Cum a compensat Dumnezeu pierderea noastra

[petrean]

Buna, sper inca de la inceput sa nu va plictisesc cu povestea mea. Sunt casatorita din 2002, octombrie, si pana in acest an, niciodata nu ne-am pus serios problema sa avem un copil.Nenorocirea s-a abatut asupra familiei mele, cand in ianuarie 2006, tatal meu, care era cel mai drag om mie pe Pamant, a plecat dintre noi, in urma unui chin indelungat din cauza unei metastaze cerebrale. Am suferit enorm, si cred ca inca mai doare, mai ales ca se aporpie venirea pe lume a [copil]nostru, caruia nu stiu daca ii voi putea povesti fara durere ca bunicul lui..e undeva in ceruri, si doar ne priveste. Dupa moartea tatalui meu, relatie dintre mine si sotul meu, a devenit foarte aporpiata. Mama, mereu ma suna si am intreba daca nu sutn insarcinata, pentru ca tata mereu visase inainte sa moara ca avem un [copil]. Astfel, in luna martie intr-o seara, povestind cu sotul meu, ne-am intrebat reciproc cum ar fi, sa "proiectam" si noi un [copil]in acea seara. [^] Culmea a fost, ca tocmai in urma acelei nopti de dragoste, am ramas insarcinata, si urmeaza sa avem un copil. In moemntul in care am aflat ca sunt insarcinata, o parte din durerea disparitiei tatalui meu a fost luata parca cu mana, de cineva..de undeva. Stiu ca acolo unde e....m-a ajutata enorm, ca in locul lui.si in locul durerii pentru el...sa vina un copil, pe care tata si l-a dorit enorm, pentru fericirea noastra. Pacat, ca nu a mai apucat sa fie bunic, dar multumim lui D-zeu ca in Decembrie ne va darui cel mai frumos cadou...un baietzel bogdana

[micaalsa]

bogdanaid="red">, si eu mi-am pierdut tatal cand eram in ultimul an de facultate ... aceeasi boala . Si acum, de cate ori merg acasa o duc pe Iulia la mormantul lui, ma gandesc ca poate asa o vede si el. Pacat ca oamenii dragi noua pleaca dintre noi cand ai mai mare nevoie de dragostea lor. Si cand vad ca altii nu apreciaza faptul ca sunt bunici .. parinti etc. Socrul meu, de exemplu (cu care stam in aceeasi casa, nu ne despart orase sau tari) nu a luat-o pe Iulia niciodata-n brate, si ea are 5 luni deja sau soacra-mea i-a cumparat o pereche de sosetute pentru care mi s-a plans o zi intreaga ca au costat 40.000 lei. Asta a fost asa o paranteza, ma mai descarc si eu. Dar fii convinsa ca de acolo, de sus, tatal tau vegheaza asupra voastra si a baietelului vostru. Sa ai o nastere usoara si un bebe sanatos, papacios si necolicios .

 

[foto]Pozele mele

 

Anamariaid="Comic Sans MS">id="blue"> lui [copil] Iuliaid="Comic Sans MS">id="blue"> (23.03.2006)id="purple">

[calatoare]

Tatal meu a plecat dintre noi in martie 2004. L-am iubit si il iubesc enorm de mult si tot timpul sunt cu gandul la el. Ii simt tare mult lipsa. In prezent am un baiat de 8 luni pe care-l cheama Andrei, ca pe tatal meu. As fi dat orice ca tatal meu sa-si poata vedea nepotelul.....dar.....

Am inceput sa simt si eu acelasi lucru, ca o parte din durere s-a transformat in iubire pentru baiatul meu. Si sunt atat de mandra cand il strig pe nume.....Andrei, baiatul meu.

Nastere usoara.

[bits]

sa va traiasca micutul si sa fie sanatos!sunt sigura ca de acolo unde e tatal tau intotdeauna il va proteja pe nepotelul lui!nastere usoara si multa sanatate!

 

[gravi]21,KEN(1nov 2004)

 

[tasia]

Felicitari petreanid="red"> pt bebe [flo] O sa va aduca multa multa bucurie in familie, cred k o familie adevarata este atucni cand e si un copil. Pacat k nu mai e si tatal tau printre voi sa se bucure de nepotel[:(].

E bine de tine ca stii ziua conceptiei Eu avand ciclul neregulat nu stiu sigur cate saptamani de sarcina am, dupa ultima menstruatie am un nr. de saptamani iar dupa eco cu 2 sapt mai mult.

 

[gravi] 36 + id="red">

[foto] pozele noastreid="purple">

bebeid="red">

id="size1">

 

[ilona_m]

Prin ce ai trecut tu,este foarte asemanar cu ce am trait si eu,de aceea inteleg foarte bine framantarile tale.

Si eu anul trecut in mai l-am pierdut printr-o moarte fulgeratoare pe tatal meu,avea doar 50 de ani.Isi dorea enorm un nepotel,dar soarta a vrut altfel.

La inmormantare fara sa stiu eram insarcinata in doua saptamani,iti imaginezi ca la o luna cand s-a confirmat sarcina,eram ff tulburata!!!

Din pacate soarta a fost mai dura cu mine si la trei luni sarcina s-a oprit din evolutie,fara sa am o explicatie logica de la doctori!!!

E greu de descris ce a fost in sufletul meu in perioada aia!!!

Dar, a trebuit sa mergem mai departe.

Am simtit ca acolo sus cineva vegheaza si are grija de toate....iar acum sunt insarcinata din nou,sarcina a decurs foarte bine...mai am numai o saptamana jumate si am sa imi cunosc baietelul!!!

Ma gandesc la tatal meu si stiu....ca e fericit pentru noi!!!!

 

Iti doresc numai bine si sarcina usoara!!

 

ilona,37+

[petrean]

Ilona ma bucur pentru bebelul tau..multumesc de raspuns..si nastere cat mai usoara

 

bogdana

[violetan]

Hm! Si eu am suferit o pierdere grea: tatal meu a murit in aprilie, iar sora mea geamana a ramas insarcinata cam in aceeasi perioada cu al treilea copilash. Eu ma intreb daca nu cumva faptul ca am avut o sarcina extrauterina anul trecut in aprilie are legatura cu faptul ca in martie am aflat ca tata are cancer si e i faza finala....oare o fi vreo legatura intre pierderile de sarcini si tragediile care ni se intampla?? Va pup pe toate si va urez sa vi se intample numai lucruri bune si frumoase, iar cand se intampla si de alea rele sa treceti cat mai usor si mai repede peste ele:)