Iubire imposibila!??

[nematics]

poate sa va gasiti ocupatii care sa va tina departe unul de altul lungi perioade de timp

[april]

De ce nu stabiliti niste reguli?

" Mie imi place asta si imi displace cealalta.....tie?"

Si asa incercati cat posibil sa ajungeti la o intelegere prinvind anumite chestiii, care desi par marunte si banale iau amploare si devin serioare si...dureroase.

 

La voi orgoliul este f mare de ambele parti. Doua pietre tari. Trebuie sa stabiliti un echilibru. Trebuie sa VRETI asta amandoi.

Stabiliti reguli si respectati-le amandoi!

 

 

 

fluturasul meu

[anaisanais]

naira,

am citit cu atentie ce-ai scris(recunosc, mi-a luat ceva timp ca sa citesc tot!)si am avut impresia ca sinteti 2 copii care se cearta ca sa-si dovedeasca unul altuia cit de puternici sint fiecare. Banuiesc faptul ca, dupa 10 ani de parteneriat( stiu, am inteles, de 3 locuiti impreuna si de 2 sinteti casatoriti), hai, de relatie, fie ati ajuns la concluzia(cam tirzie, daca ma intrebi pe mine) ca nu va iubiti, dar nu aveti nici unul dintre voi curaj sa verbalizati acest adevar, fie chiar trebuie sa gasiti un intermediar( un psiholog) care sa va ajute sa vorbiti unul cu celalalt, nu unul despre celalalt. Din ce-ai scris eu inteleg ca voi putati o lupta ''de gherila'' in fiecare moment, pindindu-va ,fiecare celuilalt, orice reactie ca sa va permita sa demonstrati ca nu sinteti vinovati.... si intreb: ce vina cautati?

Oamenii mari mai fac greseli cind isi aleg partenerul de viata, sau isi aleg un partener de viata pe baza unor criterii care nu implica o proiectie in viitor a relatiei; ideea este sa aveti curaj sa va ''locati'' corect in relatie si apoi sa vedeti ce doriti unul de la celalalt. Cred ca voi doi consumati inutil energia in aceste lupte, in loc sa o canalizati catre o relatie detensionata; si mai cred ca genul de certuri relatate de tine ascund ceva, despre care nici tu, nici sotul tau nu vreti(sau nu puteti sau nu stiti) sa discutati , fara a cauta vinovati.

Te rog sa ma scuzi ca mi-am permis sa -ti scriu astfel; am o experienta de viata care a presupus si acest moment, am reusit sa trec de moment, am 16 ani de casatorie si am invatat ca nu trebuie sa cauti vinovati, ci trebuie sa stii ce vrei de la partener si de la relatia cu el, pentru ca apoi sa gasesti si cele mai bune mijloace de a obtine efectul dorit. Si mai spun un singur lucru: este extrem-extrem de daunator sa cauti vinovati si vinovatii, deoarece nu poti trai in permanenta o stare de culpabilitate(proprie sau indusa).

 

madalina

[RaluD]

Imi pare rau, Nematics. Nu stiu ce sa-ti spun la asa ceva. Poate ca Dumnezeu mai are pe cineva special pentru tine - daca tu mai vrei. Numai lucruri bune iti doresc.

 

Nairanaira, de ce te sperie ideea ca va rezolvati problemele de cuplu la un psiholog? Multa lume este in situatia asta. Psihoterapeutul va ajuta sa va vindecati singuri, nu va "vindeca" el, nu veti deveni dependenti de el, nu te ingrijora.

Eu nu vad nici o problema in a merge la psiholog. Viata asta stresanta ne "ataca" pe toti.

 

Daca il iubesti cu adevarat, priveste lucrurile matur. Exista casnicii frumoase, dar nu exista oameni perfecti. Dar iubirea ne face pe toti mult mai frumosi, pentru ca "dam de la noi" si vrem sa fie bine.

 

 

Raluca, Emi cea scumpica si bebelusa Ina

 

Ajutati-l pe Andrei sa traiasca!

http://www.point.ro/andrei/

[ayleen]

Draga mea, am citit si eu cu atentie mesajul tau, pentru ca mi-am dat seama ca e important pentru tine sa afli pareri din exterior. Nu sunt barbat, dar, in urma unor esecuri(cauzate de certuri interminabile), am inceput sa inteleg si sa invat sa ma port! Inteligenta emotionala se cultiva!

Mai gresesc si acum, dar muuult mai putin. Hai sa spun, pentru ca pateam si eu ca tine.

In primul rand, sinceritatea si fidelitatea cu care ai redat contextul si discutia, sunt foarte utile.

1. Ai acceptat sa te duci cu prietenii lui, trebuia sa ai intelepciunea si prezenta de spirit sa nu ii strici seara, sa mimezi un pic buna dispozitie. Si da, sa te apleci sa asculti discutiile bisericutelor, incercand sa socializezi, chiar daca pareai oarecum ridicola. Vazandu-te zambind mult, facandu-i cu ochiul, trimitandu-i un sarut din varful buzelor, ar fi creat complicitate intre voi. N-ar fi stricat nici sa razi cu pofta la glumele lui, apreciativ.

Daca efectiv nu mai suportai, trebuia sa ii spui ca pleci, pur si simplu si sa pleci! Fara sa uiti sa iti ceri scuze de la el ca il lasi acolo singur, sa-l saruti dulce, in vazul tuturor, ca sa se stie ca tu esti nevoita sa pleci, nu esti certata cu el. Sa nu lasi loc de interpretari. Iti cereai scuze in gura mare de la toti, bezele cu mana, semne catre ceas, si ridicat din maini a neputinta ca nu mai poti sta, si iar o bezea generala.

 

Nu uita ca asa ti-ar placea sa procedeze si el.

Nu numai ca nu ai procedat intelept, draga mea, dar ai spus un lucru care irita la culme: "tare mi-e teama ca plecam acuma dar imi vei purta pica si ne vom certa din cauza asta: daca nu acum, atunci maine sau in zilele urmatoare din cauza ca nu am mai stat si te-am despartit de colegii tai".

Ai anticipat comportamentul lui, fara sa-i dai sansa de a fi original. Noi stim ca el asa ar fi facut. Dar tu trebuia sa-l lasi pe el intai sa se compromita si apoi i-ai fi vorbit de pe alta pozitie! I-ai fi putut spune "imi pare rau daca imi porti pica, dar eu nu am vrut sa te despart de colegii tai. Imi era doar rau si voiam acasa. Apreciez tare mult faptul ca ai venit acasa cu mine, de-aia te iubesc, ca esti cel mai grijuliu barbat din lume!"

 

2. Vazand ca s-a bosumflat si incepe sa taca cu obstinatie (nu uita ca "cine seamana vant culege furtuna"), in loc sa faci mutrite simpatice, sa-i dau boticul la pupat, ca sa dezamorsezi tensiunea, ai spus: "acuma ai de gand sa ma pedepsesti prin tacere, cum faci de obicei?". Si ai pus gaz peste foc, facand din nou ceea ce el uraste deja la tine: anticiparea reactiilor lui. Repet, noi stim ca are un mod imposibil si exasperant de a pedepsi prin tacere, dar intrebarea ta nu a fost constructiva. Este un gen de intrebare capcana. Care mai mult suna a repros si enerveaza mai rau.

 

Ajunsa in punctul asta, trebuia sa-i spui: "uf, acum chiar ca am reusit sa te supar. N-am vruuuut! Imi pare rau, Gurita, zmuah!"

 

3. Cand el a ripostat, ca il acuzi pe nedrept (noi stim ca tu nu l-ai acuzat pe nedrept...[flo]), tu ai facut cea de-a treia greseala:[blabla]"Eu i-am raspuns ca il cunosc foarte bine, si cand incepe sa mearga cu un pas inaintea mea, in loc de a merge in paralel cu mine, si cand invarte cheia prin aer, si are atitudine de "macho" independent atunci stiu sigur ca are ceva, si ca ma pedepseste in felul lui. In loc sa imi spuna ce are si ce l-a deranjat, tace din gura si ma pedepseste in felul asta"

 

Ar fi fost mai putin "intepator" sa-i spui ceva de genul: "eu sunt un pic mai sensibila si, cand taci, ma simt vinovata. Si mie imi place mai mult atunci cand ma pupacesti si ma ubesti. Esti ulat cand taci!"

 

4. I-ai zis apoi :"parca vad ca iar vei zice ca ieri seara ti-am facut scandal". Oh, come on! Asta e lovitura sub centura! Tine-ti temerea pentru tine, iar daca chiar iti reprosa ca i-ai facut scandal, vedeai tu cum o scoteai la capat! Treci podurile abia cand iti ies in cale!

 

Insasi concluzia pe care ai tras-o este teribil de subiectiva si discutabila: "MIE imi e rau, dar pentru ca vad ca te simti bine iti spun ca prefer sa ramai acolo, pentru ca mi-e teama ca imi vei purta pica pentru scurtarea serii si ma vei "pedepsi" in zilele urmatoare si iar vom ajunge la certuri din cauza asta. TU te superi si nu mai stai cu mine deloc si nici nu mai vorbesti cu mine, "pedepsindu-ma" in felul asta pentru ceva ce nu ti-a convenit (si anume pentru ca te-am "acuzat" de ceva pe nedrept...desi purtarea ta tocmai demonstreaza intocmai ce am zis, ca atunci cand nu iti convine ceva ma pedepsesti). Dar acuma esti suparat si totul a fost din vina MEA, pentru ca sunt rea si ti=am stricat seara. Si concluzia ta este si va fi "iar mi-a stricat seara, nu poate sa se comporte normal, din cauza ei avem tot timpul scandal si uite ca iar s=a intamplat". Si pentru discutia de acum, evident ca TOT eu voi fi de vina, pentru ca am creat ieri o situatie tenisionata. Deci eu sunt aia nebuna. Cum ti se pare?"

Pai...mai bine il legai de maini, ii puneai un calus in gura si ii spuneai: "fii spontan! Justifica-te!"

 

Apoi ii "sufli" ce ar fi trebuit sa zica el:"Era mult mai simplu sa zici ca ma insel, ca nu vei face asa si gata!"

 

Consecinta acestei discutii gresit dirijate ai pus-o toata, tot pe carca lui: "Inseamna ca de asta zici intr-una ca e un calvar sa traiesti cu mine si ca tot timpul iti fac scandal, chiar si in perioadele in care NU NE CERTAM! Pentru ca tie ti se pune pata si ti se pare ca eu am ceva, si ramai cu impresia asta, chiar daca eu NU AM NIMIC"

 

Ai intuit bine: raul a fost facut!

 

Cand, intr-un final, exclami exasperata ca "te innebuneste", adancesti si mai mult sentimentul lui de vinovatie. Si nu asta vrei, nu? Ca doar il iubesti, remember? De ce scapi din vedere asta?

 

Iti amintesti cum faceau femeile japoneze, Nairanaira? Cand vedeau ca barbatul se infurie, plecau ochii, balmajeau o scuza, ii lasau in pace si faceau cum le taia capul pe ele! Cand ii prindeau apoi in toane bune ii taxau, dar intotdeauna dragastoase.

daca insa il tintuiesti cu reprosuri, acuzatii si observatii exacte asupra felului in care stii tu ca va reactiona el, il infurii si, in plus, il faci sa se simta ca la tribunal.

El ti-a spus foarte clar ce l-a deranjat: "cand am vrut sa vin cu tine, adica sa fiu dragut si sa plecam daca ti-e rau, tu ma acuzi cu rautate si ma faci sa sufar, spunandu-mi ca iti voi purta pica si te voi pedepsi in zilele urmatoare si vom avea scandal din cauza asta".

Atunci era un moment bun sa te opresti si sa te gandesti:" omul asta chiar crede ce spune. Inseamna ca ceva i-am zis eu de i-am facut impresia asta!"

Draga mea, asculta-l cand vorbeste! Si ia in considerare ce spune. Gandeste-te ca el, daca spune ca l-ai facut sa sufere= l-ai facut sa sufere! Daca incepi duelul[duel], da, e posibil sa castigi o lupta, dar nu toata batalia. Pentru ca il lasi cu un gust amar.

Tu te aperi foarte bine, foarte argumentat, esti aproape invincibila, dar, parerea mea este ca premisa discutiei este gresita!

Cand se plange ca il acuzi pe nedrept, vrea sa iti comunice ca il irita sa ii anticipi reactiile. Cand iti spune ca tu creezi situatii tensionate, inseamna nici mai mult nici mai putin decat ca el e tensionat. Asta inseamna ca e contraindicat sa lungesti discutia, venint cu contraargumentul "TU te superi si nu mai stai cu mine deloc si nici nu mai vorbesti cu mine". O, da, ai observat bine din nou, draga mea.

 

Sfatul meu, din nou, daca-mi permiti, ca om care am facut la fel ca tine, si inca am scapari pe care incerc sa mi le reprim, este sa eviti sa "ii mai pui cuvinte in gura", sa incetezi sa faci scenarii si sa nu mai incerci sa demonstrezi cu orice pret ca tu ai dreptate, iar el greseste. Mai ales ca nu era, asa cum singura ai observat, "o problema grava existentiala"

Inainte sa sari cu o replica bine tintita gandeste-te: "e chiar atat de important pentru noi sa ii demonstrez ca am dreptate? Merita sa-mi asum riscul unui scandal?" Ai sa vezi ca vei anula 90% din certuri.

Si lauda-l! Pentru bunele lui intentii, pentru rabdarea lui, pentru faptul ca e de acord sa comunice.

Ca un ultim secret, iti spun ca am descoperit ca nu ni se stirbeste din valoare daca mai recunoastem din cand in cand "am gresit, iubi, scuza-ma! Am fost obosita si am reusit sa fiu rautacioasa. Stiu ca tu ma intelegi si apreciez asta!" Iar barbatul va aprecia tactul tau. Tu nu ai reusit decat sa ii demonstrezi cat de acida, exacta si incisiva poti fi. Si...ii displace.

 

Te rog sa crezi in buna intentie a mesajului meu [flo] Si te astept cu drag sa ne povestesti ce bine va intelegeti voi doi.[cina2]

 

 

 

[Eliza5]

ayleenid="red">... wow

 

jos palaria [flo]

 

Eliza si Alex (15 nov. 2004)

 

[aiamoni]

Ayleen…ce sa mai spun! M-ai dat gata! Si eu trec prin ceva asemanator si imi era imposibil sa-mi imaginez solutii in astfel de cazuri…iar tu le expui cu atita pricepere. Daca mai ai astfel de sfaturi…noi cu siguranta le vom aprecia.

 

Si totusi, am o intrebare. Sa presupunem ca eroina noastra n-a facut greseala sa anticipeze reactia lui. A spus ca vrea acasa fiidca ii este rau si atit, pleaca amindoi, dupa care el se comporta asa cum era de asteptat, imbufnat fiindca I s-a terminat seara prea repede. Atunci ce e de facut?

[anka-maria]

ayleen [loveyou]

 

 

just me

[ayleen]

Aiamoni, ok, sa presupunem ca s-ar fi intamplat asa.

 

Stii ce cred eu? Cred ca n-ar mai fi avut loc nici o discutie: el si-ar fi dat seama ca e penibil sa ii reproseze ca ii e rau... Nici nu mi-l imaginez zicand:" eu ma simteam bine si tu te-ai apucat sa-ti fie rau, asa, ca sa-mi faci mie in ciuda!" Pai... suflet de caine sa ai si nu zici asa unui om.

 

Scandalul n-ar mai fi existat: ea i-ar fi zis: "uf, you`re my hero, baby! Stiu ca ti-am cam stricat seara, imi pare raaaau! Da` recunosc ca ma bucur ca ai venit cu mine, nu stiu ce m-as fi facut!" Data viitoare poate organizam o intalnire cu colegii tai la noi, si voi avea ocazia sa-i cunosc mai bine. Cand ziceai ca e meciul ala? As putea sa va fac niste saratele cu chimen si cascaval, luam niste berica... Dar acum mi-e rau si nu am decat nevoie sa ma tii un pic in brate si nani"

 

In cazuri de boala, mai functioneaza si puterea exemplului. Adica, daca eu ma invart ca o closca pe langa puiul meu cand e bolnav (de regula face "temperatura" 37 , sau "au, capul meu, cine m-a pus sa[alcool]?!", cand sunt si eu bolnava (sau cand vin rusii), imi spune fastacit: "scrie si tu pe hartia asta ce obeuri sa-ti iau, ca am drum pe la un chiosc unde nu ma cunoaste nimeni [:D]"

 

Dar, admitand ca el e chiar magar si comenteaza in gura mare ca i-a stricat seara, in loc sa mai fi stat cu baietii, i-as zice fara tragism, fara inclestare, pe ton glumet:" bravos, dom`le, asa fac eu cand ti-e tie rau? Ia pas alergator adu-mi si mie un nurofen SI o sticla de apa fierbinte, sar`na! si hai sa-ti arat cum se doarme"

Il dezarmezi, pentru ca el se asteapta sa porneasca o ditamai cearta, cu reprosuri, cu aratat usa si "du-te la prietenii tai si pe mine lasa-ma-n durerea mea!

Eu asa vad lucrurile, pornind de la considerentul ca prietenul Nairei este un barbat de o oarecare calitate...

[ayleen]

Imi cer scuze, am vrut sa zic SOTUL lui Nairanaira[:X]