Jump to content
O nouă casă pentru FORUMUL DESPRECOPII ×

Ce facem cand incepe cu santajul sentimental?


geut

Recommended Posts

Nu stiu cum sa mai reactionez! Si-a dat seama ca vreau sa plec cu copiii si acum isi plange de mila si ma tot roaga sa nu plec. O jumatate din viata mi-am petrecut cu el si abia acum a realizat ca nu e bine. Mi-am gasit locuinta cu chirie, am stabilit sa ma mut saptamana viitoare si el plange si ma ia pe coarda sensibila.
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

  • Răspunsuri 12
  • Creat
  • Ultimul răspuns

Daca vei ceda acum cu siguranta ca va veni ziua in care iti va parea rau ca ai facut-o!Atat timp cat ti-ai gasit chirie si te-ai si hotarat sa te muti inseamnca ca nu este o simpla toana ci o hotarare luata dupa ce te-si gandit bine! E normal sa ai indoieli dar nu te lasa induiosata de faptul ca-si plange de mila!

 

Spun asta pt ca si eu am vrut sa divortez de multe ori, a inceput sa se roage de mine, sa-mi promita ca se va schimba bla, bla, bla..toate astea pana a gasit o alternativa si a fost el pregatit sa faca acest pas!

 

Asta e parerea mea, tu faci cum crezi ca e mai bine, tu stii care sunt exact motivele pt care vrei sa te desparti de el si daca mai aveti sau nu sanse de impacare!

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Roaga-l si tu sa fie cuminte, sa vina sa se ocupe de copii sa contribuie in toate felurile la cresterea lor (sa-i duca sa-i aduca de la scoala/gradi,sa te ajute , sa-ti dovedeasca schimbarea lui in bine si atunci promite-i ca ai sa te intorci cu copii cu tot.

Spune-i ca tu ai face-o si pe asta daca ai fi in locul lui.

 

 

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Artar, ai dreptate. Evident ca nu e toana sa o iei de la capat de una singura si cu doi copii dupa tine, dupa 15 ani de convietuire.

Voi pleca in alt oras, imi schimb serviciul, casa, absolut tot. Sper ca voi avea putere si cand nu voi mai avea o sa gasesc in copii destula ca sa merg mai departe.

 

Ma doare ca fetita cea mica l-a vazut plangand azi-dimineata si i s-a facut mila de el. I-am spus sa nu-i fie mila, ca nici lui nu i-a fost cand am plans noi de atatea ori.

Am hotarat sa nu ma mai duc acasa ca sa asist la scene lacrimogene. Nu vreau sa ma las impresionata de niste lacrimi de crocodil.

 

A zis ca se va schimba, ca va fi altfel, ca ne vom iubi si ne vom intelege. Nu stiu cum am putea face asta acum, cand 15 ani nu am fost in stare. Sper sa-si revina si sa inteleaga ca pasul pe care-l fac e spre binele amandurora.

 

Marcellinna, nu mai pot incerca nimic. Imi ajunge! Mi-am petrecut o jumatate din viata langa el si acum m-am trezit. Sunt singura de ani de zile, fac treburi de barbat, ma zbat ca sa le fie bine copiilor. Mai mult de atata nu pot. Si nu mai vreau.

 

Sper sa ma trezesc din telenovela pe care o traiesc acum, sper sa ne fie bine, mie si copiilor.

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Geut, crede-ma, n-o sa-ti fie mai greu decat pana acum. Lumea ma intreaba cum ma descurc. Noroc cu mama ca ma ajuta, m-a ajutat si pana acum enorm de mult. Insa in afara de copii n-am nici o grija in plus. Nu ma bate nimeni la cap, imi planific tot programul cum vreau eu. Nu trebuie sa gatesc doar in weekend, nu ma bate nimeni la cap pentru tot felul de prostii marunte, nu trebuie sa merg la soacra in vizita, nu trebuie sa-l aduc acasa de la prieteni in toiul noptii daca se imbata, etc, etc. Si nu mai avem scandal in casa, asta mica e vizibil mai linistita, s-a si ingrasat ca o purcelusa:) Si inca ceva: daca tu nu-l vrei, nu mai conteaza ce spun fetele tale. E viata ta, tu trebuie sa stai alaturi de el, si nu ele!!! Ele oricum vor pleca de acasa peste cativa ani, si tie atunci o sa-ti ramana un om pe care l-ai suportat doar de dragul copiilor... atunci mai bine iti reincepi acum viata ori singura, ori alaturi de altcineva, si ai sa vezi ca va fi o.k.

 

Gabi+Robert 20.05.1997[duel]Lili 17.05.2002

pozici poze noi

 

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Si eu sunt in aceeasi situatie:schimbat oras, servici, cu un copil mic dupa mine dupa 12 ani de casnicie...Si eu am un noroc f mare cu mama ca ma ajuta, defapt ma intorc acasa ca nu avem unde sa stam in alta parte...Asta este viata! Sunt multe femei in situatia noastra si nu au murit, au trait chiar mai bine decat in simulacrul de casnicie pe care il aveau! Asa ca mult curaj si numai bine!
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Sambata noapte a plans cu lacrimi de crocodil si de atunci face la fel. Asa ca am dus copiii departe sa nu mai asiste la scene lacrimogene si nici eu nu ma mai duc acasa.

Mi-e foarte greu, nu am haine de schimb nici pentru mine, nici pentru copii, e frig si ploua.

Dar nu ma duc acasa sa-l vad in ce hal face.

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Archived

This topic is now archived and is closed to further replies.


×
×
  • Adaugă...