu te bage in seama cu ce ii spui sau putea f bine sa-ti taie elanul ; asa ca las-o sa se trezeasca; daca dupa "una dupa cap" nu i-a venit mintea la loc, mai are timp...ca or sa mai urmeze...

pe mine o prietena/colega, m-a intrebat ce parere am de un tip si i-am zis ca e cam urit pt ea(altceva nu stiam despre el ..i-am zis doar ce am vazut) si n-a pierdut ocazia , ca dupa ani de zile, sa ma anunte intr-o scrisoare , ca s-a maritat cu tipul ala pe care l-am facut eu "urit"...asa ca reprosuri se gasesc...fie ca faci bine , fie ca faci rau; ori ca-i spui ori ca nu tot rau o sa cazi...