Exista intotdeauna semne

[ymcar]

quote:Originally posted by cryssa

Parerea mea este ca totul porneste de la sex si comunicare. .bb bia & mami cryssa

---

id="quote">id="quote">Si de la potrivire intre cei doi. Pare stupid ca doi oameni care nu se potrivesc sa se casatoreasca, dar sa intampla. Stiu eu un caz flagrant. Si sigur sunt multe altele....My life stinks

[ana maria]

Eu am invatat ceva din povstea prieteni mele. Confirma teoria ta. Se pregateau de nunta s-au certat din cauza formatiei care urma sa cante la nunta. Cearta s-a transformat intr-un mare scandal, el a devenit agresiv, s-a ferit totusi sa dea in ea si a aruncat cu obiecte prin casa, pe pereti samd. Ea mi-a povestit disperata, se intreba cum sa se marite cu el ca nu crede ca il cunoaste indeajuns (pana atunci nu mai reactionase asa). Pana la urma s-a hotarat sa se marite pentru ca trimisese invitatii, organizase totul deja.

 

Dupa 12 ani au divortat... comportamentul lui s-a agravat, a devenit din ce in ce mai agresiv. Poate va intrebati de ce a asteptat atat... La 2 ani de la casatorie a aparut copilul iar prietena mea a sperat sa pastreze familia pentru fetita ei care era inebunita dupa taticul ei. Oricum ultimii patru ani din casatorie au fost o pendulare intre a divorta sau a nu divorta.

 

De multe ori in timpul relatiei proaste cu sotul ei imi spunea ca nu stie cum de el s-a schimbat asa. Eu insa nu vedeam ca s-a schimbat prea mult (era genul taciturn, nu iesea din casa ca sa nu cheltuiasca bani, nu mergeau niciodata in vacanta din acelasi motiv, mai tragea si la masea samd), asa fusese intotdeauna, poate doar chestiile negative se agravasera cu varsta. Ea la inceput orbita de dragoste vedea numai lucrurile bune.

 

Ana Maria si Victor Stefan (15 12 2004)

 

 

 

Succes si s-auzim numai de bine!!!

[dyonise]

Fiecare dintre voi are dreptate. Pe de o parte, precautiile excesive te pot usor transforma intr/un spectator: viata trece pe langa tine si tu tot ratezi ocazii de teama de a nu face o alegre gresita. Pe de alta parte, ignorarea unor indicii clare, de natura sa sugereze esecul, nu face decat sa intarzie deznodamantul si, eventual, sa ii sporeasca efectele negative.

Cum vom sti care dintre gesturi pot fi interpretate ca fiind un semnal de avertizare, intreba cineva? Ei bine, nu cred ca exista un criteriu universabil valabil, el variaza in functie de persoana si de circumstante, de ceea ce ne dorim de la o relatie si de limitele pe care fiecare ni le fixam si dincolo de care nu suntem dispusi sa facem compromisuri.

 

Si totusi, sunt cateva lucruri de bun simt, pe care nimeni nu ar trebui sa le tolereze :

1. nu trebuie sa accepti sub nici o forma sa fii lovit/a (si unii barbati sunt victime ale violentei domestice, desi o recunosc mult mai greu)

2. nu trebuie sa accepti sa ti se spuna ca esti inferior/a (poate mai putin talentat, mai putin indemanatic, dar nu inferior)

3. nu trebuie sa accepti sa fii mintit/a (eh, o minciuna mica...., suntem tentati sa spunem. O minciuna poate fi indiciul tendintei de a ascunde adevarul)

si lista ar putea continua.

 

Aceste lucruri ar trebui invatate in familie si totusi de cate ori am auzit persoane varstnice sfatuindu/si fiicele: nu te bate, aduce salariul acasa, ce mai vrei? Toti barbatii au amante, doar nu o fi al tau mai cu mot ! Sufera si tu ca ai copii.

 

Fireste, nu toate cazurile de incompatibilitate isi au sursa in comportamente extreme, nu e nevoie sa fii lovit sau inselat sau tratat cu dispret ca sa ajungi la concluzia ca relatia totusi nu merge.

O solutie ar fi ca fiecare dintre noi sa isi faca o lista cu acele lucruri peste care nu ar putea trece, iar cand apar, sa strangem din dinti si sa renuntam la relatia respectiva. Teoretic vorbind, pentru ca in practica...

Va multumesc mult pentru raspunsurile voastre.

Daca macar o singura persoana care are indoieli in privinta relatiei sale a citit acest subiect si si/a propus sa/si analizeze mai cu atentie perspectivele, eu una ma declar mai mult decat multumita.

 

 

[onyxg1998]

Si eu sunt de parere ca atunci cand esti foarte indragostit treci foarte multe cu vederea doar pentru a fi langa persoana iubita.

Vorbesc din experienta, dar nu este de ajuns. Pentru ca o casnicie sa functioneze trebuie sa cedeze cand unul cand altul, trebuie sa se completeze reciproc si sa faca tot posibilul sa fie intelegere.

Sunt sigura ca daca dragostea se pastreaza ca in prima zi totul va merge bine, dar amandoi sa faca la fel nu numai unul sa cedeze si celalalt sa comande.

Si in plus "intr-o casnicie sunt un bou si o belea. trebuie sa faceti cu randul"

 

Pupik de la Onyx si Vlad[dual]

[X-ray]

eu am renuntat la o relatie de 5 ani pt o palma

asta a fost semnul pt mine ,pt ca acum dupa 5-6 ani de atunci realizez ca semne erau tot timpul dar de,le ignoram.odata asa s-a enervat ca a dat cu piciorul in closetul de la baie si la spart.

astea erau semne clare ca are probleme,dar bine ca l-am luat in calcul pe cel suprem(bataia)

greseli se fac de ambele parti si nu stiu daca sunt semne sau nu,

ce conteaza e sa comunici cum mai zicea cineva.

si sa nu lasi situatiile alea de tensiune sa dureze mai mult de 15 min.si la fiecare casnicie sunt tensiuni...,stiti voi ,ati dat jumatate de salariu pe o chestie si celalalt inebuneste putin.si apare tensiunea.aici parerea mea e punctul critic....daca trece o zi doua si raceala persista se poate intampla orice in acel timp....

mie mi-e groaza de tensiuni asa ca deaia imi iubesc sotul ca are o arta in a le sparge.....

 

dar nici nu poti sa stai ca pe ghimpi in cautare de semne ca inebunesti!

 

 

 

alina

sa o ajutam pe barbye!

http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=83472

[mayarna]

Exista pentru fiecare din noi maximum 5 lucruri esentiale pentru o convietuire in regula, ele difera de la o femeie la alta. De regula le descoperim dupa mai multe relatii sau o relatie lunga.

Fiecare din noi are anumite valori pe care le urmam, dupa care ne construim viata.Sunt acele valori esentiale fara de care nu poti pur si simplu sa fii in armonie cu tine si cu ceea ce te inconjoara.

Daca trei dintre ele ti le impartaseste un partener, relatia dureaza o viata.

Cuplurile care se despart nu au nici macar una comuna...

Atractia sexuala puternica, "iubirea" pur si simplu, obisnuinta, casnicia, copiii nu salveaza niciodata un parteneriat daca nu exista acele trei valori minime...

 

Mama imi spunea cand aveam eu 16 ani, ca semnele exista mereu de la inceput si eu am dat din umeri: "cum sa existe mami?"

Iar ea, care era in picioare - eu eram pe canapea - a venit langa mine, mi-a dat picioarele la o parte care stateau in drumul ei si mi-a spus asa : <<da-te putin sa trec si eu>>.Apoi s-a intors si s-a asezat in fata mea, a inceput sa ma ciupileasca in joaca , sa face mici gesturi de tandrete si razand mi-a zis : << ce faci? poti te rog sa ma lasi sa trec, desi m-as opri sa te tin in brate...>>

Apoi, desi nu mai era nevoie sa continue mi-a spus:

poti vedea in cel mai mic gest nesimtitorul si barbatul care va avea MEREU grija de tine, poti vedea in orice privire barbatul care te iubeste si respecta cu adevarat sau cel pentru care nu esti decat un mijloc...

Asa este !

Noi cred ca le vedem de la inceput, le ignoram atata vreme cat nu ne lezeaza foarte tare iar cand se intampla asta speram ca nu am observat, sau ca il vom schimba...Desi stim ca nu se va intampla niciodata, pentru ca pur si simplu stim, ne e greu sa recunoastem ca acceptam atat de putin.

Toate bune,

 

maya

[Adrianai]

Exista semne, dar aflandu-ne sunb vraja unei povesti cu feti frumosi si zane credem ca il putem schimba. Ca iubirea invinge orice bariera si schimba orice persoana. Ca de dragul nostru persoana cealalta se va schimba in bine. Uneori reusim, uneori ne irosim viata alaturi de cineva care ne face sa suferim.

 

WARNING: I have an attitude and I know how to use it!

[anamaria]

eu cred ca in ce priveste ignorarea semnelor astea, fiecare "cum isi asterne asa doarme" ...

 

am de ex chiar in familie un caz, o verisoara de-a stzului.

 

dragoste mare, s-a maritat imediat ce au terminat liceul, era si gravidutza. au o minune de baietzel.

 

din pacate, tipu o bate. da o bate rau, sistematic si des! [bang] si mai mult, aflu ca o batea si inaintea casatoriei, cand erau doar iubiti... da ea il iubeste si il iarta de fiecare data!!! ei, de asta ce ziceti? cum adica, sa ma bata in perioada cand ar fi trebuit sa fie cel mai frumos, perioada aia la care ne gamndim mai tarziu, cand apar problemele, care ne ajuta sa ne incarcam bateriile... da nu si nu, chiar daca o bate, ea il iarta si merge inainte, se marita cu prostu' si-i face si copil???

pai in cazul asta eu nu pot decat sa zic ca isi merita soarta!!!

 

_________________________________

Aid="red">Nid="green">Aid="orange">Mid="blue">Aid="purple">Rid="green">IAid="red">id="Stencil">, mama soldatzeilor de plumb

[hagi]Bogdan - 04.07.2000 si [bonjovi]Tudor - 13.06.2003

 

poze cu frumosii mei (si nu numai [;)] )

 

grecia 2006

 

DACA DRAGOSTE NU E, NIMIC NU E!id="red">

[piticutz]

Eu cunoscusem, acum vreo 10-11 ani, un baiat.Eram intr-o perioada trista, tocmai ma despartisem de ceea ce numeam (si o numesc si acuma) "marea iubire a vietii mele", ai mei nu erau nici ei prea bucurosi din cauza asta.

Il cunoscusem, cum ziceam, in tren, intimplator, am iesit la o tigara, era si el pe culoar, si, din vorba-n vorba, i-am spus de unde sint, el a zis ca cunoaste localitatea, i-am zis de ai mei, a zis ca parca il stie pe tata, si, cind am coborit din trenul acela, uitasem deja discutia respectiva, si chiar si cu cine vorbisem.

M-am trezit cu el la usa de mos Nicolae, la vreo luna dupa intimplarea din tren.De-abia mi-am dat seama cine era.Cu un buchet de trandafiri pentru mine, si unul pentru mama.Trandafiri artificiali.

A inceput sa ma viziteze, eu am inceput sa ies cu el in oras, la un suc, la o cafea, ai mei erau incintati ca imi gasisem si eu pe cineva, om cuminte, (nu un zvapaiat ca si precedentul)cu servici bun, care nu bea, nu fumeaza, toate bune se vedeau din afara.

A tinut cam 6-7 luni totul, pina nu am mai rezistat si i-am spus sa ne vedem mai bine fiecare de treaba lui, ca asa nu se mai putea.

De ce am facut-o?

Poate motivele mele au fost ciudate: avea o unghie mai lunga la degetul mic de la mina dreapta, cu care se scarpina in cap[neand] ( mi-am zis ca cu timpul o sa il conving eu sa o taie, sa nu fiu din capul locului asa tiran sa il atac pentru atita treaba)

Au mai fost si alte chestii, mi-e jena sa le amintesc aici, insa 2 au fost mai importante: cind ma intilneam cu prietenii mei si eram cu el impreuna, ori cind pur si simplu stateam cu sora-mea si cu el la o cafea in bucatarie, nu gasea nimic amuzant in glumele noastre!Nu avea simtul umoruluiid="size3">id="Comic Sans MS">id="red">!Noi rideam, de ne prapadeam, si el se uita de la unul la altul intrebator[batcap].Ba chiar uneori se incrunta si zicea ca ridem de el, nu de bancurile spuse!Al doilea lucru important a fost ca la un moment dat, cind vorbisem in treacat despre cum ar fi daca ne-am casatori, a zis ca eu nu trebuie sa lucrez, ca nu e nevoie...

Era crazy in love, la propriu, de mine.Cind a aflat ca vreau sa ne despartim a inceput sa plinga si sa isi smulga parul din cap (nu glumesc!chiar m-am speriat, era prima data - si ultima- in viata mea cind vedeam asa ceva pe viu)de disperare...a zis ca o sa se arunce sub tren daca ne despartim...(eu i-am raspuns ca daca altceva mai destept nu gaseste de facut, sa o faca linistit...ca nu imi venea in minte nimic mai pe intelesul lui la ora aceea)

Ma bucur si ii multumesc lui Dumnezeu ca am reusit atunci sa "o tai din radacina".Cred ca daca nu o faceam atunci...pierdeam ani buni din viata plingindu-mi de mila de una singura(sau poate si mai rau).Ca pentru oricine altcineva, respectivul parea "un baiat de nota 10", "un ginere pe care orice mama si-l doreste pentru fiica ei", si asa mai departe...

L-am acceptat la inceput pentru ca ma simteam foarte-foarte singura si respinsa, insa am preferat la urma sa ramin mai bine singura, decit "o mobila in casa sotului meu".

Faci concesii, e normal, nu putem fi cu totii la fel; insa nu orice fel de concesii.

 

[iulian1969g]

quote:Initial creeata de dyonise

Teoria mea este urmatoarea> intotdeauna exista niste semne, unele mai mult altele mai putin evidente, care ar trebui sa ne dea de gandit inainte de a ne angaja intr/un parteneriat pe viata. ...Gresesc?

---

id="quote">id="quote">Eu cred ca gresesti; in sensul urmator:Nimeni nu este perfect; asa ca daca vrei sa gasesti semne, gasesti destule si la tine insati. Acum crezi ca este bine sa se traga colncluzia ca tu nu esti vrednica de a fi sotie, din cauza ca (prezinti si tu "semne") nu esti o femeie perfecta? Eu cred ca nu se pune problema sa tragem o asemenea concluzie.Am impresia ca intrebarea este cu totul alta: dupa ani buni de convietuire (dupa o perioada de convietuire) in care a existat armonie, ce se intampla de se micsoreaza iubirea pana intr-acolo incat se ajunge la ura?Eu cred ca asta este intrebarea!Si raspunsul (probabil ca o parte din raspuns) cred ca este acesta: 1)Fiecare dintre noi evoluam sufleteste permanent: nu doar inainte de casatorie, ci si dupa casatorie;2) Evolutia (de dupa casatorie) se poate face catre mai bine sau , din contra, catre mai rau;3) Una din principalele cauze ale evolutiei catre mai rau este data de aparitia dorintei de a-ti poseda partenerul, de a-l sufoca, de a nu-i permite dezvoltarea decat in modul in care intelegi tu ca trebuie el sa se dezvolte!4) Aceasta dorinta de a stapani peste viata celui de langa noi cred ca apare din doua motive principale:a) suntem coplesiti de grijile vietii, si atunci nu ne mai simiti in siguranta decat daca avem din ce in ce mai mult lucrurile sub control, inclusiv tot ce misca in viata partenerului nostru de viata;b) simtim placere din ce in ce mai mare in a stapani, in a domina, in a conduce in asa fel incat pe nesimtite devenim niste mici mari tirani. Starea de tiran da o mare satisfactie egoismului nostru. Ne face placere sa fim rautaciosi.Si poate ca mai sunt si alte explicatii...Giuliano