Copilul folosit ca si armã de manipulare...

[ellej]

quote:Originally posted by Emirac40

inseamna ca esti destul de naiv (desi la varsta ta exista un sinonim mai potrivit pentru naivitate)[cheers]Oricum,se pare ca dupa varsta inocentei,nimeni nu merita o a doua sansa...cat despre polemica in care vrei sa ma atragi in calitate de feminista...nu-mi pasa.In schimb ma intereseaza ce se intampla cu copilul meu...si despre problemele acestea am discutat aici...restul sunt legaturile intamplatoare ale vietii care asa dupa cum probabil ai observat,uneori sunt intortocheate[detectiv]...

---

id="quote">id="quote">Scuza-mi inversunarea, nu e generata de o intamplare personala intrucat eu, desi l-am pisat pe barbata-miu sa facem bebe (si in final a a acceptat, desi ii era teama de experientele parintilor lui) niciodata nu l-as fi pus in fata faptului implinit. Chiar casatoriti fiind, consider ca e injositor sa mi se reproseze vreodata "mi l-ai bagat de gat". Dar aud prea des in jurul meu aceasta scuza a barbatilor si ma agaseaza, o consider nedreapta.Polemica inchisa [:)]E clar ca nu trebuie sa renunti la copil. Metode? N-o poti... sa nu zic santaja, ci strange cu usa sa respecte decizia tribunalului?

[didita]

ellej e greu de stiut care este situatia exacta in cazul asta, dar eu am cunoscut o "prietena" care s-a casatorit in facultate (ea la farma el la informatica) si care a decis cu de la sine putere ca vrea copil. El a zis nu-i momentul ca suntem studenti amandoi, statea in camin si sa termine intai facultatea sa-si ia servici. Prin urmare ea a "uitat" pilulele si a venit mandra sa ne spuna ca ce crede el ?!

 

Si mai cred ca tocmai cand esti casatorit iti este mai usor sa abuzezi de increderea partenerului; adica nu te astepti de la nevasta sa-ti zica ca are sterilet si de fapt ea sa incerce sa ramana insarcinata. Asa ca da, exsta femei care considera ca barbatii nu au nimic de zis in privinta copiilor (ca doar ele ii poarta).

 

 

Mama Zmeilor

[ellej]

quote:Originally posted by didita

ellej e greu de stiut care este situatia exacta in cazul asta, dar eu am cunoscut o "prietena" care s-a casatorit in facultate (ea la farma el la informatica) si care a decis cu de la sine putere ca vrea copil. El a zis nu-i momentul ca suntem studenti amandoi, statea in camin si sa termine intai facultatea sa-si ia servici. Prin urmare ea a "uitat" pilulele si a venit mandra sa ne spuna ca ce crede el ?! Si mai cred ca tocmai cand esti casatorit iti este mai usor sa abuzezi de increderea partenerului; adica nu te astepti de la nevasta sa-ti zica ca are sterilet si de fapt ea sa incerce sa ramana insarcinata. Asa ca da, exsta femei care considera ca barbatii nu au nimic de zis in privinta copiilor (ca doar ele ii poarta). Mama Zmeilor

---

id="quote">id="quote">Didita, (am zis ca nu mai polemizez si uite ca tot o fac ) sunt de acord cu tine, e si asta o forma de inselatorie pe care una una n-as face-o, nu stiu cat din corectitudine, mai degraba dintr-un orgoliu personal mare. Dar in cazul lui Emirac era vorba de o femeie cu care nu avusese o relatie indelungata, ar fi trebuit sa se gandeasca la asta inainte. De aia zic ca nu-l absolv de vina. sigur, cand partenerii sunt de multi ani impreuna si intervine increderea in celalalt e altceva, atunci poate ca barbatul n-are nici o vina.

[Emirac40]

quote:Originally posted by ellej

 

 

E clar ca nu trebuie sa renunti la copil. Metode? N-o poti... strange cu usa sa respecte decizia tribunalului?id="Andale Mono">

---

id="quote">id="quote">

 

Sincer, cred ca asta este o solutie, dar eu NU vreau sa apelez la ea...pentru simplul fapt, ca atunci ,copilul ar deveni spectator la un razboi psihologic,care si asa este cam dificil de inteles pentru el(El e Ghita ,NU e tata).

Nu doresc sa fie amestecat intr-o cearta continua...si-asa are de suferit...asta deocamdata

Sambata este week-endul meu( prima si a treia sambata din luna)cand asa cum este scris in hotararea judecatoreasca ,copilul are dreptul sa stea cu parintele sau incapand cu ora 10.00 pana duminica ora 17.00.

Poate s-a mai schimbat ceva...acum doua saptamani mama lui mi-a spus:

Da, copilul are dreptul,DAR eu NU am obligatia sa ti-l dau...

De fapt s-a mai schimbat ceva de atunci , actuala sotie a inceput sa-mi reproseze:

Hai mai Ghita, chiar trebuie sa te milogesti la usa ei...ti-am spus ca n-o sa vrea sa vorbeasca cu tine.

Ba chiar mi-a spus ca am devenit mai nervos si neatent...

Si cred ca este asa cum zice ea...din pacate.

 

 

[ellej]

Din pacate actuala sotie, desi are dreptate, va trebui mereu sa te imparta cu primul tau copil, asta e, si-a asumat statutul tau cand te-a luat. Si cel mai greu iti e tie, evident, sa faci echilibristica intre doua familii practic, pentru ca n-ai ce face (sau ai, dar e pacat de baietel). Oricum copilul va fi in mijlocul razboiului, asa cum spunea Marcellina parca, indiferent daca o fortezi sau nu sa te lase cu el, asa ca nu vad de ce n-ai face-o (prin mijloace legale desigur).

[coriolan]

te inteleg foarte bine .. si din pacate trebuie sa iti spun ca nu prea ai multe parghii la indemana .. ea are controlul situatiei, copilul este in cresterea ei, si oricand ii poate strecura diverse "povestiri" .. unii oameni se pricep de minune la asemenea lucruri.. si eu sunt divortat iar fetita mea mi-a spus textual ca de cand mami a ei are un nou prieten ea are doi tati .. deci nu esti singurul care a trecut prin asemenea situatii .. iar asta nu este singura "perla" care mi-a fost dat sa o aud .. in orice caz eu sunt constient deja ca de acum inainte voi mai auzi diverse asemenea perle .. si eu am patit episodul cu usa si "replicile" care nu imi erau destinate neaparat mie .. o alta varianta asemanatoare este cand vorbesti la telefon cu ea iar "replicile" ei sunt ascultate de catre o terta persoana de care tu nici macar nu ai habar si tot asa .... personal eu m-am cam plictisit sa mai povestesc, de cele mai multe ori cei din jurul nostru nu sunt in stare sa receptioneze cu adevarat gravitatea problemelor prin care trecem, asa ca iau lucrurile asa cum sunt, oamenii asa cum sunt, imi dau seama ca nu pot sa ii schimb si si ca exista riscul ca in viitor fetita mea sa se indeparteze de mine. Am acceptat situatia asa cum e si imi dau seama ca singurul lucru pe care il pot face este ca atunci cand ma intalnesc cu copilul meu sa il fac sa se simta bine cu mine, sa inteleaga ca tati al ei o iubeste si nu va inceta niciodata sa faca asta si ca nu o va uita niciodata indiferent ce se va intampla .. mai mult de atat nu cred ca se poate face .. am mai vazut si postari in care se comenta cum ca ai merita ceea ce ti se intampla sau ca nu te-ai achitat probabil de diversele obligatii parintesti si normale atata timp cat ati fost impreuna si de aceea ea se comporta acum asa ... eu inclin sa cred ca nu este asa .. si ultima postare a pus punctul pe i .. in momentul cand va gasi un alt barbat poate ca se va mai linisti si se va mai schimba .. oricum viata nu iarta pe nimeni .. asta e sigur .. incearca sa nu mai pui la suflet sau mai bine zis sa nu te mai consumi pentru rautatile care nu iti apartin .. nu vei face nimic altceva decat sa iti consumi inutil si sa iti distrugi propria viata intr-un final .. observi ca cei din jurul tau iti spun deja ca ai devenit mai nervos .. din proprie experienta iti spun ca au dreptate .. protejeaza-te .. vei imbatrani si te vei uita in urma si nu vei vedea decat un lung sir de certuri .. episoade in care "ea a zis etc.. " "ea a facut " .. toate astea te determina acum sa uiti intrucatva ca esti si tu un om normal, ca toti oamenii . si ca ai si tu dreptul sa traiesti si sa te bucuri de viata .. am trecut si eu prin ceva asemanator si cunosc foarte bine efectul .. stabileste o linie clara de demarcatie intre viata ta si ceea ce face ea si ceea ce zice ea .. eu personal cred ca fosta ta face parte din categoria celor care traiesc cu convingerea ca cei din jurul lor trebuie sa faca intocmai cum isi doresc ei si prin urmare cand partenerul va manifesta doar o usoara opozitie razboiul incepe automat .. si atunci "totul este permis" .. dupa parerea mea asemenea oameni nu sunt capabili de iubire .. deci nu te mai consuma degeaba .. acum ai o sotie si un copil .. felicitari .. sa iti traiasca .. bucura-te de ei .. nu uita ca si ei merita toata atentia si dragostea ta .. cat despre baietelul tau cu fosta nu iti pot spune decat .. fa tot ce iti sta in putere sa faci .. asteapta-te sa primesti putin .. si bucura-te daca vei primi mult .. sper ca nu am fost prea plicitisitor .. dar dupa cum am spus m-am simtit aproape de suferintele tale ... o seara buna .. si s-auzim numai de bine

[mariana_1976]

Emirac40id="red"> cunosc un caz ca al tau aici in Suedia.

Taticul cu pricina este un bun prieten al sotului meu.Din pacate exista in intreaga lume situatii similare si se pare ca multe femei folosesc aceleasi metode sa indeparteze taticii.

 

Din pacate nu stiu daca exista in Romania consilieri ai familiei care sunt imputerniciti sa medieze astfel de situatii.

 

Hai sa-ti zic cum a procedat: a facut programare atit pentru el cit si pentru fosta sotie sa mearga la consiliere.Acolo erau 2 asistenti sociali si un psiholog.Chestia asta e complet gratuita,respectivii evalueaza situatia si ii ajuta pe cei doi parinti sa ajunga la o intelegere la masa de negocieri.Sunt chiar imputerniciti sa modifice contractul privitor la programul de intilniri al tatalui.

 

Daca nu se ajunge la intelegere,tatal va fi incurajat sa se duca sa schimbe sentinta judecatoreasca pe motiv ca mama nu a respectat contractul initial.Se va face ancheta sociala, vor veni sa evalueze atit domiciliul copilului cit si al tatalui,consilierii familiali vor depune la dosar concluzia negocierilor dintre parinti de unde rezulta imposibilitatea ajungerii la consens, apoi la judecatorie, in functie de acestea se va lua o decizie temporara, iar copilul va putea locui cu tatal o perioada pentru a se testa cum decurg intilnirile in cazul acesta.

 

Mi-e teama ca in Romania lucrurile se desfasoara diferit...si nimeni/nimic nu o poate obliga pe mama sa respecte programul de intilniri.

Sper ca totusi sa nu renunti la "lupta" desi esti intre ciocan si nicovala intr-un fel...

 

Mariana [gravi] 23+ id="purple">

mama de id="red"> Monica, id="pink"> Mateiid="teal"> si Markusid="blue">id="Comic Sans MS">id="size1">

[Emirac40]

Originally posted by mariana_1976

Emirac40id="red"> Din pacate nu stiu daca exista in Romania consilieri ai familiei care sunt imputerniciti sa medieze astfel de situatii.Mi-e teama ca in Romania lucrurile se desfasoara diferit...si nimeni/nimic nu o poate obliga pe mama sa respecte programul de intilniri.Multumesc ptr mesaje...din pacate Mariana ai dreptate..in Ro totul este cam ..in gri.Teoretic multe lucruri se pot face..practic este aproape imposibil.Personal sper ca lucrurile sa intre pe un fagas normal,cel putin pentru mine,cineva chiar a scris "viata este scurta" si chiar asa este,pana una alta sambata (04.11)m-am infiintat la ora 10 comform programului, in fata usii ,am batut ...si surpriza,fosta mi-a deschis usa:Scumpule a venit Ghita...i-a strigat copilului..la care baietelul:nuuuu...i-am sugerat fostei ca eu nu sunt ghita ci tatal copilului la care ea mi-a replicat ca baietelul asa imi spune...in fine i-am cerut voie sa intru sa-l vad...mi-a dat voie si l-am vazut...ascuns sub pat de unde nu vroia sa iasa.I-am promis ca plec dupa ce-mi arata transformerii si robotii sai...cu chiu cu vai a iesit...mi-a aratat robotii si dupa 5 minute am plecat,nu inainte de ai propune o plimbare intr-un parculet: mi-a raspuns ca se duce cu mami.Ce ar mai fi de spus?Nu doresc nimanui sa-si vada copilul ascuns sub pat.....copil care in momentul in care te rogi de el sa iasa ,pentru ca tu esti tatal sau care-l iubeste ,sa-ti raspunda:NU esti tu tata.....tata este tataia...iar maica-sa din bucatarie radea...Asa ca: o sa renunt sa-l mai caut la domiciliu, nu asta este solutia,o sa-mi vad de viata mea...Alte presiuni voi face dupa o perioada rezonabila in timp...multumesc tuturor ce-au scris cateva randuri in legatura cu acest subiect,unele idei sunt foarte utile si cred ca este un subiect ce are "legaturi" in viitor si tocmai de aceea astept si alte pareri..

[Elle_seb]

Nooo, io chiar nu pot sa cred asa ceva!!! Exista astfel de mame care sa rada pe infundate in bucatarie cand copilul refuza sa-si vada tatal??? [bang] Ce-ar fi sa-ti aduci fosta nevasta pe aici, pe forum, sa citeasca si dumneaei ce scriu mamicile pe-aici! Parerea mea este sa nu lasi lucrurile asa. Cred ca ar trebui sa stai de vorba foarte serios cu mamica lui si nu la ea acasa ci pe teren neutru pentru ca ce face ea este anormal. Pe de alta parte te-as sfatui sa consulti un avocat care sa te lamureasca in privinta asta: ai sau nu ai drept de vizita, pentru ca nu ai doar obligatii in calitate de parinte, ai si drepturi iar unul din drepturile tale este sa-ti poti vedea copilul crescand. Acelasi drept are si copilul: sa aiba o relatie cu tatal lui fara a fi bruiata de orgolii si rautati. De ce cedezi asa usor?

 

May you always have Love to Share, Health to Spare and Friends that Care!

 

[Emirac40]

Credeam ca lucrurile se aseaza cumva...ei bine m-am inselat.

Astazi la ora 13 imi suna mobilul...il ridic ,privesc ecranul,si vad numar de Bucuresti fix...021460.....inventariez urgent cunostintele care ma pot suna in extrasezon si raspund ,Surpriza...surpriza...o voce oarecum cunoscuta:

Ghitza, te anunt ca sunt cu copilul la Budimex unde l-am operat de polipi, copilul este bine.

Dupa care click.........asta a fost conversatia cu mama copilului meu, copil care acum 4 zile NU avea nimic, ca sa nu mai spun ca in fond nu prea stiu de ce m-a sunat, din moment ce operatia a fost deja efectuata,cu alte cuvinte:

te omor si pe urma imi cer scuze...stii te-am omorat, te-am anuntat asa ca sa nu crezi ca dormi....