Iubire imposibila!??

[nairanaira]

Il iubesc si nu pot concepe ca m-as indragosti de altcineva....dar nu mai pot trai alaturi de el! El la randul lui spune ca ma iubeste si sunt tot ce isi doreste, dar ca si mine a ajuns sa ma urasca si alternanta intre dragoste si ura l-a obosit. Ca si pe mine! Ati trait asa ceva? Exista solutie pentru doi oameni care se iubesc sa ajunga pe aceeasi lungime de unda si sa nu se mai certe aproape zi de zi? Sa stearga urmele discutiilor din spate si sa poate trai normal? Nu va ganditi ca avem probleme grave existentiale... Suntem impreuna de 10 ani, stam impreuna de vreo 3 si casatoriti de vreo 2. De cand ne-am cunoscut, pana in prezent, amandoi am ajuns la concluzia ca suntem facuti unul pentru altul si chiar ne iubim foarte mult. Dar in mod paradoxal am ajuns sa nu ne mai suportam. El zice ca nu mai suporta ca ii fac scandal din orice. Eu nu mai suport sa spuna asta la orice discutie creata, chiar daca nu e creata de mine. El defineste "scandalul" si pornirea lui in functie de situatie...daca e ceva ce m-a deranjat pe mine si ii spun asta, EU am pornit scandalul pentru ca EU am deschis subiectul si pentru ca l-am "acuzat" de ceva anume.... Daca e ceva ce l-a deranjat pe el si deschide subiectul, atunci nu mai e vorba de nici o "acuza", pentru ca "eu chiar FAC ceea ce zice el" (in cazul in care eu "il acuz", evident ca "el NU FACE acel lucru...ci doar eu interpretez asa"). Dar in schimb scandalul tot eu l-am, cauzat, pentru ca desi el a deschis subiectul, EU am ridicat tonul (chiar daca el l-a ridicat, nu isi mai aminteste....). Daca eu folosesc cuvantul "totdeauna" dar lucrurile nu stau totdeauna asa, atunci eu "MINT pe fata". Daca el foloseste cuvantul "totdeauna" dar lucrurile nu stau totdeauna asa, atunci a fost doar o "expresie" si nu trebuie sa o iau mot a mot sau sa ma supar...pentru ca "el asa a retinut, ce mare problema e asta!?". Daca eu imi amintesc eronat o discutie anterioara cu el, atunci il manipulez, si intorc lucrurile dupa cum imi convine. Daca el face acelasi lucru, atunci nu e "interpretare" ci eu chiar asa am facut. Haideti sa va dau un exemplu de cearta (toate sunt la indigo), si poate cineva care se recunoaste are vreo idee despre CINE GRESESTE si UNDE GRESESTE si CUM putem rezolva! Doar prin despartire? Pentru ca nu reusim sa traim in aceiasi termeni. Iesim cu prietenii la un club. Prietenii sunt colegi de-ai lui, pe care eu nu ii stiu bine. In plus mi-era un pic cam rau si acolo pe muzica la maxim nu te auzeai cu ceilalti decat daca ii luai de gat si urlai in urechea lor (aproximativ). Adica nu exact locul ideal de socializare cu prietenii partenerului. Singurii pe care ii stiam aveau printre ei pe cineva pe care eu nu suport din cauza unei faze din trecut. El ma tot intreba daca sunt suparata, pentru ca stateam pe bancheta langa el, in timp ce el mai pleca cu colegii cateva minute luandu-se in brate si tipand unul la altul pentru a se auzi. Eu evident ca nu eram suparata, dar ce altceva puteam face? Sa ma duc la cei cu care nu sunt asa buna prietena, cand ei stateau pe grupulete pe banchete, sa ma bag printre ei si apoi in seama cu ei...cand nici nu auzeam prea bine ce ziceau decat daca ma aplecam puternic spre ei? Ca sa nu i se mai para ciudat, l-am luat la dans... am dansat o vreme amandoi, apoi s-a schimbat muzica si ne-am asezat. El intr-una "ce ai, esti suparata?". NU ERAM SUPARATA, DAR CE PUTEAM FACE!?? Sa sar pe colegii lui in zgomotul ala si sa urlu la urechea lor "si tu ce mai faci!?" cand oricum nu sunt asa prietena cu ei??? In plus, la un moment dat chiar mi s-a facut rau...ca sa nu il iau de acolo, pentru ca am vazut ca se simtea bine si pentru ca il cunosc, si stiu ca mi-ar fi purtat pica, i-am zis la un moment dat sa-mi cheme un taxi sa ma duc acasa si el sa mai stea. Eu chiar nu mai puteam sa stau, mi-era din ce in ce mai rau. Sa zica la toti ca mi-e rau, sau ca lucrez a doua zi si nu mai pot sta, dar el sa ramana. El a zis ca daca tot vreau sa plec vine cu mine, ca e ciudat sa plec doar eu (desi noi nu suntem cuplu din ala disperat care nu suporta ca celalalt sa faca ceva simngur, si nu ar fi fost prima oara cand am fi avut program diferit. In fond, puteam chiar SA LUCREZ a doua zi, si nu as fi putut sta). Eu i-am zis ca prefer sa nu plece de acolo, pentru ca mi-e teama ca imi va purta pica si daca nu ne certam pe loc, ne vom certa din cauza asta a doua sau a treia zi, pentru ca el asa face: tine in el (nu vb despre ce il deranjeaza, de regula) si ma pedepseste in felul asta, adica nu vorbeste cu mine sau are un ton rece cateva zile, apoi la prima cearta se descarca, si uite asa mai aflu si eu ca pe el l=a deranjat nu-stiu-ce-faza inainte. Deci eu ii zic "mai bine plec doar eu, ca tu te simti f bine si tare mi-e teama ca plecam acuma dar imi vei purta frica si ne vom certa din cauza asta: daca nu acum, atunci maine sau in zilele urmatoare din cauza ca nu am mai stat si te-am despartit de colegii tai". El zice "de ce esti rea si ma acuzi in halul asta? ce ti-am facut? dupa ce ca am stat cu tine aici pe bancheta....". Ca sa evit certuri acolo, nu am continuat discutia, dar oricum el a facut exact ceea ce zice ca eu il acuz pe nedrept, si anume: nu mi-a mai vorbit si nu a mai stat langa mine in continuare... a stat cu prietenii lui sau singur sprijinit pe barele de acolo, pentru ca era "suparat". Dar eu cand ii spun ca el asa face si asa ma pedepseste cand se supara sau cand nu-i convine ceva, zice ca sunt eu rea si il "acuz" pe nedrept. Si uite asa lantul vicios.... Intr-un final ma intreaba daca vreau sa plecam si cand sa ne luam la revedere au tras prietenii lui de mine sa mai stau si am mai stat inca o ora....dar el NU a stat cu mine nici o secunda. Numai la dans cu prietenii, sau singur la ceva distanta de masa unde stateam eu. In schimb au mai venit dintre prietenii lui langa mine si am mai stat cu ei de vorba. Se vedea un pic cam ciudat, daca cineva ar fi urmarit faza...eu eram chiar singura....dar sper sa nu fi urmarit cineva in mod special! Plecam spre casa, mie imi era f f rau, intre timp mi se facuse SI mai rau. El nu vorbea cu mine, nici un cuvant. Am tacut si nu intrebat si nu am zis nimic, pentru ca ultima oara cand mi-a facut asa, a iesit cu scandal. (((((scandalul anterior, pe scurt: Eu nu am intrat la film pentru ca nu imi placea, el tot drumul spre masina a tacut intr-una, eu l-am intrebat daca nu vrea sa mergem la alt cinematograf si mi-a zis pe un ton rece si deranjat ca "nu, oricum va fi aglomerat si acolo" (desi aici nu intrasem NU pentru ca era aglomerat, ci pentru ca nu am vrut eu acel film)...si iar a tacut. Iar cand l-am intrebat in masina "acuma ai de gand sa ma pedepsesti prin tacere, cum faci de obicei?" a sarit ca ars ca de ce il acuz de chestii pe nedrept, ca iar am stricat seara prin faza asta.... Eu i-am raspuns ca il cunosc foarte bine, si cand incepe sa mearga cu un pas inaintea mea, in loc de a merge in paralel cu mine, si cand invarte cheia prin aer, si are atitudine de "macho" independent atunci stiu sigur ca are ceva, si ca ma pedepseste in felul lui. In loc sa imi spuna ce are si ce l-a deranjat, tace din gura si ma pedepseste in felul asta. El zice ca nu avea nimic, dar ca acuma ARE, pentru ca iar il acuz si creea situatii tensionate, si ca prin acuza asta i=am stricat toata seara. Dar daca nu spuneam nimic oricum el nu ar fi vorbit cu mine, de fapt intr-un final am scos de la el ca l-a deranjat ca nu am intrat la film, desi initial zicea ca "nu are nimic!"......ma rog, asta era cearta anterioara cand am zis ceva despre faptul ca tace si nu vorbeste cu mine)))))) Stiind povestea anterioara am tacut si eu....nu pentru ca aveam ceva, dar daca vorbeam normal ar fi vorbit rece si rastit ca inainte, si m-as fi enervat si mai mult si iar ne certam pornind de la tonul lui si de ce vorbeste asa cum mine, pentru ca el ar fi zis din nou ca nu are nimic, si mi se pare mie, si ca tonul e normal, si ca IAR IL ACUZ de tonuri si chestii.... Iar daca insistam intreband ce are si de ce ma pedepseste, ar fi zis ca il ACUZ pe nedrept cand zic ca ma pedepseste! Oricum, am ajuns acasa, mie fiindu-mi rau de tot m-am bagat direct in pat si am dormit. A doua zi imediat cum m-am trezit m-a luat cu "de ce ai fost rea cu mine, si de ce ma faci sa ma simt prost si mi-ai stricat toata seara acuzandu-ma pe nedrept ca daca plec cu tine ne vom certa in zilele urmatoare!?". Eu i-am explicat ca nu l-am "acuzat" si ca doar i-am spus sincer ce gandeam si de ce imi era teama, si ca nu are de ce sa se supere. Si acuma discutia: -ba am de ce sa ma supar, pentru ca m-ai vazut ca ma simteam bine si pentru ca esti rea, nu ai rezistat si mi-ai stricat seara prin faza asta -uite, acuma tu esti cel care "acuzi", ca sunt rea si am facut special ca sa iti stric seara... nu era mai simplu cand ti-am zis ce gandeam, ca mi-e teama ca ne vom certa sa raspunzi "te inseli, nu ne vom certa si nu iti voi purta pica!?"??? -nu, pentru ca m-am saturat de acuze din partea ta -dar NU era o acuza.... nu am vrut sa iti stric seara, tocmai de asta am si vrut sa ramai acolo -ba da, tot timpul faci la fel si imi strici seata creand situatii tensionate -uite, vezi? acuma zici "tot timpul", desi nu este tot timpul asa. Daca ziceam eu acuma sareai ca mint si exagerez fara motiv. Si in plus si tu ma acuzi ca sunt rea si tot timpul iti fac asa, si eu nu ma supar -nu, pentru ca eu iti spun doar ceea ce faci TU, nu te acuz pe nedrept -dar nici eu nu te acuz pe nedrept.... de fapt, eu nu te ACUZ, tu le iei ca pe acuze! Si apoi zici ca nu mai suporti scandalurile mele, si parca vad ca iar vezi zice ca ieri seara ti=am facut scandal. -pai chiar ai facut, prin faptul ca ai creat o situatie tensionata! -dar nu am creat o situatie tensionata...eu ti-am zis ca mi=e TEAMA ca se va intampla asa, si ca mai bine ramai acolo. Am vrut sa ramai pentru ca te simteai bine cu prietenii tai. Tu in loc sa apreciezi asta, TU tenisionezi lucrurile, te superi pe mine ca te "acuz" si nu mai vorbesti cu mine deloc, nici nu mai stai cu mine, si aratam penibil si pentru ceilalti din jur.... prietenii tai s-au simtit datori sa vina ei pe rand si toti incepeau cu "hai ca am vauzt ca esti singurica si am venit sa vad ca mai faci". Era mult mai simplu sa zici ca ma insel, ca nu vei face asa si gata! -Nu, pentru ca tu esti cea care ma acuzi, si nu ai nici o dovada ca asa fac! -ok, deci hai sa concluzionam: MIE imi e rau, dar pentru ca vad ca te simti bine iti spun ca prefer sa ramai acolo, pentru ca mi-e teama ca imi vei purta pica pentru scurtarea serii si ma vei "pedepsi" in zilele urmatoare si iar vom ajunge la certuri din cauza asta. TU te superi si nu mai stai cu mine deloc si nici nu mai vorbesti cu mine, "pedepsindu-ma" in felul asta pentru ceva ce nu ti-a convenit (si anume pentru ca te-am "acuzat" de ceva pe nedrept...desi purtarea ta tocmai demonstreaza intocmai ce am zis, ca atunci cand nu iti convine ceva ma pedepsesti). Dar acuma esti suparat si totul a fost din vina MEA, pentru ca sunt rea si ti=am stricat seara. Si concluzia ta este si va fi "iar mi-a stricat seara, nu poate sa se comporte normal, din cauza ei avem tot timpul scandal si uite ca iar s=a intamplat". Si pentru discutia de acum, evident ca TOT eu voi fi de vina, pentru ca am creat ieri o situatie tenisionata. Deci eu sunt aia nebuna. Cum ti se pare? -Vai, nu pot sa cred, cum le poate intoarce.....intotdeauna le intoarce si le interpreteaza!!!! -Dar UNDE gresesc? Zi tu cum au stat lucrurile? -Lucrurile au stat asa: EU m-am chinuit toata seara sa te scot din starea aia, stateai suparata si bosumflata, si am tot incercat sa te scot din starea aia! -Dar eu NU eram bosumflata si suparata... -De ce ma intrerupi? Lasa-ma sa vorbesc! Pot si eu sa vorbesc si sa spun ceva? -Ok, spune! -Deci EU m-am chinuit toata seara sa te scot din starea asta! Ai fost suparata si bosumflata toata seara, si am tot incercat sa te fac sa nu mai fii. Inca de cand am intrat te-ai rastit la mine ca sa ne asezam odata, apoi ai stat imbufnata, si apoi ai zis ca ti-e rau. Si chiar si cand am vrut sa vin cu tine, adica sa fiu dragut si sa plecam daca ti=e rau, tu ma acuzi cu rautate si ma faci sa sufar, spunandu-mi ca iti voi purta pica si te voi pedepsi in zilele urmatoare si vom avea scandal din cauza asta. -Asa, si dupa aia? -Si atat! -Nu si atat.... si dupa aia, tu nu ai mai vorbit cu mine si nu ai mai stat cu mine toata seara, corect? -Pai dupa ce mi-ai stricat seara si ai creat o situatie tensionata, si normal! -Pai vezi? Exact ce zic! Cand nu iti convine ceva tu ma pedepsesti si uite ca ajungem la scandal intr-un final din cauza asta! Dar cand iti SPUN ca mi-e teama ca asa se va intampla, zici ca te acuz pe nedrept?? Si nu m-am rastit la tine, dar stateam ca prostii in picioare, cand toti stateau jos, eu cu geanta pe umar! Tia-m zis o data ca hai sa stam, si ai zis ca unde! Am zis ca unde vrei, si nu te-ai miscat. Ti-am zis a doua oara, "nu vrei sa stam jos?" si tu mi-ai zis "ba da, hai sa stam! unde vrei sa stam?" si ti-am zis din nou ca "nu conteaza, unde vrei tu! doar hai sa ne asezam odata, ca stam in mijlocul drumului aiurea". Si tot nu ne-am miscat. A treia oara cand ti-am zis dupa alte cateva minute, te asteptai sa am acelasi ton? Era un pic mai iritat, pentru ca era deja a treia oara cand iti spuneam ca nu am preferinte, si sa te asezi unde o fi, dar sa te asezi odata! Erau colegii tai si era normal sa alegi TU unde sa ne asezam si nu eu! -Mie mi s-a parut normal sa te intreb si pe tine, altfel ziceai ca nu tin cont de parerea ta! -Ok, dar deja era a TREIA OARA cand iti spuneam ca unde vrei tu, si noi tot in picioare eram, iar eu cu geanta pe umar! (apropos, el deja fuma, statea de vorba cu baietii, pentru ca atunci cand nu ai geanta ca te-ai asezat deja sau nu, probabil ca e acelasi lucru. Dar eu eram deja penibila, erau locuri libere special pentru grupul nostru, toti stateau jos, si eu stateam in picioare cu geanta pe umar, si era aiurea sa aleg eu unde stau, fara el...doar erau prietenii lui, el stie cu cine vorbeste si cu cine mai putin, etc. si oricum deja intrebau cei din jur de ce nu ne asezam si deja faceau misto de el ca a venit ca sa stea in picioare). -Deci exact ce ziceam, aveai ceva inca de la inceput! Te-ai rastit la mine si apoi ai stat bosumflata intr-una! -(in acel moment am simtiti ca explodez, desi incerc din rasputeri sa nu mai ridic tonul, avand in vedere istoricul nostru) CUM ZICI CA STATEAM BOSUMFLATA! NU STATEAM DELOC! NU AM FOST NOI IMPREUNA SA DANSAM?? NU AM VORBIT CU X SI APOI SI CU Y, SI APOI SI CU Z? NU AM GLUMIT CU EI....ATUNCI CAND AM STAT DE VORBA CU EI? NU PAREAM TRISTA, NIMIC! POATE DOAR SPRE SFARSIT CAND MI-A FOST RAU!! NICI MACAR NU M-AM BOSUMFLAT SI NU M-AM SUPARAT CA M-AI LASAT SINGURA! CUM POTI SA ZICI CA ERAM BOSUMFLATA!!! MA INNEBUNESTI, AJUNG LA NEBUNI! TRAIM IN LUMI PARALELE! DACA TU VISEZI LA O LUME IMAGINARA IN CARE EU ERAM SUPARATA INCA DE LA INCEPUT, CAND EU NU AVEAM NIMIC!? CUM POTI SA ZICI ASTA!? -Ba aveai ceva, si oricum ai avut ceva inca dinainte sa plecam! Tu nu suporti sa ma vezi ca ma distrez cu prietenii, nici in concediu nu m-ai lasat sa ma simt bine, mi-ai facut scandal intr-una (asta asa e, pentru ca m-am simtit groaznic in concediu cu prietenii lui, pentru ca mi se parea intr-una ca una dintre tipe se dadea la el....si ca lui ii placea si era f dragut cu ea, la limita bunului simt, dar f f dragut, in timp ce noi aveam certuri si ne ignoram intr-una! de fapt aceeasi de care spuneam inainte ca nu o suport si ca o evitam in grupul respectiv in acea seara). -Uite, daca tu zici ca eu aveam ceva, crede-ma ca nu merita sa mai stam nici o secunda impreuna! Inseamna ca de asta zici intr-una ca e un calvar sa traiesti cu mine si ca tot timpul iti fac scandal, chiar si in perioadele in care NU NE CERTAM! Pentru ca tie ti se pune pata si ti se pare ca eu am ceva, si ramai cu impresia asta, chiar daca eu NU AM NIMIC! Nu ne-am certat, nu ti-am zis nimic! CE zici ca aveam? -Gata, nu mai vreau sa mai vorbesc, mi-a ajuns! Nu mai pot! Cand e atat de evident ca TU ai gresit, iar tu zici ca EU am gresit....ai dreptate, nu avem viitor impreuna! Cam asta ar fi un exemplu de cearta. Avem cu zecile, iar eu simt ca nu mai pot! Mi se face FIZIC rau dupa orice cearta! La un moment dat, e drept ca ridicam tonul eu si el imi tot reprosa ca sunt pusa pe scandal. De la o vreme, insa, trec cu vederea peste multe. Incerc sa nu ridic tonul, nu stiu ce sa mai fac! Nu stiu ce vrea de la mine! Nu stiu unde gresesc, in seara cu pricina chiar am vrut sa il las acolo ca sa se simta bine, iar el chiar asa face, nu vorbeste cu mine cand nu ii covine ceva (v-am zis si faza cu filmul, si sunt multe). Si nu pot sa stiu care vor fi TOATE fazele care nu ii convin. Apoi da vina pe mine, ca eu ii fac viata un calvar si creez situatii tensionate.... Va rog dati-mi un sfat, spuneti-mi CINE credeti ca greseste! Am inceput sa ma intreb daca e chiar adevarat ca ma iubeste si daca nu cumva are alte motive pentru care saboteaza relatia! Desi NU sunt o fire geloasa, si nici el nu prea e genul care sa insele. Nu mai stiu ce sa cred...el zice ca ma iubeste si imediat cum ne certam si ne "despartim" vine la mine sa ne impacam si imi spune ca nu isi doreste pe nimeni altcineva, si ca suntem niste prosti, ca ar trebui sa ne bucuram ca ne-am gasit, etc. Dar apoi se poarta f frumos cateva zile si se schimba din nou! In acele cateva zile dupa ce ne impacam totul e frumos si minunat, apoi incep iar problemele! Eu nici nu mai am timp sa reactionez! Eu nu sunt asa schimbatoare ca el, si dupa atatea certuri, sunt f inchistata si retrasa si am dubii! Mi-as dori sa avem macar o LUNA nornala, sa pot reintra in normal, sa il pot alinta si mangaia. Asa il magai mai mult cand doarme, pentru ca in moajoritatea momentelor suntem nervosi. Pentru ca ne certam asa des si mi se pare ca el saboteaza relatia, chiar si cand ma alinta ma intreb daca nu joaca teatru.... pentru ca la certuri ma injura urat si se uita cu scarba la mine, si pe mine ma obsedeaza asta si atunci cand ne intelegem bine. Nu as vrea sa fie SUPER dragut, nu sunt vreo disperata care sa il vreau legat de mine, sau in fiecare secunda sa ma admire si ma sarute, etc! Il las sa plece singur cand si unde vrea, nu sunt isterica si geloasa! As vrea doar sa se poate NORMAL cu mine. Sa nu mai fei atat de super sensibil si sa nu mai zica la orice faza ca ne certam, sau sa dea ochii peste cap si sa zica "IAR faci scandal", cand eu doar bomban ceva prin casa....sau la orice discutie de nimic! Nu mai stiu ce sa fac, sau ce vrea el! As dori sa aflu de la BARBATI care se regasesc in situatia de mai sus sa imi spuna ce simteau sau ce gandeau ei cand le faceau asa nevestelor. Se saturasera de ele? Sau ce? Si CUM au rezolvat situatia? Au trecut vreodata peste? Sau doar divortul a rezolvat? Va multumesc.

[Oana_B]

Textul din mesajul de mai sus:

 

quote: Il iubesc si nu pot concepe ca m-as indragosti de altcineva....dar nu mai pot trai alaturi de el!

El la randul lui spune ca ma iubeste si sunt tot ce isi doreste, dar ca si mine a ajuns sa ma urasca si alternanta intre dragoste si ura l-a obosit. Ca si pe mine!

 

Ati trait asa ceva? Exista solutie pentru doi oameni care se iubesc sa ajunga pe aceeasi lungime de unda si sa nu se mai certe aproape zi de zi? Sa stearga urmele discutiilor din spate si sa poate trai normal?

 

Nu va ganditi ca avem probleme grave existentiale... Suntem impreuna de 10 ani, stam impreuna de vreo 3 si casatoriti de vreo 2. De cand ne-am cunoscut, pana in prezent, amandoi am ajuns la concluzia ca suntem facuti unul pentru altul si chiar ne iubim foarte mult. Dar in mod paradoxal am ajuns sa nu ne mai suportam. El zice ca nu mai suporta ca ii fac scandal din orice. Eu nu mai suport sa spuna asta la orice discutie creata, chiar daca nu e creata de mine. El defineste "scandalul" si pornirea lui in functie de situatie...daca e ceva ce m-a deranjat pe mine si ii spun asta, EU am pornit scandalul pentru ca EU am deschis subiectul si pentru ca l-am "acuzat" de ceva anume.... Daca e ceva ce l-a deranjat pe el si deschide subiectul, atunci nu mai e vorba de nici o "acuza", pentru ca "eu chiar FAC ceea ce zice el" (in cazul in care eu "il acuz", evident ca "el NU FACE acel lucru...ci doar eu interpretez asa"). Dar in schimb scandalul tot eu l-am, cauzat, pentru ca desi el a deschis subiectul, EU am ridicat tonul (chiar daca el l-a ridicat, nu isi mai aminteste....). Daca eu folosesc cuvantul "totdeauna" dar lucrurile nu stau totdeauna asa, atunci eu "MINT pe fata". Daca el foloseste cuvantul "totdeauna" dar lucrurile nu stau totdeauna asa, atunci a fost doar o "expresie" si nu trebuie sa o iau mot a mot sau sa ma supar...pentru ca "el asa a retinut, ce mare problema e asta!?". Daca eu imi amintesc eronat o discutie anterioara cu el, atunci il manipulez, si intorc lucrurile dupa cum imi convine. Daca el face acelasi lucru, atunci nu e "interpretare" ci eu chiar asa am facut.

 

Haideti sa va dau un exemplu de cearta (toate sunt la indigo), si poate cineva care se recunoaste are vreo idee despre CINE GRESESTE si UNDE GRESESTE si CUM putem rezolva! Doar prin despartire? Pentru ca nu reusim sa traim in aceiasi termeni.

 

Iesim cu prietenii la un club. Prietenii sunt colegi de-ai lui, pe care eu nu ii stiu bine. In plus mi-era un pic cam rau si acolo pe muzica la maxim nu te auzeai cu ceilalti decat daca ii luai de gat si urlai in urechea lor (aproximativ). Adica nu exact locul ideal de socializare cu prietenii partenerului. Singurii pe care ii stiam aveau printre ei pe cineva pe care eu nu suport din cauza unei faze din trecut. El ma tot intreba daca sunt suparata, pentru ca stateam pe bancheta langa el, in timp ce el mai pleca cu colegii cateva minute luandu-se in brate si tipand unul la altul pentru a se auzi. Eu evident ca nu eram suparata, dar ce altceva puteam face? Sa ma duc la cei cu care nu sunt asa buna prietena, cand ei stateau pe grupulete pe banchete, sa ma bag printre ei si apoi in seama cu ei...cand nici nu auzeam prea bine ce ziceau decat daca ma aplecam puternic spre ei? Ca sa nu i se mai para ciudat, l-am luat la dans... am dansat o vreme amandoi, apoi s-a schimbat muzica si ne-am asezat. El intr-una "ce ai, esti suparata?". NU ERAM SUPARATA, DAR CE PUTEAM FACE!?? Sa sar pe colegii lui in zgomotul ala si sa urlu la urechea lor "si tu ce mai faci!?" cand oricum nu sunt asa prietena cu ei??? In plus, la un moment dat chiar mi s-a facut rau...ca sa nu il iau de acolo, pentru ca am vazut ca se simtea bine si pentru ca il cunosc, si stiu ca mi-ar fi purtat pica, i-am zis la un moment dat sa-mi cheme un taxi sa ma duc acasa si el sa mai stea. Eu chiar nu mai puteam sa stau, mi-era din ce in ce mai rau. Sa zica la toti ca mi-e rau, sau ca lucrez a doua zi si nu mai pot sta, dar el sa ramana. El a zis ca daca tot vreau sa plec vine cu mine, ca e ciudat sa plec doar eu (desi noi nu suntem cuplu din ala disperat care nu suporta ca celalalt sa faca ceva simngur, si nu ar fi fost prima oara cand am fi avut program diferit. In fond, puteam chiar SA LUCREZ a doua zi, si nu as fi putut sta). Eu i-am zis ca prefer sa nu plece de acolo, pentru ca mi-e teama ca imi va purta pica si daca nu ne certam pe loc, ne vom certa din cauza asta a doua sau a treia zi, pentru ca el asa face: tine in el (nu vb despre ce il deranjeaza, de regula) si ma pedepseste in felul asta, adica nu vorbeste cu mine sau are un ton rece cateva zile, apoi la prima cearta se descarca, si uite asa mai aflu si eu ca pe el l=a deranjat nu-stiu-ce-faza inainte. Deci eu ii zic "mai bine plec doar eu, ca tu te simti f bine si tare mi-e teama ca plecam acuma dar imi vei purta frica si ne vom certa din cauza asta: daca nu acum, atunci maine sau in zilele urmatoare din cauza ca nu am mai stat si te-am despartit de colegii tai". El zice "de ce esti rea si ma acuzi in halul asta? ce ti-am facut? dupa ce ca am stat cu tine aici pe bancheta....". Ca sa evit certuri acolo, nu am continuat discutia, dar oricum el a facut exact ceea ce zice ca eu il acuz pe nedrept, si anume: nu mi-a mai vorbit si nu a mai stat langa mine in continuare... a stat cu prietenii lui sau singur sprijinit pe barele de acolo, pentru ca era "suparat". Dar eu cand ii spun ca el asa face si asa ma pedepseste cand se supara sau cand nu-i convine ceva, zice ca sunt eu rea si il "acuz" pe nedrept. Si uite asa lantul vicios.... Intr-un final ma intreaba daca vreau sa plecam si cand sa ne luam la revedere au tras prietenii lui de mine sa mai stau si am mai stat inca o ora....dar el NU a stat cu mine nici o secunda. Numai la dans cu prietenii, sau singur la ceva distanta de masa unde stateam eu. In schimb au mai venit dintre prietenii lui langa mine si am mai stat cu ei de vorba. Se vedea un pic cam ciudat, daca cineva ar fi urmarit faza...eu eram chiar singura....dar sper sa nu fi urmarit cineva in mod special!

 

Plecam spre casa, mie imi era f f rau, intre timp mi se facuse SI mai rau. El nu vorbea cu mine, nici un cuvant. Am tacut si nu intrebat si nu am zis nimic, pentru ca ultima oara cand mi-a facut asa, a iesit cu scandal. (((((scandalul anterior, pe scurt: Eu nu am intrat la film pentru ca nu imi placea, el tot drumul spre masina a tacut intr-una, eu l-am intrebat daca nu vrea sa mergem la alt cinematograf si mi-a zis pe un ton rece si deranjat ca "nu, oricum va fi aglomerat si acolo" (desi aici nu intrasem NU pentru ca era aglomerat, ci pentru ca nu am vrut eu acel film)...si iar a tacut. Iar cand l-am intrebat in masina "acuma ai de gand sa ma pedepsesti prin tacere, cum faci de obicei?" a sarit ca ars ca de ce il acuz de chestii pe nedrept, ca iar am stricat seara prin faza asta.... Eu i-am raspuns ca il cunosc foarte bine, si cand incepe sa mearga cu un pas inaintea mea, in loc de a merge in paralel cu mine, si cand invarte cheia prin aer, si are atitudine de "macho" independent atunci stiu sigur ca are ceva, si ca ma pedepseste in felul lui. In loc sa imi spuna ce are si ce l-a deranjat, tace din gura si ma pedepseste in felul asta. El zice ca nu avea nimic, dar ca acuma ARE, pentru ca iar il acuz si creea situatii tensionate, si ca prin acuza asta i=am stricat toata seara. Dar daca nu spuneam nimic oricum el nu ar fi vorbit cu mine, de fapt intr-un final am scos de la el ca l-a deranjat ca nu am intrat la film, desi initial zicea ca "nu are nimic!"......ma rog, asta era cearta anterioara cand am zis ceva despre faptul ca tace si nu vorbeste cu mine)))))) Stiind povestea anterioara am tacut si eu....nu pentru ca aveam ceva, dar daca vorbeam normal ar fi vorbit rece si rastit ca inainte, si m-as fi enervat si mai mult si iar ne certam pornind de la tonul lui si de ce vorbeste asa cum mine, pentru ca el ar fi zis din nou ca nu are nimic, si mi se pare mie, si ca tonul e normal, si ca IAR IL ACUZ de tonuri si chestii.... Iar daca insistam intreband ce are si de ce ma pedepseste, ar fi zis ca il ACUZ pe nedrept cand zic ca ma pedepseste!

 

Oricum, am ajuns acasa, mie fiindu-mi rau de tot m-am bagat direct in pat si am dormit. A doua zi imediat cum m-am trezit m-a luat cu "de ce ai fost rea cu mine, si de ce ma faci sa ma simt prost si mi-ai stricat toata seara acuzandu-ma pe nedrept ca daca plec cu tine ne vom certa in zilele urmatoare!?". Eu i-am explicat ca nu l-am "acuzat" si ca doar i-am spus sincer ce gandeam si de ce imi era teama, si ca nu are de ce sa se supere. Si acuma discutia:

-ba am de ce sa ma supar, pentru ca m-ai vazut ca ma simteam bine si pentru ca esti rea, nu ai rezistat si mi-ai stricat seara prin faza asta

-uite, acuma tu esti cel care "acuzi", ca sunt rea si am facut special ca sa iti stric seara... nu era mai simplu cand ti-am zis ce gandeam, ca mi-e teama ca ne vom certa sa raspunzi "te inseli, nu ne vom certa si nu iti voi purta pica!?"???

-nu, pentru ca m-am saturat de acuze din partea ta

-dar NU era o acuza.... nu am vrut sa iti stric seara, tocmai de asta am si vrut sa ramai acolo

-ba da, tot timpul faci la fel si imi strici seata creand situatii tensionate

-uite, vezi? acuma zici "tot timpul", desi nu este tot timpul asa. Daca ziceam eu acuma sareai ca mint si exagerez fara motiv. Si in plus si tu ma acuzi ca sunt rea si tot timpul iti fac asa, si eu nu ma supar

-nu, pentru ca eu iti spun doar ceea ce faci TU, nu te acuz pe nedrept

-dar nici eu nu te acuz pe nedrept.... de fapt, eu nu te ACUZ, tu le iei ca pe acuze! Si apoi zici ca nu mai suporti scandalurile mele, si parca vad ca iar vezi zice ca ieri seara ti=am facut scandal.

-pai chiar ai facut, prin faptul ca ai creat o situatie tensionata!

-dar nu am creat o situatie tensionata...eu ti-am zis ca mi=e TEAMA ca se va intampla asa, si ca mai bine ramai acolo. Am vrut sa ramai pentru ca te simteai bine cu prietenii tai. Tu in loc sa apreciezi asta, TU tenisionezi lucrurile, te superi pe mine ca te "acuz" si nu mai vorbesti cu mine deloc, nici nu mai stai cu mine, si aratam penibil si pentru ceilalti din jur.... prietenii tai s-au simtit datori sa vina ei pe rand si toti incepeau cu "hai ca am vauzt ca esti singurica si am venit sa vad ca mai faci". Era mult mai simplu sa zici ca ma insel, ca nu vei face asa si gata!

-Nu, pentru ca tu esti cea care ma acuzi, si nu ai nici o dovada ca asa fac!

-ok, deci hai sa concluzionam: MIE imi e rau, dar pentru ca vad ca te simti bine iti spun ca prefer sa ramai acolo, pentru ca mi-e teama ca imi vei purta pica pentru scurtarea serii si ma vei "pedepsi" in zilele urmatoare si iar vom ajunge la certuri din cauza asta. TU te superi si nu mai stai cu mine deloc si nici nu mai vorbesti cu mine, "pedepsindu-ma" in felul asta pentru ceva ce nu ti-a convenit (si anume pentru ca te-am "acuzat" de ceva pe nedrept...desi purtarea ta tocmai demonstreaza intocmai ce am zis, ca atunci cand nu iti convine ceva ma pedepsesti). Dar acuma esti suparat si totul a fost din vina MEA, pentru ca sunt rea si ti=am stricat seara. Si concluzia ta este si va fi "iar mi-a stricat seara, nu poate sa se comporte normal, din cauza ei avem tot timpul scandal si uite ca iar s=a intamplat". Si pentru discutia de acum, evident ca TOT eu voi fi de vina, pentru ca am creat ieri o situatie tenisionata. Deci eu sunt aia nebuna. Cum ti se pare?

-Vai, nu pot sa cred, cum le poate intoarce.....intotdeauna le intoarce si le interpreteaza!!!!

-Dar UNDE gresesc? Zi tu cum au stat lucrurile?

-Lucrurile au stat asa: EU m-am chinuit toata seara sa te scot din starea aia, stateai suparata si bosumflata, si am tot incercat sa te scot din starea aia!

-Dar eu NU eram bosumflata si suparata...

-De ce ma intrerupi? Lasa-ma sa vorbesc! Pot si eu sa vorbesc si sa spun ceva?

-Ok, spune!

-Deci EU m-am chinuit toata seara sa te scot din starea asta! Ai fost suparata si bosumflata toata seara, si am tot incercat sa te fac sa nu mai fii. Inca de cand am intrat te-ai rastit la mine ca sa ne asezam odata, apoi ai stat imbufnata, si apoi ai zis ca ti-e rau. Si chiar si cand am vrut sa vin cu tine, adica sa fiu dragut si sa plecam daca ti=e rau, tu ma acuzi cu rautate si ma faci sa sufar, spunandu-mi ca iti voi purta pica si te voi pedepsi in zilele urmatoare si vom avea scandal din cauza asta.

-Asa, si dupa aia?

-Si atat!

-Nu si atat.... si dupa aia, tu nu ai mai vorbit cu mine si nu ai mai stat cu mine toata seara, corect?

-Pai dupa ce mi-ai stricat seara si ai creat o situatie tensionata, si normal!

-Pai vezi? Exact ce zic! Cand nu iti convine ceva tu ma pedepsesti si uite ca ajungem la scandal intr-un final din cauza asta! Dar cand iti SPUN ca mi-e teama ca asa se va intampla, zici ca te acuz pe nedrept?? Si nu m-am rastit la tine, dar stateam ca prostii in picioare, cand toti stateau jos, eu cu geanta pe umar! Tia-m zis o data ca hai sa stam, si ai zis ca unde! Am zis ca unde vrei, si nu te-ai miscat. Ti-am zis a doua oara, "nu vrei sa stam jos?" si tu mi-ai zis "ba da, hai sa stam! unde vrei sa stam?" si ti-am zis din nou ca "nu conteaza, unde vrei tu! doar hai sa ne asezam odata, ca stam in mijlocul drumului aiurea". Si tot nu ne-am miscat. A treia oara cand ti-am zis dupa alte cateva minute, te asteptai sa am acelasi ton? Era un pic mai iritat, pentru ca era deja a treia oara cand iti spuneam ca nu am preferinte, si sa te asezi unde o fi, dar sa te asezi odata! Erau colegii tai si era normal sa alegi TU unde sa ne asezam si nu eu!

-Mie mi s-a parut normal sa te intreb si pe tine, altfel ziceai ca nu tin cont de parerea ta!

-Ok, dar deja era a TREIA OARA cand iti spuneam ca unde vrei tu, si noi tot in picioare eram, iar eu cu geanta pe umar! (apropos, el deja fuma, statea de vorba cu baietii, pentru ca atunci cand nu ai geanta ca te-ai asezat deja sau nu, probabil ca e acelasi lucru. Dar eu eram deja penibila, erau locuri libere special pentru grupul nostru, toti stateau jos, si eu stateam in picioare cu geanta pe umar, si era aiurea sa aleg eu unde stau, fara el...doar erau prietenii lui, el stie cu cine vorbeste si cu cine mai putin, etc. si oricum deja intrebau cei din jur de ce nu ne asezam si deja faceau misto de el ca a venit ca sa stea in picioare).

-Deci exact ce ziceam, aveai ceva inca de la inceput! Te-ai rastit la mine si apoi ai stat bosumflata intr-una!

-(in acel moment am simtiti ca explodez, desi incerc din rasputeri sa nu mai ridic tonul, avand in vedere istoricul nostru) CUM ZICI CA STATEAM BOSUMFLATA! NU STATEAM DELOC! NU AM FOST NOI IMPREUNA SA DANSAM?? NU AM VORBIT CU X SI APOI SI CU Y, SI APOI SI CU Z? NU AM GLUMIT CU EI....ATUNCI CAND AM STAT DE VORBA CU EI? NU PAREAM TRISTA, NIMIC! POATE DOAR SPRE SFARSIT CAND MI-A FOST RAU!! NICI MACAR NU M-AM BOSUMFLAT SI NU M-AM SUPARAT CA M-AI LASAT SINGURA! CUM POTI SA ZICI CA ERAM BOSUMFLATA!!! MA INNEBUNESTI, AJUNG LA NEBUNI! TRAIM IN LUMI PARALELE! DACA TU VISEZI LA O LUME IMAGINARA IN CARE EU ERAM SUPARATA INCA DE LA INCEPUT, CAND EU NU AVEAM NIMIC!? CUM POTI SA ZICI ASTA!?

-Ba aveai ceva, si oricum ai avut ceva inca dinainte sa plecam! Tu nu suporti sa ma vezi ca ma distrez cu prietenii, nici in concediu nu m-ai lasat sa ma simt bine, mi-ai facut scandal intr-una (asta asa e, pentru ca m-am simtit groaznic in concediu cu prietenii lui, pentru ca mi se parea intr-una ca una dintre tipe se dadea la el....si ca lui ii placea si era f dragut cu ea, la limita bunului simt, dar f f dragut, in timp ce noi aveam certuri si ne ignoram intr-una! de fapt aceeasi de care spuneam inainte ca nu o suport si ca o evitam in grupul respectiv in acea seara).

-Uite, daca tu zici ca eu aveam ceva, crede-ma ca nu merita sa mai stam nici o secunda impreuna! Inseamna ca de asta zici intr-una ca e un calvar sa traiesti cu mine si ca tot timpul iti fac scandal, chiar si in perioadele in care NU NE CERTAM! Pentru ca tie ti se pune pata si ti se pare ca eu am ceva, si ramai cu impresia asta, chiar daca eu NU AM NIMIC! Nu ne-am certat, nu ti-am zis nimic! CE zici ca aveam?

-Gata, nu mai vreau sa mai vorbesc, mi-a ajuns! Nu mai pot! Cand e atat de evident ca TU ai gresit, iar tu zici ca EU am gresit....ai dreptate, nu avem viitor impreuna!

 

 

 

 

 

Cam asta ar fi un exemplu de cearta. Avem cu zecile, iar eu simt ca nu mai pot! Mi se face FIZIC rau dupa orice cearta! La un moment dat, e drept ca ridicam tonul eu si el imi tot reprosa ca sunt pusa pe scandal. De la o vreme, insa, trec cu vederea peste multe. Incerc sa nu ridic tonul, nu stiu ce sa mai fac! Nu stiu ce vrea de la mine! Nu stiu unde gresesc, in seara cu pricina chiar am vrut sa il las acolo ca sa se simta bine, iar el chiar asa face, nu vorbeste cu mine cand nu ii covine ceva (v-am zis si faza cu filmul, si sunt multe). Si nu pot sa stiu care vor fi TOATE fazele care nu ii convin. Apoi da vina pe mine, ca eu ii fac viata un calvar si creez situatii tensionate.... Va rog dati-mi un sfat, spuneti-mi CINE credeti ca greseste! Am inceput sa ma intreb daca e chiar adevarat ca ma iubeste si daca nu cumva are alte motive pentru care saboteaza relatia! Desi NU sunt o fire geloasa, si nici el nu prea e genul care sa insele.

 

Nu mai stiu ce sa cred...el zice ca ma iubeste si imediat cum ne certam si ne "despartim" vine la mine sa ne impacam si imi spune ca nu isi doreste pe nimeni altcineva, si ca suntem niste prosti, ca ar trebui sa ne bucuram ca ne-am gasit, etc. Dar apoi se poarta f frumos cateva zile si se schimba din nou! In acele cateva zile dupa ce ne impacam totul e frumos si minunat, apoi incep iar problemele! Eu nici nu mai am timp sa reactionez! Eu nu sunt asa schimbatoare ca el, si dupa atatea certuri, sunt f inchistata si retrasa si am dubii! Mi-as dori sa avem macar o LUNA nornala, sa pot reintra in normal, sa il pot alinta si mangaia. Asa il magai mai mult cand doarme, pentru ca in moajoritatea momentelor suntem nervosi. Pentru ca ne certam asa des si mi se pare ca el saboteaza relatia, chiar si cand ma alinta ma intreb daca nu joaca teatru.... pentru ca la certuri ma injura urat si se uita cu scarba la mine, si pe mine ma obsedeaza asta si atunci cand ne intelegem bine. Nu as vrea sa fie SUPER dragut, nu sunt vreo disperata care sa il vreau legat de mine, sau in fiecare secunda sa ma admire si ma sarute, etc! Il las sa plece singur cand si unde vrea, nu sunt isterica si geloasa! As vrea doar sa se poate NORMAL cu mine. Sa nu mai fei atat de super sensibil si sa nu mai zica la orice faza ca ne certam, sau sa dea ochii peste cap si sa zica "IAR faci scandal", cand eu doar bomban ceva prin casa....sau la orice discutie de nimic!

 

Nu mai stiu ce sa fac, sau ce vrea el! As dori sa aflu de la BARBATI care se regasesc in situatia de mai sus sa imi spuna ce simteau sau ce gandeau ei cand le faceau asa nevestelor. Se saturasera de ele? Sau ce? Si CUM au rezolvat situatia? Au trecut vreodata peste? Sau doar divortul a rezolvat?

 

Va multumesc.

---

id="quote">id="quote">

 

Oana_B

detalii donatii

actualizari donatii

[artar]

Desi ti-ai dorit sa-ti raspunda un barbat prima iti va raspunde o femeie...De ce?Pt ca m-am vazut exact pe mine in 12 ani de casnicie...Exact aceleasi texte,aceleasi certuri,aceleasi reprosuri..E chiar infricosator decat sunt de identice situatiile...Rezolvarea:DIVORT!!!

Ceea ce am trait noi(tu inca traiesti) cred ca se numeste o relatie toxica...Esti dependenta de el si el de tine dar in acelasi timp va desparte totul...Nu cred ca veti avea curajul sa faceti pasul asta pt ca vi se pare ca problemele nu sunt atat de importante sa nu se poata rezolva si sa constituie motiv de divort..Asa ca (cazul meu) am mai dus-o multi ani si bine pana a intervenit o alta persoana care l-a decis pe el..Rezultatul? Sunt divortata de 2 luni,el este recasatorit de o luna jumate si cand privesc in urma imi musc mainile ca nu am avut curajul si puterea sa dau divort la prima situatie cand mi-am pus aceasta problema...Imi salvam toata tineretea si multe lacrimi si nopti nedormite..Nu el a fost un om rau, nici eu, ci doar doi oameni care nu s-au potrivit absolut deloc...Nu stiu cum ii va fi in noua casnicie, nici nu conteaza, ceea ce conteaza e ca eu mi-am regasit linistea interioara, speranta ca viata poate fi si altfel si am grija de singurul lucru bun pe care l-am facut:baietelul nostru!

 

Mult curaj!

 

[coraly]

Parerea mea: comportamentul lui ori este EXTREM infantil si imatur - se poarta ca o domnisoara razgaiata sau ca un iubit la inceputurile relatiei - cand nu te cunosti bine si iti imaginezi tot felul de chestii despre partener, in defavoarea ta (asta e fie lipsa de incredere in tine si partener, fie mania persecutiei), ori ascunde neintelegeri profunde si incompatibilitate care razbat sub aceasta forma.

In orice caz, mi se pare o relatie superficiala de copii rasfatati, in special el. Fara suparare, zic doar din intamplarile povestite si reactiile voastre. Daca te-ar iubi, ar incerca sa te inteleaga si sa comunice cu adevarat cu tine. Ar fi o scuza ca nu te cunoaste cu adevarat. Dar dupa 10 ani?????? Cum poti spune asa ceva? E ciudat in orice caz. Poate deja v-ati saturat unul de altul, desi v-ati obisnuit foarte mult unul cu celalalt. Poate Artar are dreptate. Va iubiti dar nu va si potriviti la caracter.

 

 

Coraly si Sergiu

 

poze

[Elise]

si eu cu al meu tot cam asa - da' am inceput sa ignor remarcile rautacioase si "cine e de vina", "greseala cui", "dreptatea cui" si alte kestii asijderea - care n-au nici o valoare.

 

Se supara, sa-i fie de bine: pin' la pensie ii trece.

M-am lamurit ca nu merita sa-mi pierd timpul in discutii d'astea filozofice cu el.

Dak vrea ceva concret de la mine, sa spuna.

Daca are ceva interesant de zis, il ascult.

Dar daca doar e in pasa proasa si n-are pe cine boscorodi, sa vb. cu catzelul.

 

Elise

[RaluD]

Mergeti la un psiholog de cuplu.

Parerea mea e ca aceasta relatie poate fi "salvata".

 

Va iubiti, dar se pare ca nu va puteti abtine sa "apasati unul pe butoanele celuilalt" si trebuie sa gasiti o cale.

 

Si eu am momente cu sotul meu in care ne "impungem" asa, aiurea, de nervi, de oboseala. Totul pornind de la o remarca de genul: "Da, iar faci (sau nu faci) chestia aia, ca de obicei".

Chestia asta sau cele similare ii ridica parul in cap unui om mai coleric, fie el femeie sau barbat. Si de aici... scandal.

 

Secretul nostru a fost urmatorul... de fapt, nu stiu ce ne-a luminat... ne certasem intr-o seara pe nimicuri din astea si de-odata, eu m-am uitat la el si mi-am dat seama ca IL IUBESC cu adevarat, indiferent cum se stramba la mine sau unde isi lasa ciorapii.

Am respirat adanc, ca m-a surprins si pe mine revelatia asta brusca, si i-am spus exact ce am simtit.

S-a uitat surprins la mine si mi-a spus ca in pauza respectiva, in care nu vorbisem, si el a simtit exact la fel.

 

Daca aceasta apropiere si comuniune profunda exista si la voi, restul se poate rezolva.

 

De atunci, cand ma cert cu el, ne impacam repede, pentru ca, deodata, undeva in suflet simt o caldura cand ma uit la el si problema respectiva nu mi se mai pare atat de importanta.

 

Bunicii nostri ne sfatuiau, ca femei, sa nu ne calcam barbatul pe bataturi. Cred ca in ziua de azi, asta se aplica si la barbati. Trebuie, cu ajutorul unui psiholog, sa gaseasca o modalitate de a nu te mai calca pe sistem si nici tu pe el.

 

La psiholog ati putea avea si o discutie lamuritoare, de genul "ce te enerveaza cel mai tare intr-o relatie", in termeni generali.

 

Faceti o lista, memorati-o si oricat de greu ar fi, incercati sa NU mai faceti lucrurile respective, oricat de natural v-ar veni.

Sa auzim de bine!

 

 

Raluca, Emi cea scumpica si bebelusa Ina

 

Ajutati-l pe Andrei sa traiasca!

http://www.point.ro/andrei/

[ankalaura]

Tu povestesti cumva de ex-ul meu?? Din fericire, la mine a durat doar 7 ani, si din fericire nu am mai apucat sa ne casatorim!

Acum, dupa alti vreo 7 ani, ma intreb ce naiba a fost aia dintre noi, ca nu cred ca a fost iubire. Si fac BRRR si ma scutur!

Spune-mi cumva, daca seara el vrea sa stea la Tv iar tu vrei sa stai pur si simplu cu el, nu-i asa ca se enerveaza ca nu te duci in pat, si adormi chircita pe un colt de canapea, alaturi de el? Si nu-i asa ca tu incerci sa ii explici ca iti face placere sa stai cu el, sau incerci sa il convingi ca ar fi mai bine sa mergeti amandoi la culcare, pentru ca a doua zi va treziti devreme, si numai dintr-atatata ajungeti sa va certati din nou?

 

Anca si papusica Eliza (26.august.03)

Eliza

 

[ymcar]

Dat fiind ca nu exista probleme reale, ci doar imaginare, mie mi se pare un caz tipic de problema care are sanse f. mari de a fi rezolvata de catre un psiholog specializat pe cupluri, probleme de relationare etc.

 

My life stinks

[nematics]

Ralu, [floare3]

 

si noi ajunsesem la modul de intelegere de care spui tu, din pacate cel de sus mi l-a luat de linga mine, dar macar nu regret ca am lasat ambitiile la o parte si am putut sa trecem asa cum spui tu, fara vorbe, peste orice tentativa de cearta...

[nairanaira]

Daca noi avem nevoie de ajutor extern pentru a sta impreuna....ma intreb, oare CHIAR E CAZUL sa stam impreuna!? Si problemele se vor depasi definitiv? Nu cumva vom ajunge dependenti de sedintele cu psihoterapeutul pentru a putea convietui? Ideile astea nu-mi dau pace.

 

As innebuni de frica sa fac un copil, daca as sti ca singurul mod de a ne depasi problemele a fost prin psiholog. Adica mi-ar fi teama constant ca vom incepe din nou sa ne certam intr-una si din orice! Si nu prea mai vad nici o rezolvare! Nu ne intelegem unul pe altul, parca traim in universuri paralele. Mie mi se pare ca el ma acuza pe mine ca il deranjeaza niste chestiuni pe care el le face tot timpul... Iar cand le face el eu NU as avea motive sa ma supar, dupa cum zice el (din diverse argumentatii, imi demonstreaza ca situatiile nu sunt chiar identice, si de aceea). Eu zic ca EL greseste si nu are rabdare si nu ma intelege. El zice ca e evident ca EU gresesc si ca el e singurul care a tinut relatia chiar si pana acuma...ca fara el s-ar fi dus de mult de rapa, si ca doar EU sunt cea care aduc problemele.

 

Chestiile astea nu sunt o data pe an sau pe luna, se intampla de cateva ori pe saptamana... si nici unul din noi nu mai face fata la atatea tensiuni. Dupa ce avem o cearta super nasoala si stam eventual la distanta cateva zile (doar daca nu stam impreuna), nu rezistam fara sa ne impacam si totul e superb cateva zile. Apoi la primele contradictii iar ajungem aici. A reusit cineva cu psihologuil sa depaseasca DEFINITIV astfel de probleme, si cu un asa istoric vechi in spate?