Iubire imposibila!??

[aiamoni]

Gata, mi-ai inchis gura! Multumesc pentru raspuns…deci tu chiar crezi ca o comportare total pozitiva si schimbata la unul dintre parteneri poate evita certurile de zi cu zi, sau ma rog, o buna parte din ele? Chiar crezi ca exista un lucru bun de spus in fiecare situatie care sa salveze momentul? Daca ma gindesc bine, cred ca ai dreptate. Doar la inceputul relatiei tot noi doi eram, doar ca ne comportam altfel...Daca spui ca metoda asta da roade, jur ca ma apuc s-o aplic! Sper sa pot, uneori in momentele grele nu-ti vine de loc sa spui astfel de lucruri dragalase…dar cine stie!

Ce zici,Nairanaira,incercam?

 

 

[ayleen]

Stiu ca e incredibil.

Culmea e ca unii oameni detin arta asta innascuta! Eu am cunoscut.

Din pacate eu trebuie sa mi-o cultiv. [mariaj]

 

[aiamoni]

Multumim, Ayleen[flo]. Si ar fi chiar grozav daca ai deschide un astfel de topic, multe fete au nevoie sa auda asa ceva. Nici eu nu m-am nascut cu asfel de calitati, dar daca se pot cultiva…de ce nu.

Voi urmari cu nerabdare forumul, poate te hotarasti sa ne spui cum ti-ai salvat relatia si sa faci asfel un bine unor necunoscute care au nevoie de ajutor. Un mediu placut acasa ne dorim toate, si exemplul pozitiv lucreaza mai bine decit o mie de sfaturi profesionale, dupa parerea mea. Multumesc pentru raspunsuri.

 

[Rufus]

Parerea mea este ca nu va iubiti. Ati facut-o, dar nu mai este cazul. Ceea ce simtiti acum (sau cel putin tu, ca de el nu poti fi sigura) vine din cei 10 ani petrecuti impreuna, care nu se sterg cu un burete. Si din lipsa alternativei. E ca un blocaj.

Atunci cand iubesti, nu cauti pricina si treci cu vederea greselile celuilalt. Voi nu mai faceti asa ceva.

De altfel, majoritatea fetelor care s-au identificat cu tine, vorbesc la trecut de sot sau prieten. Ele au reusit sa mearga mai departe.

E cazul sa treceti la etapa urmatoare, ajutor extern. Specializat. De multe ori merge, daca mai exista ceva in inima voastra. Merita incercat orice.

 

 

poze multe cu noi

 

 

"EXPERIENTA este numele pe care-l dam greselilor noastre" Oscar Wilde

[babyblue]

ayleen, ai perfecta dreptate....e f frumos sa te porti asa, e un fel de psihologie afectiva...unii o au inascuta, altii insa....NU. si ar insemna un stres sa iti controlezi toate aceste emotii, cand tie iti vine sa ii urli in fata exact ce simti.

 

cred ca indiferent de cat de mult iti cizelezi "psihologia asta afectiva", firea te ajunge din urma, mai ales in situatii stresante care se repeta...

poti sa o aplici, strict cu omul cu care te potrivesti suta in mie, ca sa salvezi niste situatii mai stresante, dar NU sa o folosesti constant, ca sa salvezi o relatie esuata din start, datorita nepotrivirii de caracter, cum banuiesc eu ca este in cazul expus mai sus.

 

_______________________________________________________________________

 

Babyblue va pupa pe toti!!id="red">

"Sunt doua pacate principale din care toate celelalte pacate se nasc: Nerabdarea si Lenea." id="red">

[aiamoni]

Eu tind sa cred ca se poate….Sigur, faptul ca exista multa iubire la inceputul relatiei era una, dar in general vorbind odata cu anii au venit si mai multe griji, o viata mai spresanta, cind ajungi la conflict datorita mediului, a serviciului sau a gijilor, nu neaparat din nepotrivire de caracter. Eu cred ca exista oameni care se iubesc foarte mult si care ajung la conflicte dese…Si nu cred ca trebuie sa te fortezi sa te porti intr-un anumit fel o vesnicie…cred ca iti intra in obisnuinta mai ales daca partenerul observa, apreciaza si te imita. Normal ca daca el e un nesimtit si nu face la rindul lui nici o schimbare, atunci obosesti la un moment dat. Dar o situatie se poate trata in mod diferit, chiar asa cum spune Ayleen. A reusit sa ma convinga cel putin sa incerc. Poate si faptul ca sotul meu spune deseori ca m-am schimbar, sunt mai rece si obisnuiam sa fiu foarte dragastoasa, iar raceala mea il “ingheata” si pe el, il face sa devina mai “rau”.

Deci nu cred ca e o solutie universala, dar daca mai exista putin iubire si dorinta de a ramine impreuna, atunci mai e o sansa...

 

 

[nairanaira]

Mare dreptate ai ayleen, si sa stii ca si eu as vrea sa citesc daca deschizi un astfel de forum!

 

Stiu ca ai dreptate, prin propriul comportament il poti schimba pe celalalt.... sunt sigura de asta. Noi amandoi am ajuns treptat in acest joc in care ne stim deja miscarile...ne cunoastem prea bine si tocmai de aceea e greu sa nu anticipam ce va zice/face celalalt. Celalalt (asa cum zici, acuzat pentru ce URMA sa faca), probabil dezarmat, se apara si ataca la randul lui.

 

Ai dreptate, ca metoda e sa stingi acest mod de viata prin pupici, etc. Dar in cazul meu, desi chiar ne iubim (credeti-ma ca nici unul din noi nu ar avea o problema sa ia viata de la zero, din nici un punct de vedere, deci nu din lipsa optiunilor stam impreuna)...cu toate astea cred ca suntem prea obositi de atatea certuri. Si mult prea iritati. Si in afara primelor zile dupa ce ne impacam cand suntem in o noua luna de miere, apoi intram din nou in capcana lui "eram sigur ca vei face din nou".... si din nou iata pacatul anticiparii! Si tot asa!

 

Ayleen, sunt sigura ca solutia e asa cum zici tu ca unul dintre noi (in speta vorbesc de mine acum, ca el cine stie pe ce forum o scrie sau nu o scrie) sa schimbe radical datele problemei, ca sa nu ne mai invartim in cerc. Dar zau ca nu stiu cum. Pentrru ca ma trezesc DUPA ce totul se intampla. Eu ma enervez f f usor! El nu chiar asa usor, dar cand se enerveaza de multe ori incepe sa injure, ceea ce pentru mine este punctul suprem si in secunda aia chiar ca imi vine sa semnez pe loc actele de divort! Chiar as face-o in momentele alea, dar nu stiu cum naiba ca a doua zi incep din nou sa apreciez mai mult momentele frumoase. Si sa ma gandesc ca un altul nu ar injura, dar poate i-ar mirosi picioarele, sau m-ar enerva ca sforaie, sau ca lasa ciorapii in pat...

 

Offf... mi-e teama deja sa vorbesc cu el, sa vorbesc in general! Daca tac si evit orice conversatie macar nu ne putem certa! Si fir-ar sa fie, e incredibil! Doi oameni care se iubesc sa nu poata ajunge pe aceeasi lungime de unda....ce prostie!

 

Poate totusi voi ridica problema unui psiholog, desi mi-e teama de reactia mea! Daca nu voi uita ca ne=am inteles doar pe baza unui ajutor extern!? Daca va deveni ASTA problema mare? Hai ca o mai las pe ayleen sa vorbeasca, poate mai are niste sfaturi bune!

[babyblue]

aiamoni,

dc vrei sa ma crezi eu reusesc sa fiu asa spontan, adika imi e ff usor sa fiu "diplomata"(caci eu asa numeam chestia asta), sa intorc din vorbe dulci si cel mai nervos si irascibil om...poate pentru ca sunt balanta, cine stie...sunt destul de calma si pisicoasa...in vorbe.

 

cand eram casatorita cu radu si mai venea tensionat sau erau situatii oribile, ma duceam la el si ii ziceam "ce e puiutz, hai da-mi un boticc"..desi eram ofticata pe el...si el se inmuia imediat. sau dc "ma certa" el in legea lui, zambeam si ii ziceam "hai pisoiule, baga-te la pieptul meu si taci din guritza aia, ce tot mormai, pai tu esti pisic sau ce esti? eu stiu ca pisicii torc la piept"...etc....functiona de minune si nu cred ca ne-am certat cu adevarat vreodata, decat din cauza alor lui cand imi venea sa sparg zidurile de la casa de nervi...pt ca el dc ma auzea asa, imediat zambea, se insenina si ma lua in brate fericit. sau isi schimba imediat tonul.

 

cand am stat cu sasha, care e coleric, tot asa...el se enerva el il pisiceam, se calma...dar era asa nervos si irascibil ca era prea des si mi se parea un consum inutil de energie,o umilinta, sa il caut atata in coarne si el tot sa tranteasca si sa rabufneasca....NU merge cu toti oamenii...la un mom dat iti iei campii...mama lui imi zicea, vaaai ce bine, de cand esti tu cu sasha e alt om...insa, scuza-ma era pe nervii mei.

 

de aia zic, se merita sa fii asa cu cine e Om, alti te iau de paratraznet si te consuma, iti consuma darul asta de a fi dulce si tolerant pt a calma conflictele. cel putin sasha asta a facut cu mine...

 

 

si eu cred ca in cazul lui nairanaira, nu va functiona pe termen lung nici o pisiceala din partea ei! pentru simplul motiv ca Nu sunt potriviti si Nu se mai iubesc cu adevarat.

 

 

un om are darul sa scoata ce e mai bun din tine, sa te provoace sa fii dulce si feminina, altul te poate aduce la balamuc, orice ai face!

 

pe mine, RAR ma scoate vreun barbat din sarite, RAR ma enervez in realitate, ei bine, cu sasha imi venea sa-i crap capul cu ceva...

 

 

 

 

 

_______________________________________________________________________

 

Babyblue va pupa pe toti!!id="red">

"Sunt doua pacate principale din care toate celelalte pacate se nasc: Nerabdarea si Lenea." id="red">

[aiamoni]

Babyblue, daca recitesti mesajul meu o sa vezi ca avem de fapt aceeasi parere. Si eu am spus clar ca nu este o solutie universala, precum si faptul ca partenerul trebuie sa observe, sa aprecieze si sa imite, daca e un nesimtit care nu vrea sa schimbe nimic normal ca obosesti si il dai naibii…

Deci eu sper sa nu fie totusi cazul la povestea din acest topic. Sotul a spus cuvintele cheie “ma faci sa sufar”. Daca sufera, inseamna ca-I pasa. Naira, parerea mea e sa faci un effort atit de urias cit de importanta pentru tine e casnicia ta. Uite, intram in concurs, asa in gluma, desigur. Incep si eu de azi, sa vedem cum merge. Daca a doua zi dupa nervi iti amintesti momentele bune, eu zic ca va mai iubiti inca, si totul se poate salva. Succes!

 

[ayleen]

Ca sa o scurtez, ideea ar fi ca macar unul sa dea exemplu ca este un "conflict avoider".