Exista intotdeauna semne

[dyonise]

Imi fac curaj si deschid si eu un subiect pentru a verifica o teorie. Am tot citit pe forum o multime de povesti triste, relatii esuate, casnicii destramate. Si nici n/ar fi fost nevoie sa accesez internetul pentru a auzi astfel de cazuri, sunt omiprezente. Ceea ce m/a frapat la multe dintre povesti este faptul ca se desfasoara conform aceluiasi scenariu : s/au cunoscut, totul a mers minunat un timp, eventual a aparut si un copil si apoi, brusc, relatia s/a deteriorat in mod iremediabil. Fie el/ea a plecat fara nici o explicatie, fie el a inceput sa bea, sa fie violent etc. Mie imi vine greu sa cred ca o relatie perfecta poate degenera ata de mult in doar cativa ani, uneori cateva luni. Cum e posibil ca jumatatea aleasa de noi insine sa se transforme dintr/o data intr/un munte de indiferenta sau de rautate sau de ura? Teoria mea este urmatoarea> intotdeauna exista niste semne, unele mai mult altele mai putin evidente, care ar trebui sa ne dea de gandit inainte de a ne angaja intr/un parteneriat pe viata. Nu cumva ignoram cu prea mare usurinta aceste indicii (o manifestare exagerata de agresivitate fata de o problema minora, un chef la care a intrecut masura cu bautura, o minciuna majora peste care, odata descoperita, trecem cu prea multa usurinta, o palma, un flirt aparent nevinovat cu sotul/sotia celui/celei mai bun/a prieten/a) si continuam sa inchidem ochii la urmatoarele pana ce situatia ajunge in punctul critic? Eu cred ca semnele exista intotdeauna, dar le ignoram din nestiinta, neglijenta sau poate din speranta sincera ca vom putea imprima relatiei respective un curs pozitiv. Gresesc?

[eLaura]

[cool]subiect!

"Eu cred ca semnele exista intotdeauna, dar le ignoram din nestiinta, neglijenta sau poate din speranta sincera ca vom putea imprima relatiei respective un curs pozitiv. Gresesc?"

Nu prea cred sa gresesti... n-ar trebui facut rabat cand vine vorba de viata ta impartita cu cineva dar ce poti face omului? spera si el ca vor evolua impreuna si se vor modela, adapta, mula unul pe celalalt, hmmmm...

 

 

 

 

Laura, mama lui Catamic

[Eliza5]

tot ce pot sa spun este ca nu exista persoana perfecta. si nu exista compatibilitate perfecta.

intotdeauna vor exista, in orice relatie mici/mari neintelegeri, frecusuri, compromisuri. si atunci care semne sunt relevante si care nu?

 

Eliza si Alex (15 nov. 2004)

 

[Alynutza]

Cred ca depinde de noi sa stabilim ce semne sunt relevante. Cunosc o persoana care logodita fiind, a rupt logodna pt ca logodicul a pleznit-o. Si desi erau toate pregatite pentru nunta si nu mai era mult timp, chiar daca el si-a cerut mii de scuze, ea a luat decizia sa stea departe de el. Asta e un semn. Sau daca inainte de casatorie "cum vrea mama" e mai important decat "cum vrei tu". Asta arata ca e "baiatul mamei" si se va desprinde foarte greu, sau poate deloc, de fusta mamei.

Ce ar fi pentru mine un semn... noi de la inceputul relatiei am fost foarte afectuosi, ne alintam foarte mult unul pe celalalt. Cred ca daca unul din noi n-ar mai fi asa, ar fi un semnal de alarma foarte clar pentru celalalt.

E drept ca nu exista relatii perfecte, ca mai exista frecusuri, ca tu accepti sa te uiti pe pereti ca sa vada el un meci, sau invers, ca sa vezi tu un film pe care el l-a mai vazut de n ori, important e sa tii ochii deschisi, pentru ca schimbarile nu vin peste noapte.

 

Nunta noastra de vis

 

 

 

Luna de miere

 

Truly great friends are hard to find, difficult to leave, and impossible to forget.id="red">id="Comic Sans MS">

id="left">id="size1">

Recently become Mrs. Perfectid="Book Antiqua">id="red">

id="right">

[dyonise]

Alynutza, la acest gen de semne ma refeream si eu, la cele care sugereaza probleme majore in viitor si nu la simplele neintelegeri cotidiene. Odata ce ai fost lovit, exista in proportie de 99% sansa sa se repete. si atunci ce sens ar avea sa te mai angajezi intr/o astfel de relatie?

Persoana perfecta, desigur, nu exista, dar persoana compatibila....asta e altceva.

[ymcar]

quote:Initial creeata de dyonise

Ceea ce m/a frapat la multe dintre povesti este faptul ca se desfasoara conform aceluiasi scenariu : s/au cunoscut, totul a mers minunat un timp, eventual a aparut si un copil si apoi, brusc, relatia s/a deteriorat in mod iremediabil.

---

id="quote">id="quote">De multe ori e doar o aparenta. Din exterior pare totul perfect. Chiar si... din interior uneori, in sensul ca unul din ei sau amandoi nu vor sa admita nici fata de ei insisi realitatea si continua sa persevereze , cu capul in nisip. Pana cand dintr-o picatura care umple paharul, sau asa, pur si simplu, unul se trezeste si priveste adevarul in fata. Si eventual este deja mult prea tarziu...Si aici apare o conexiune ciudata cu celalalt subiect, "Barbatii si autocontrolul". Apar doua idei vehemente si contradictorii. Pe de o parte se "tipa" ca daca o relatie nu mai merge cum trebuie e mai bine sa o rupi, nu sa ramai o "familie" doar pentru copii/stare materiala etc. Pe de alta parte, la fel de vehement, "suntem oameni, nu animale, trebuie sa ne controlam". Adica sa ne luam sentimentele si instinctele si "afectele", cum zic psihologii, la palme si sa le ignoram. Pana cand? Pana ne distrugem singuri.My life stinks

[Alynutza]

Odata ce ai fost lovit, ignorat (sfaturile si parerile celorlalti sunt totdeauna mai bune), nerespectat (nu tine cont de ce il rogi tu sa nu mai faca, sau sa faca, indiferent ca asta inseamna ca nu se barbiereste in fiecare zi, desi tu i-ai spus ca-ti place sa-l vezi barbierit), se poate repeta totul si nici nu poate fi vorba de compatibilitate.

Si ce spune ymcar e foarte adevarat, din pacate o stiu pe propria piele, ca am stat 5 ani intr-o relatie "cu capul in nisip", si am ignorat cu buna stiinta o gramada de semne, n-as mai face asta si cand aud de barbati care se comporta ca si ex-ul... Ii multumesc doar lui Dumnezeu ca m-a ajutat sa scot capul din nisip si sa vad realitatea si sa imi vad de drumul meu, si mai ales ca mi l-a scos in cale pe sotzul meu, care e un om extraordinar, e chiar jumatatea pe care mi-am dorit-o si ne completam foarte bine. Si acum imi amintesc de inceputul relatiei noastre, cand in fiecare zi descopeream cu uimire ce inseamna sa ai o relatie fericita si normala cu un om normal (pt ca alalalt era anormal, doar ca erau eu prea chioara si n-am vrut sa vad).

 

Nunta noastra de vis

 

 

 

Luna de miere

 

Truly great friends are hard to find, difficult to leave, and impossible to forget.id="red">id="Comic Sans MS">

id="left">id="size1">

Recently become Mrs. Perfectid="Book Antiqua">id="red">

id="right">

[Rufus]

Din pacate, desi vezi semne, cand esti indragostit nu le iei in seama. Le minimalizezi, le treci cu vederea, le dai voit la o parte. Si cum de obicei te indragostesti si te casatoresti la tinerete, cand nici macar nu te ajuta experienta, iese un intreg balamuc.

 

poze multe cu noi

 

 

"EXPERIENTA este numele pe care-l dam greselilor noastre" Oscar Wilde

[Adria_]

Acum si sa cazi in extrema cealalta si sa interpretezi fiecare gest nu-i bine - ajungi un spectator in viata ta. In plus omul de langa se schimba zilnic, poate de aia cei care se iubesc cu adevarat nu se plictisesc o data cu trecerea timpului, ci se iubesc din ce in ce mai mult.

N-ai de unde sa visezi ca daca s-a imbatat o data in anul doi de facultate va ajunge un alcoolic. Nu e o regula generala. Fiecare om e unic, e o minune si se dezvolta in functie de ce-i e scris in gene si in functie de alegerile pe care le face. Adica poate fi predispus genetic sa ajunga alcoolic, dar daca nu bea, nu va ajunge.

In plus e tare greu sa ai o relatie perfecta intr-un cuplu, pentru ca e greu sa traiesti intr-o relatie perfecta si cu tine insuti. In doi tinzi sa-i vezi celuilalt partea proasta si uiti de tine. Sau invers - ii vezi doar partea buna.

Oricum nimeni nu te invata cum trebuie sa fie intr-un cuplu ideal si care sunt semnele de care sa te feresti. Totul e relativ. Inveti pe parcurs, din greseli. Dar ceea ce inseamna greseli pentru un om, pentru altul nu inseamna. In plus ne mai putem folosi si de creier sa ne imaginam ce ne-ar putea face rau. Astfel am putea sa ne stabilim limitele peste care, daca trecem relatia ar deveni imposibila. Dar limitele inseamna lipsa libertatii individuale. In consecinta cuplul perfect, ideal inseamna ca cei doi sa se simta liberi, neingraditi, fara reguli, fericiti si armoniosi. Si nu prea-mi vine sa cred ca exsa asa ceva. Insa sper.

[cryssa]

Parerea mea este ca totul porneste de la sex si comunicare. Comunicarea chiar si sub forma de cearta e buna, si impacarea este pe masura.

 

Ceea ce am observat pina acuma dintre colegele mele care s-au despartit de soti, toate spunea ca au avut o casniceie super, ca nu s-au certat niciodata si nu inteleg de ce sotii le-au parasit. Si familii care se cearta (nu vorbesc de batai) care sunt puternice si merg mai departe.

 

 

bb bia & mami cryssa