Va mai ganditi la prima dragoste ?

[adella-63]

La 22 de ani m-am maritat, din cauza mamai care era foarte drastica cu noi(eu si fratele)credeam ca dupa 2 ani de prietenie il iubesc si este singurul care ma poate scoate din"ghiarele"mamei.M-am inselat.Dupa un an plecam tot la ea.Abia dupa 5 ani mi-am gasit adevarata iubire.Si atunci mi-am jurat sa ma casatoresc cu un om pe care sa-l iubesc atit de mult incit in viata mae alaturi de el sa pot ierta TOT ce poate interveni intre noi.Si mi-a dat ocazia sa iert, dar sa nu uit.Si totusi este omul pe care il iubesc acum si mereu.Tot binele din lume va doresc.

[numeioana]

Si eu ma gandesc...a insemnat foarte mult pentru mine si sunt sigura ca ar fi fost frumos... Mai vorbim si acum, ca prieteni, el fiind plecat deja de aproape 10 ani in strainatate.

Cred ca e normal sa te mai gandesti, pentru ca face parte din tine. Asta nu inseamna ca nu iti iubesti partenerul sau ca il inseli.

 

Ioana

 

Pentru BARBYE - una dintre noi. Trebuie sa ajuti!id="orange">

[maraki]

Sigur ca ma gandesc, a fost in urma cu 20 de ani [il] si nu mi s-a intamplat a doua oara sa iubesc pe cineva atat de mult.Acum nu mai stiu nimic despre el, o fi in Ro sau nu....o avea copii?

 

Monica

http://community.webshots.com/user/maraki36

mamica de ingeras-bebe Angelo ( 29 Dec. 2005 )

http://www.dropshots.com/maraki

[Ioana Sora]

Da... Primul prieten mi-a devenit si primul iubit, apoi a devenit sotul, a aparut si bebe, el a devenit ex-sotul... 7 ani. Ne-am maturizat impreuna, dar fiecare a evoluat altfel... As vrea sa-l uit, dar ma leaga de el copilul...

 

Ioana & Maria Catalina

 

http://photos.yahoo.com/ioana_sora

[sofia_misicu]

Eu am avut doar doua mari iubiri. Prima a fost adolescentina insa extrem de pasionala. Am suferit mult si tare dupa despartire si ca mijloc de vindecare purtam dialoguri imaginare cu el. Asta pentru ca nu am avut ceea ce se cheama "closure". Ani in sir imi imaginam ca o sa purtam in sfarsit acea discutie. Si fiindca m-am obisnuit sa am un partener de discutie pe placul meu, si acum imi "dezbat" problemele cu el si e un exercitiu foarte bun de vindecare. De gandit la perioada de iubire ma gandesc cand evoc amintiri legate de un loc, de o perioada din viata mea si intotdeauna o fac cu placere si drag. Totusi cand il revad pe el in carne si oase, sunt dezamagita ca nu e ca cel din "dicutiile" mele.

Am facut multe greseli dupa despartirea cu prima iubire din disperare si pasiune iar acum, cand spun pa pa si celei de-a doua iubiri, mi-am jurat sa nu le repet. Si e mai bine. Ma simt stapana pe mine.

 

In concluzie, ma gandesc des la prima iubire. Poate si pentru ca sunt genul de om care accepta greu sa uite pe cineva pe care l-a consierat "the one". E ca si cum ai accepta faptul ca alegerile tale sunt niste greseli.

 

 

Nuka siid="size1"> Mama la Nuka

 

[chiquitita]

Sofiaid="red">, excelent ai descris!

 

Cele mai frumoase flori cresc discret, in umbra...id="red">

[anda141]

Imi amintesc rar , dar imi amintesc cu placere de acea relatie cu un baiat extraordinar, nu am avut ce sa ii reprosez, Ne-am despartit din prostie , fara nici un motiv. Nu aveam minte, eram clasa a 12-a ,cred.Putin mai tarziu am inteles de ce,pentru ca, fin pacate a murit( la propriu) pur si simplu, nimeni nu stie de ce. A cazut in timp ce alerga .NU a fost sa fie. Dupa asta am avut si alte iubiri ,dar nu imi amintesc deact daca ma gandesc intentionat la asta.

 

Salvati viata unui copilas oferind 5 euro la teledonul umanitar

 

Monicaid="Comic Sans MS">id="red"> si [copil] ALBERT EDUARDid="Comic Sans MS">id="blue">

(19 ianuarie 2004 )

[foto] Album Albert

 

[Doiny]

Ne-am iubit patru ani ca bezmeticii si ne-am certat patru ani tot ca bezmeticii.L-am parasit dupa multe scandaluri(era extrem de gelos)si am suferit asa cum am crezut ca nimeni,nicodata nu a suferit(am zacut in pat 3 saptamani)dar nu voiam sa ma mai intorc la el.Am fost nevoita sa parasesc orasul in ideea ca il voi uita.A continuat sa ma caute,sa ma sune vre-o 8 luni,refuzandu-l mereu(la telefon ziceam doar NU si inchideam)cu toate ca inca il mai iubeam nebuneste.O perioada de 2 ani intorceam capul pe strada(in noul oras)simtindu-i parca prezenta.M-am casatorit cu un altul(as dori ca toata lumea sa aiba parte de familia pe care o am eu)dar nu am incetat sa ma gandesc la EL.A avut o discutie cu sotul meu in care i-a spus ca vina a fost doar a lui si sa aiba grija de mine ca pt.mine v-a fi "acolo" si peste 50 de ani.Au trecut 12 ani si intamplator ne-am intalnit.M-a rugat sa ne mai vedem macar o data sa "depanam amintiri",am acceptat (credeam ca inca il mai iubesc).Ne-am intalnit de 4 ori,nu o data,intalniri care mi-au "stins dragostea".Ultimile trei intalniri le-am acceptat sa ma conving ca chiar nu mai am nimic pentru el(doar il iubisem vre-o 16 ani).Nu e nici pe departe ca sotul meu.A inteles ca am o familie minunata asa cum el nu mi-ar fi putut oferi niciodata .Ma suna ocazional si-mi spune ca ma iubeste. Nu mai simt nimic la "declaratiile lui".Am uitat sa va spun,de prima intalnire(intamplatoare)i-am spus sotului care, m-a dojenit ca trebuia sa-l invit acasa la o cafeluta,nu sa tin omu pe strada, locuim in orase diferite.I-am spus ca chiar am facut-o(voiam sa vada ce bine imi e si ce sot minunat am,EL m-ar fi calcat in picioare sa fi stiut ca am stat de vorba cu vre-un fost iubit),dar a refuzat(probabil din bun simt).Ma suna foarte rar,ultima data chiar mi-a spus ca isi da seama ca eu nu mai simt mimic pentru el.I-am confirmat inca o data ca asa e si accept sa vb. cu el doar ca amici,ATAT.

In concluzie: 12 ani nu am incetat sa ma mint ca-l iubesc pe EL dar realitatea era alta: imi iubeam si imi iubesc sotul.

 

 

Doiny

 

[blackgirl0]

Poate totul este prea recent pentru mine (sau asa simt eu). Au trecut 3 ani de la despartirea de "iubirea" vietii mele. A inceput in liceu, a continuat si in facultate. In total 6 ani. Poate pierdere de timp (din punctul lui de vedere), un mare castig si o experienta de viata (din punctul meu de vedere). Sunt casatorita de 1 an, iubesc (zic eu), dar... tot il caut cu privirea cand intamplator ma aflu in locurile "noastre". Sotul simte, scrisneste din dinti, tace si.. merge mai departe. Stie ca il iubesc, ca mi-as da si viata pentru el, insa cu toate astea stie ca nu poate sterge o amintire draga mie, amintirea primei iubiri. Ma credeti ca si acum il visez, ca fac dragoste cu el, ca ma tine in brate??? Nu lipseste nimic in viata mea eventual un bebelacheid="size1">, si cu toate astea... Nici eu nu am avut parte de asa numitul closure...

[rasid]

DA, in fiecare zi ma gandesc la prima mea iubire. De ce? Pentru ca m-a facut sa traiesc cel mai frumos sentiment din viatza. Pentru ca o iubesc si acum dupa multi ani de cand am cunoscut-o. Pentru ca ma intalnesc zilnic cu ea. Pentru ca este sotia mea. Pentru ca este mama copiilor nostri. Pentru ca ma iubeste.

Si... foarte probabil daca viatza ar fi avut o alta turnura, daca oceanul vietzii ne-ar fi purtat pe valuri diferite, m-as fi gandit enorm de mult la ea.