brianamica Postat Octombrie 17, 2006 Raport Distribuie Postat Octombrie 17, 2006 quote:Originally posted by brianamicaAurelid="red">, las-o pe Ana sa ia decizia singura. E cel mai bine !Iti spun sincer, la mine a fost totul foarte aproape de ceea ce spui tu ca se intampla Anei...insa pana nu am luat EU decizia asta nu m-am putut misca din loc. Eram ca tintuita ! Pur si simplu, aveam seara parte de jigniri, sau palme....mergeam in baie si imi puneam dusul in cap ca sa pot plange...de multe ori ma uitam in oglinda si ma intrebam oare cu ce am gresit eu in fata lui Dumnezeu de ma pedepseste asa...! Dimineata ma trezeam si viata mea mergea inainte.Nici nu puteam sa vorbesc cu cineva despre asta ! Dar a fost o dimineata in care m-am trezit si am spus SINGURA ...gata ! Nu merit nici eu nici copiii ! Si daca nu reusesc sa il aduc pe calea cea buna (fara bere, jigniri, bataie) inseamna ca nu eu sunt femeia potrivita si ca nu are rost sa ne chinuim viata amandoi (pentru ca la un moment dat am avut cumplita senzatie ca nu ma suporta chiar...).Asa incat am hotarat sa divortez, sa ii las libertatea si sansa sa isi gaseasca pe cineva cu care sa fie compatibil, eu sa am liniste iar copii sa creasca linistiti, fara sa isi puna mainile la urechi cand tata tipa la mama, fara multe multe !! El o sa fie intotdeauna tatal lor ! Dar va fi un tata bun, linistit..... !Brianamica mamica de 2 fete cucuiete“Întelegerea trecutului ne determinã abilitatea cu care intelegem prezentul.”id="red">id="quote">id="quote"> Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
aurel2000 Postat Octombrie 17, 2006 Autor Raport Distribuie Postat Octombrie 17, 2006 Brianamica, desigur, stiu foarte bine ca pana nu decide Ana - ea singura in sensul de a realiza ca trebuie mai intai sa se decida ea si abia apoi o putem sprijini noi, prietenii - eu n-am ce face. Tocmai de aceea ma sperie un pic treaba in sensul ca nu stiu daca va putea gasi resursele interioare pentru a lua o asemenea decizie. Dar, vorba ta, copiii sunt cel mai important lucru pentru ea si tocmai asta ma face sa cred ca va lua decizia cea mai buna. Din acel moment, cunoscand firea de luptatoare a mamicilor, stiu ca nimic nu o va putea intoarce. Primul pas, oricum, e facut, in sensul ca se intalneste azi cu avocata. Si cauta si chirie, din cate mi-a spus. quote:Originally posted by brianamicaAurelid="red">, las-o pe Ana sa ia decizia singura. E cel mai bine !Iti spun sincer, la mine a fost totul foarte aproape de ceea ce spui tu ca se intampla Anei...insa pana nu am luat EU decizia asta nu m-am putut misca din loc. Eram ca tintuita ! Pur si simplu, aveam seara parte de jigniri, sau palme....mergeam in baie si imi puneam dusul in cap ca sa pot plange...de multe ori ma uitam in oglinda si ma intrebam oare cu ce am gresit eu in fata lui Dumnezeu de ma pedepseste asa...! Dimineata ma trezeam si viata mea mergea inainte.Nici nu puteam sa vorbesc cu cineva despre asta ! Dar a fost o dimineata in care m-am trezit si am spus SINGURA ...gata ! Nu merit nici eu nici copiii ! Si daca nu reusesc sa il aduc pe calea cea buna (fara bere, jigniri, bataie) inseamna ca nu eu sunt femeia potrivita si ca nu are rost sa ne chinuim viata amandoi (pentru ca la un moment dat am avut cumplita senzatie ca nu ma suporta chiar...).Asa incat am hotarat sa divortez, sa ii las libertatea si sansa sa isi gaseasca pe cineva cu care sa fie compatibil, eu sa am liniste iar copii sa creasca linistiti, fara sa isi puna mainile la urechi cand tata tipa la mama, fara multe multe !! El o sa fie intotdeauna tatal lor ! Dar va fi un tata bun, linistit..... !Brianamica mamica de 2 fete cucuiete“Întelegerea trecutului ne determinã abilitatea cu care intelegem prezentul.”id="red">id="quote">id="quote"> Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
aurel2000 Postat Octombrie 17, 2006 Autor Raport Distribuie Postat Octombrie 17, 2006 Buna, tuturor! Ana s-a intalnit cu avocata, va relatez pe scurt ce i s-a spus: in cazul in care exista in familie copii nu exista despartire amiabila, de comun acord, ci doar cu vina comuna, adica oamenii nu se mai inteleg deloc si fiecare are partea lui de vina (sau desigur, cand unul calca vizibil stramb, gen scandaluri, bataie, atunci vina exclusiva, sau individuala). Avocata a mai spus ca n-ar fi cel mai intelept lucru ca Ana sa plece cu copiii de acasa, decat daca ar avea o solutie absolut stabila (contract de chirie pe mai multi ani, desi e absurd, dar stim rigiditatea legilor), ci sa stea de vorba cu sotul (ma rog, am dubiile mele asupra posibilitatii unui dialog real, calm) si sa se inteleaga de comun acord asupra separarii, urmand ca legea sa-si urmeze cursul si abia dupa pronuntarea divortului sa-si vada fiecare de drum. Cam asta ar fi in mare, desigur, discursul avocatului este cel al calmului, al nepripelii si este de inteles. Important e ca lucrurile sa intre pe fagasul normal, al separarii intre doi oameni care nu se mai inteleg deloc. Sper ca Ana sa nu cada in capcana, amagitoare, a reintrarii in normalitate. Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
marcellinna Postat Octombrie 17, 2006 Raport Distribuie Postat Octombrie 17, 2006 E un cliseu casnicia asta care se destrama,la fel cum e un cliseu si ce a spus avocatul. In fine cliseul asta il cunosc.Inclusiv faza cu "intrarea in drepturile de sot". La mine a fost asa. Am cerut divort din vina ambilor si asta a fost unul din motivele care l-au inmuiat pe el sa nu faca valuri pe tema asta. In cele din urma DESI in cererea de divort am cerut din vina ambilor, judecatorul a hotarat in urma celor doar doua infatisari si dupa ce a ascultat martorii ca vina nu este a ambilor ci EXCLUSIV A LUI. Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
aurel2000 Postat Octombrie 17, 2006 Autor Raport Distribuie Postat Octombrie 17, 2006 Da, Marcellinna.din pacate ai dreptate, e vorba de clisee! totul e sa nu le exersezi pe pielea ta, deºi vãd cã o grãmadã patesc asta. oh, ºi sunt convins cã sufletele care s-au strans aici pentru a se sprijini reciproc sunt doar parte a aisbergului, caci nu-i asa, o gramada de femei prefera sa taca, sa se supuna, sa indure.Ma indoiesc ca ar avea curaj - omul de care vorbim - sa se prezinte la tribunal. Zic ca ma indoiesc pentru ca pentru a face asta ai nevoie de o doza buna de verticalitate (daca te simti apt si indreptatit in a solicita ceva) sau de nesimtire si perfidie (daca stii ca in realitate n-ai de ce sa o faci cacinu ai dreptul juridic si moral, dar o faci doar pentru a mai da o lovitura partenerului, pardon, fostului partener). Sincer, nu-l vad pe acest individ in stare de nici una din situatiile de mai sus, ambele iti solicita inteligenta si dedicarea, ai nevoie de ambele, fie ca sustii o cauza buna, fie una malefica.Voi fi cel care va va relata pasii acestui nefericit caz - desi imi displace sa-l numesc caz, e vorba de oameni, de suflete, de viata cuiva. Fie ca prin asta cei care n-au invatat inca de la altii ce inseamna o asemenea experienta, sa taie din timp nodul gordian si sa nu mai persiste in a agoniza in casnicii de cosmar. Fie si doar atata si voi simti ca am dat utilitate demersului meu pe acest forum. Oricum, sunt pe deplin recunoscator celor care mi-au raspuns pe acest fir, realizez inca o data cata nevoie avem de comunicare si ce mult bine face sa ne deschidem sufletele si mintile catre semeni. Simt pulsul comunitatii create aici si ma bucur ca a trecut vremea ca Internetul sa fie o simpla platforma de prezentat oameni si afaceri. quote:Originally posted by marcellinnaE un cliseu casnicia asta care se destrama,la fel cum e un cliseu si ce a spus avocatul.In fine cliseul asta il cunosc.Inclusiv faza cu "intrarea in drepturile de sot".La mine a fost asa.Am cerut divort din vina ambilor si asta a fost unul din motivele care l-au inmuiat pe el sa nu faca valuri pe tema asta. In cele din urma DESI in cererea de divort am cerut din vina ambilor, judecatorul a hotarat in urma celor doar doua infatisari si dupa ce a ascultat martorii ca vina nu este a ambilor ci EXCLUSIV A LUI.id="quote">id="quote"> Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Luna75 Postat Octombrie 18, 2006 Raport Distribuie Postat Octombrie 18, 2006 Aurelid="red">,se vede clar ca te intereseaza soarta Anei,ii intelegi suferinta,esti alaturi de ea. Din moment ce ea iti impartaseste problemele ei conjugale se pare ca are incredere in tine. Ceea ce poti sa faci momentan este sa "ii dai aripi" ca sa ia "taurul de coarne" si sa iasa din uniunea fara sens in care traieste,caci casnicie nu se poate numi. Daca nu e suficient de puternica pentru a o face pentru binele ei personal- are datoria morala fata de fetele ei. Cu rabdare si perseverenta nimic nu e imposibil. Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
aurel2000 Postat Octombrie 18, 2006 Autor Raport Distribuie Postat Octombrie 18, 2006 Buna, Laura!O asemenea situatie nu are cum sa nu te preocupe, mai ales ca Ana mi-e colega si la birou aflam toate problemele ei. Cred ca relatandu-ne la birou ce i se intampla oarecum se elibereaza de aceste probleme.Se intampla o chestie care are darul de a ma da peste cap, din nou, daca e sa privesc logic lucrurile. Ieri, Ana i-a spus sotului ca a fost la avocat iar el i-a promis ca nu mai bea si ca se indreapta, daca ea il ajuta, daca se culca cu el in dormitor (stim ce inseamna asta), ca se preocupa de copii, chiar a plans. Azi dimineata intr-adevar, a dus el copiii la gradinita impreuna cu Ana. Acum, sincer vorbind, si aici chiar am nevoie de argumentele si de sfaturile voastre, ca altfel risc sa ma scarbesc de tot de situatia data - cred ca m-am implicat deja prea mult in acest caz - eu unul nu cred o iota din toate cele promise, si va spun si de ce: schimbarea cere tarie de caracter, ori caracterul omului e lipsa. Asemenea promisiuni, e drept ca fara sabia lui Damocles deasupra capului (divortul), s-au mai facut. Am obiceiul (nu foarte apreciat) de a le spune oamenilor in fata ceea ce cred despre situatiile ivite: i-am spus Anei ca de fapt eu nu cred in indreptarea acestui om si ca totul e o treaba temporara care mai devreme sau mai tarziu va reizbucni. I-am mai spus ca faptul ca el plange este de fapt un santaj sentimental si ca victima reala este ea! Am citit, cu toate astea, determinarea ei in a-i mai acorda o sansa (a cata, fetelor!!). Am oare dreptate? Sunt atat de debusolat. quote:Originally posted by Luna75Aurelid="red">,se vede clar ca te intereseaza soarta Anei,ii intelegi suferinta,esti alaturi de ea.Din moment ce ea iti impartaseste problemele ei conjugale se pare ca are incredere in tine.Ceea ce poti sa faci momentan este sa "ii dai aripi" ca sa ia "taurul de coarne" si sa iasa din uniunea fara sens in care traieste,caci casnicie nu se poate numi.Daca nu e suficient de puternica pentru a o face pentru binele ei personal- are datoria morala fata de fetele ei.Cu rabdare si perseverenta nimic nu e imposibil.id="quote">id="quote"> Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
aurel2000 Postat Octombrie 18, 2006 Autor Raport Distribuie Postat Octombrie 18, 2006 Tineti va rog cont de faptul ca Ana nu e DELOC puternica. O repeta si ea mereu, spre disperarea noastra. Ne mai spune ca nu-l mai iubeste! Deloc! Doamne, oameni buni, cum poti trai alaturi de un om fara sa-l mai iubesti? Cum te poti auto-condamna la ofilirea sufletului, e peste puterile mele de intelegere. Oricum, va marturisesc ca vrand-nevrand aceasta experienta care dureaza de mai bine de 2 ani de cand o am colega pe Ana, m-a transformat! Ireversibil, o transformare manifestata printr-o, hai s-o numesc asa, tristete mocnita, prezenta constant undeva in coltul sufletului meu. E primul caz in viata mea (am 33 ani) cand dau nas in nas cu uratenia pura a unei casnicii nereusite. E tarziu? E devreme? Cand spuneam ca ma afecteaza si ca ma tem ca m-am implicat prea tare ma refer la faptul ca sunt nenumarate diminetile in care am ascultat-o pe Ana relatand erorile acestei casnicii, am auzit-o propunandu-si sa iasa din aceasta agonie, am imaginat planuri, inclusiv prezenta mea pe acest forum este o consecinta a acestor incercari de a o intari si acum mi-e tare tare teama ca voi asista la o noua resemnare. Of of! Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
aurel2000 Postat Noiembrie 9, 2006 Autor Raport Distribuie Postat Noiembrie 9, 2006 Buna, tuturor! N-am mai postat demult, cel mai rational motiv fiind ca pe moment m-am lehamesit de urcusurile si coborasurile situatiei pe care v-am prezentat-o. Dupa ce Ana decisese sa mearga inainte spre divort, la un moment dat s-a razgandit si a decis sa-i mai acorde o sansa acelui om. Pe moment individul se afla la spital la dezalcoolizare, semn ca totusi e constient ca lucrurile nu stau cum trebuie deloc. Banuiala mea este insa ca in lipsa de altceva, inclusiv aceasta etapa nu face altceva decat sa-i umple viata - goala de tot - cu ceva interesant. Din cate mi s-a spus, iese din spital (a fost la restaurant sa manance), a fost si acasa, dar fara sa fie interesat sa-si vada copiii, minte in continuare, deh, pentru defecte ca lipsa de caracter nu prea exista cure. Vom vedea e aduce viitorul, o seara buna va doresc, Aurel Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
vandal Postat Ianuarie 9, 2007 Raport Distribuie Postat Ianuarie 9, 2007 Numai din curiozitate. Aurel, 1. Tu si sotia sineti prieteni de familie cu Ana? 2. Daca nu, sotia ta e la curent de zbuciumul interior pe care il traiesti, si de demersurile pe care le faci (aici pe forum)? 3. Familia ta e bine? Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Recommended Posts
Archived
This topic is now archived and is closed to further replies.