Iubire imposibila!??

[She]

Ayleen, sint de acord cu fiecare cuvint pe care l-ai scris!

Eu cind mi-am impus sa imi schimb comportamentul, am ramas socata..nu ma asteptam sa vad reactiile dorite de mine asa de imediat.Era sa-l scuip sa nu-l deochi![cheers]Desi cred ca pe mine trebuia?la oglinda??

 

si tot asa...

[zepellina]

Si eu sunt de acord cu Ayleen,ma vad in multe ipostaze care trebuie schimbate.

[flo]

 

zepellina

 

[aiamoni]

Ayleen, multumim pentru efortul depus de a scie un mesaj atit de lung. “Barbatul nu este o palnie in care sa ne varsam noi toate grijile, toate nemultumirile marunte.” Asta mi-a placut foarte mult, desi eu nu prea duc acasa serviciul decit daca se intimpla ceva serios, mai degraba sotul meu ar trebui sa citeasca asta.

Sper sa retin cit mai multe din cele scrise de tine si sa le aplic. Daca tu ai putut…trebuie sa pot si eu…si astfel poate si Naira o sa urmeze exemplul. Eu cred ca la inceput e un effort, o lupta cu sine, dar daca aduce rezultate pozitive sunt sigura ca inceteaza sa devina o corvoada, asa cum ai spus.

 

[aiamoni]

Eu cred ca mai trebuie totusi precizat ceva. Eu cred ca exista totusi cupluri incompatibile. Daca cei doi au pareri complet diferite despre lucrurile importante din viata…atunci nu cred ca merita chinul. Sacrificiul e prea mare. Exemple la care ma refer sunt pareri diferite despre familie, numarul copiilor, cariera, religie, unde petreci vacantele (mare sau munte), unde traiesti (in tara sau stainatate, la oras sau la tara) si asa mai departe. Eu si sotul meu suntem foarte compatibili din punctul asta de vedere, n-am avut deloc probleme. Ba chiar, culmea, ne place aceeasi muzica (90%), urmarim aceleasi filme…avem gusturi foarte asemanatoare. Si atunci? Ne certam pe toate nimicurile, asta inseamna oare ca nu suntem compatibili sau ca nu stim sa ne purtam unul cu altul?

[ayleen]

Sigur ca da, exista cupluri incompatibile,din motivele pe care le-ai enumerat chiar tu mai sus.

Dar...noi vorbim aici de situatiile in care am prins o rara avis, o persoana alaturi de care am putea trai, cel putin luand-o teoretic.

Mai ramane doar sa invatam sa ne purtam si sa fim si noi educatoare pline de tact. Nu e nevoie sa ii schimbam, doar asa...sa le mai rotunjim colturile, sa mai netezim asperitatile.

 

[aiamoni]

Ayleen, am salvat mesajul tau si vreau sa-l citesc zilnic, pina imi intra in cap. Ma simteam destul de dezamagita, sincer, si nu mai eram chiar atit de optimista ca se mai poate rezolva ceva. Ma bucur ca am venit aici, ma simt plina de speranta, iti multumesc pentru asta. [flo]

Multa fericire tuturor

 

[pisucmic]

Draga Naira,

problema ta cred ca e problema unei generatii. Pe vremea bunicilor noastre, si poate si a mamelor noastre, femeia avea ca singura preocupare linistea si comfortul casei, sa fie mereu ordine, mancare calda, copii si sotul hraniti si multumiti. Sa fie zambet si liniste in casa. Daca sotul venea obosit sau suparat, ea era echilibrul casei: era odihnita, coafata, masa era pusa, si rolurile erau clare. Nu pretindea multe lucruri, si de exemplu nu pretindea sex. Barbatul stabilea metronomul casei... Iar femeia nu s-ar fi gandit in veci sa divorteze pentru astfel de chestii.

Acum lucrurile nu mai sunt defel asa. Acum femeia e stresata, obosita, la fel ca sotul; avand tot atatea indatorir, considera ca are aceleasi drepturi ca el, inclusiv de a fi nervoasa, agitata, stresata, de a avea parte de la el de ceea ce inainte numai barbatii aveau parte: masa calda cand vine, masaj la talpi si rabdare multa. Unde sa mai fie echilibru in toate astea?

Si eu ma intreb deseori, fiindca si noi suntem uneori ca voi: ne sicanam reciproc complet aiurea, desi ne iubim.

Cred ca intr-adevar Aileen a pus punctul pe i. Daca nu e la mijloc o problema grava (inselaciune, bataie, jigniri grave, teluri diferite in viata si altele de genul asta)cred ca o casnicie nu trebuie privita cu atata usurinta: te certi un pic, hai la divort, ca tu nu meriti asta sau ailalta. Fara nici un efort real. Si n-are rst sa mai repet, dar uite ca exista solutii (si eu sper sa le urmez!). Si daca nu gasesti puterea in voi insiva, atunci nu va temeti de psiholog; nu e nici drog, nici bau bau. De asta exista atatia, fiindca omul de azi, cam greu adaptat unui stres si unei realitati in permanenta schimbare, are nevoie de sfaturi obiective. Pe care prietenii si familia le dau mai greu. Si din mijlocul evenimentelor uitam deseori cum e bine si ce e important.

Si mai ales nu pierdeti timpul cu discutii teoretice "cum sa facetI"Incepe direct sa aplici ceea ce crezi si ceea ce te-au sfatuit si aici unele voci (in nici un caz nu ma refer la divort!)

Asa ca va doresc multa intelepciune si putere si rabdare unul cu altul.

Pisuc mic

[aiamoni]

Naira, 3 zile, nici o problema… Acum sigur ca nu-I chiar o performanta, doar nu ne certam chiar in fiecare zi in mod normal…dar e o atmosfera mai placuta parca. Si chiar s-a enervat odata pentru ca copiii faceau galagie cind se uita la o stire care il interesa. Zimbind, m-am ridicat si am vrut sa iau copiii sus sa-si vada stirile linistit, dar dupa ce s-a uitat o secunda la mine m-a prins de mina sa stau in continuare cu el.

Tu ai reusit sa te mai calmezi?

 

[crini]

Va spun si eu din experienta, ca ayleen id="red">are dreptate, intr-un cuplu sunt multe discutii gratuite, care dispar atunci cand te porti natural.

Pentru ca mesajul ei asta spune, de fapt, sa te porti natural, nu cu diplomatie sau pisiceala.

Sa iei de bun ce iti spune, fara sa cauti interpretari.

Sa primesti ce iti da (vorbim de ceva ce iti face placere) fara sa te gandesti ca o sa te acuze pentru asta.

Cand vrei ceva s-o spui clar, sa nu astepti sa intuiasca el.

Eu am ajuns la concluziile astea dupa multi ani de casnicie, felicitari ayleen pentru maturitatea dovedita.

naira,id="red"> cred ca voi va iubiti si aveti mari sanse sa ramaneti impreuna, ai incredere in el, nu mai fi convinsa ca va iesi rau de fiecare data. Ia lucrurile mai usor si rezolva-le pe masura ce apar, nu te preocupa dinainte pentru ceea ce poate nu va fi.

Mult succes!

 

Mami de fetita (1999)si baietel (2004)

[nairanaira]

Da, stiu ca ne iubim! In ultimele zile am vorbit din nou....si era din nou sa ajungem la super scandal. Dar pana la urma am razbit-o in discutie. Concluzia este aceeasi ca intotdeauna: eu il iubesc si nu pot fara el, el ma iubeste si zice ca atunci cand nu suntem in scandal sunt tot ce isi poate dori. Doar ca, intr-adevar, am ajuns sa "apasam" butoanele care il enerveaza pe celalalt....din orgoliu, din ambitie, din "razbunare" pentru ca si celelalt face la fel. Ne vanam reciporc greselile si apoi ni le aruncam in cap si facem comparatii intre ele. Iar cand discutam ni se pare de nesuportat ca celelalt incepe cu gresim noi, nu cu ce greseste el....Si uite asa ajugem la concluzia ca traim in lumi paralele, ca celalat nu te mai intelege si nu te mai iubeste, etc!

 

Offf....complicat. Pentru moment am depasit momentul, si cred ca a fost prima oara cand eu personal chiar am trecut peste momentele cand imi venea sa rup relatia pentru ca mi se parea ca nu ma intelege deloc si nu avem nici o sansa! Ieseam din camera pana in baie, ma linisteam un pic si ma intorceam la discutie. Iar daca el se enerva am incercat sa il dezarmez si sa ii spun ca nu trebuie sa se enerveze pentru ce spun, ci doar sa retina ca tot ce vreau este sa ne intelegem si sa ramanem impreuna!

 

Pentru moment macar am depasit moemntul de criza. Apoi vom mai vedea!....usor usor, cate un pas. Succes si voua (daca e cazul).