are ceva daca vreau un copil dar nu sunt maritata?

[danangie]

CARMINA buna. Sotului meu i-au trebuit 13 ani sa se convinga ca , casatoria nu musca. Stiu asa sunt unii barbati. Dar nu stiu daca e chiar actul acela care ii face sa fuga. Oricum.....daca voi intr-adevar aveti o relatie frumoasa si puternica.....faceti acest copil.......dar cum iti spuneau si fetele mai sus....intr-o eventuala despartire nu vei beneficia de pensie alimentara.....Si in Ro.....cam anormal sa faci un copil fara sa fii casatorita. Aici in Italia e foarte normal sa nu fii casatorita si sa faci copii. Dar aici e o alta mentalitate. Dar oricum.....sa stii ca , copii sunt foarte sensibili la o eventuala despartire. Ei sunt primii care vor suferi. Si oricum eu cred ca tu trebuie cu iubitul tau sa vorbesti si sa-i impartasesti dubiile tale,intrebarile tale....va doresc oricum mult noroc in viata.

 

Cand te-a inselat cineva odata e vina lui, cand te-a inselat a doua oara e vina ta

 

 

 

 

 

POZELE MELE

"]POZELE MELE[/url]

 

[Aprilie]

Subscriu la tot ce a spus Felicity (ba chiar am si "completat-o" ) Sint convinsa ca greseala de exprimare din final s-a datorat grabei sau neatentiei...o fi vrut sa spuna intentiaid="red"> fiecaruia e diferita. Se intimpla des, mai ales daca parasesti computerul in mijlocul unei fraze si te intorci peste o citeva minute.

quote:Originally posted by Felicity

NIci eu nu inteleg cum te poate speria un act (care are si dezlegare) dar nu te sperie sa ai responsabilitatile unui copil (care sint pe "viata"). id="red">Eu nu as pune carutza in fatza boilor (nici euid="red">). As alege varianta clasica, o casnice mai intai, sa vad cum se comporta speriacu' cu responsabilitatile pe care le implica DOAR o casnicie( care poate dura sau nuid="red">), si apoi as merge mai departe ("relatia" cu copilul dureaza cit traiesti!).id="red">Conteaza ce vrei tu....dar in masura in care implici si alte persoane, ce vrei tu e mai putin relevant(in toata povestea asta, cel mai important devine binele copilului...dupa cite spui,nu pare sa te gindesti in primul rind la interesele lui ci la placerea ta...ca doar ticaie ceasul biologic, nu ?). id="red">Gandesti egoist cum pui problema.Tu vrei...si doar asta stii, ca vrei (insuficientid="red">).Pana nu ai copilul, nu stii ce implica. Desi ai senzatia ca de acum le stii pe toate deja (in realitate, habar n-ai; niciunele nu am avut pina nu am nascut si crescut efectiv un copil...).id="red">Binenteles ca nicicare de aici nu traim in locul tau, doar ne dam cu parerea.iar chestia cu de ziua ta te cer, peste un an ...etc, mie mi se pare penibil. amanarea asta e boala sigura. e clar ca intentiile fiecaruia e diferita. tu vrei acum, iar el vrea...cat mai tarziu, ca poate intre timp rasare ceva mai interesant.

---

id="quote">id="quote"> Daca acum esti "recunoscatoare" celor care te-au sustinut in ideea ta de a face un copil cu un barbat pe care il cunosti doar "de vreun an" (si pt. care tu nu reprezinti -cel putin nu inca-femeia alaturi de care vrea sa-si petreaca resul vietii) eu iti doresc sa nu ajungi intr-o zi sa regreti ca n-ai luat in considerare si sugestiile "celorlalte"....a acelor care iti sugereaza sa mai tatonezi, sa te lamuresti cu prietenul,sa-l cunosti mai bine si ,nu in ultimul rind, sa risti mai putin.

[ingeras26a]

Buna,

 

Depinde foarte mult de ce fel de relatie aveti...

Sa-ti spun despre noi: suntem impreuna de 9 ani, de cand eram copii, el avea 16, eu 17 :), stam impreuna de vreo 4 ani, ne iubim si nimic altceva nu mai conteaza. Nu ne-am casatorit pentru ca ...intotdeauna a fost altceva de facut: sa ne luam teren, sa renovam apart, sa schimbam masina, sa, sa. Bebe ne doream de peste 3 ani, am ramas insarcinata ff greu, desi analizele amandurora sunt excelente. Decisesem sa facem fiv si daca nu reuseste sa adoptam un bebe, dar Dumnezeu a decis ca eu sa raman insarcinata natural.

Mai am putin si nasc si crede-ma ca nu am nici o temere sau regret, sau ce vrei tu vis-a-vis de faptul ca nu suntem casatoriti. Conteaza muuuult mai mult sa te iubesti, sa fii fericit, sa faci un copil etc atat timp cat stii sigur si ai incredere ca amandoi veti face tot ce va sta in putinca ca bebele sa aiba tot ce este mai bun, dar in primul rand sa aiba doi parinti, care sa il iubesca si sa se iubeasca :)

 

Concluzia o tragi tu...

 

Pupicei, Ingeras [gravi]37+ [fetita] Maya Maria

[CryssUK]

Draga Carmina,

Si eu cand aveam 23-24 ani cochetam cu ideea de a avea un copil.Eu insa nu aveam o situatie financiara stabila si nici nu as fi vrut sa avem copilul inainte de casatorie. Nu vreau sa intru in dicutii despre aspectul religios, pt ca e complicat,iar de gura lumii nu ar tb sa iti pese.Ignorand aceste 2 variabile, hai sa iti spun ce cred eu>

Daca m-as afla intr-o situatie similara, m-as gandi in primul rand cat de independenta sunt financiar.Chiar si casatorita fiind, inca este f important sa am aportul meu si securitatea financiara necesara pt a plati:chirie, gaz, lumina, hrana si haine de strict necesar.Un copil nu e neaparat sa traiasca in lux, dar are nevoie de locuinta, caldura, hrana, hainute, medicamente(D-ne Fereste!).

Daca tu crezi ca esti ok in privinta asta, fara a considera aportul prietenului tau, atunci e un DA pt bebe.Cand spun "fara a considera aportul prietenului tau" nu presupun ca va pleca si te va lasa cu bebe, ci doar ca esti independenta financiar.

 

Apoi mai e aspectul legat de responsabilitatile care decurg din datoria de mamica. Si eu credeam ca stiu cum sa am grija de bebe.

Acum nu mai cred acelasi lucru.

Timp de 2 ani am lucrat cu copii 5 ore pe zi.Desi iubesc copii enorm si nu imi imaginez cum ar fi sa lucrez intr-un loc unde nu vad un copilas o zi intreaga......sunt eliberata cand mamica preia copilul la sfarsitul zilei.

Tb sa te gandesti ca pt primele luni tb sa alaptezi la 3 ore zi si noapte.E un program f dificil (il poti experimenta o saptamana cu o papusa si apoi re evalueaza situatia).Iesirile in oras si noptile linistite vor lua sfarsit. De fiecare data cand vrei sa iesi in oras , gandeste-te ca ai bebe acasa si anuleaza iesirea. Cum te simti? Si nu fa presupuneri , ci experimenteaza!

Nu mai spun cum te doare inima cand plange bebe ore intregi si nu stii ce il doare.

Si nu in ultimul rand este importanta fericirea copilului tau.

Daca as fi hotarat sa fac un copil la 24 ani consider ca ar fi fost o decizie egoista, care pt inceput m-ar fi facut sa ma simt bine.

Copilul meu ar fi avut de suferit.

Eu sunt in totalitate resposabila pt viata copilului meu, orice rau i s-ar intampla lui, m-ar afecta insutit pe mine.

Cred ca ai observat ca am folosit expresia "as fi hotarat sa fac un copil" ci nu "as fi facut". Cea dintai implica decizia mea si ajutor divin, cea de-a doua e doar ajutor si decizie divina. Desigur ca daca as fi ramas insarcinata in anumite circumstante as fi pastrat si luptat pt acel copil.

Pt moment ma bucur sa lucrez cu copii si sa am grija de la distanta de finutul meu de numai 6 luni.

 

Cred ac ar fi o experienta unica si folositoare sa incerci sa ai grija de un bebe pt 1 zi pe saptamana.Poti ajuta o prietena, vecina sau poti merge la un orfelinat unde sunt multi copii abandonati acre tb sa fie schimbati, hraniti, alinati. Important este sa fii in full charge, fara sa apelezi la ajutor de cate ori nu te descurci.

Mult succes!

 

Indiferent ce decizie ai lua, un copil e o binecuvantare si ai grija de ea!

 

Cristina

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

[Ramona J]

Am vazut ca nu iti plac parerile de pe aici. Dar daca tot ai vrut sa afli, spun si eu!

Nu se explica in nici un fel de ce partenerul tau se teme de un act, dar nu il sperie responsabilitatea de a avea un copil.

Eu cred ca dati dovada de imaturitate in gindire si ar fi bine sa mai asteptati. Sincer, nu mi se pare ca sinteti pregatiti nici unul nici altul pentru asa ceva.

Nu e o nenorocire sa faci copiii nici mai tirziu. Sper sa gasesti intii barbatul care te va iubi fara temeri...

 

The best thing you can do for your children is to love your wife.

[Ramona J]

Nu vreau sa spun ca nu e ok ca o mama sa fie nemaritata. Nicidecum! Dar tu esti tinara, poate ti-ai gasit jumatatea, poate ca nu. Eu as prefera sa am copii cu un barbat care ma iubeste cu adevarat, care nu se teme de o hirtie (nu ca ar fi asta important, dar nu inteleg de ce se teme atita). Dar un copil nu-l sperie?

In orice caz, daca iti doresti atit de tare copilul si il faci - e bine sa fii pregatita sa-l cresti singura. Ca el s-ar putea sa se sperie.

Vorbesc serios, nu e gluma. Daca il sperie actul asta nici nu vreau sa ma gindesc cum o reactiona la primele nopti nedormite...

Sigur vrei sa ai copii cu el? Ca zau ca esti tinara si ai timp sa cunosti un barbat curajos.

Daca ai avea 35 de ani ti-as intelege graba/dorinta de a avea un copil in orice conditii...

 

The best thing you can do for your children is to love your wife.

[mirachi]

carmina,esti sigura ca voiai parerea noastra?faptul ca te-ai suparat ca nu toata lumea gandeste asemeni tie dovedeste cat de matura esti...cat despre copil iti spune o femeie care acum 2 luni a nascut un copil,nefiind casatorita,dupa o relatie de 4 ani,cu bune si rele...trebuie sa gandesti foarte matur daca intr-adevar iti doresti un copil,daca crezi ca il poti creste si singura(in caz de...)dar iti spun din propie experienta...atata vreme cat un act il sperie inseamna ca relatia nu e matura,sau ca tu poti reprezenta "pelerina de vreme rea"in asteptarea unor ocazii mai bune...sau nu cumva sa crezi ca un copil poate aduce automat si acel act...cat despre pensie alimentara,daca copilul are numele tatalui pe certificat,indiferent de statutul sau civil trebuie sa plateasca pensie alimentara...chiar daca are venituri sau nu...

imi iubesc fetita si voi incerca sa fac tot posibilul sa ii asigur o viata lipsita de griji materiale si afective si nu regret ca am facut-o desi la noi a venit itamplator(asta nu inseamna ca nu imi doream sa am copii)dar iti spun un lucru esential in ziua de astazi...tu trebuie in primul rand sa ai stabilitate financiara...pentru ca suportul material e foarte important,un copil nu se creste doar cu afectivitate si trebuie sa fii pregatita pt.orice...

si desi ca ti-am spus ca sunt mama nemaritata si locuiesc cu ...concubinul(ce urat suna-dar nu il pot numi sot,nu)sau face-ti o concesie si permiteti-mi sa spun partenerul meu,subscriu la parerea APRILIE care a completat-o atat de bine pe Felicity si la alte pareri...

nu uita...un act semnat la primarie nu schimba nimic intr-o relatie adevarata...dar totusi iti acorda mai multa stabilitate prin increderea pe care ti-o ofera acel act...daca nu,alege compromisul...dar sa tii cont ca a vrea sa faci un copil nu inseamna neaparat ca stii ce implica cu adevarat cresterea lui decat atunci cand l-ai nascut...

eu iti doresc numai bine...si sper sa chibzuiesti bine...si chiar daca te supara acest raspuns ca si altele,iti doresc si in numele celor care ti le-au dat sa nu ajungi sa regreti vreodata ca nu ai tinut cont si de parerea lor...doar tu ai cerut-o(iar asta presupune o anumita nesiguranta din moment ce aveai nevoie de o motivatie sau o sustinere pozitiva din punctul tau de vedere)

pa

[andreea81]

Carmina, fa ce-ti spune tie inima mai bine...daca si el vrea sa fie tatic,( cu sau fara act), eu zic sa te apuci de treaba...cu siguranta ca stii ca venirea unui copil implica multe probleme, o grija (placuta)in plus, bani mai chibzuiti, timp liber micsorat...si altele...daca as fi in locul tau principala mea intrebare ar fi daca m-as putea descurca cu copilul in cazul in care as ramane singura...pe de alta parte nici prezenta unui barbat nu garanteaza un trai mai fericit...atat ma pricep si eu...fara suparare!!! Te pup, Andreeaid="Comic Sans MS">id="size2">id="purple">

 

~Este mai importanta; pacea decât dreptatea...(Parintele Arsenie Boca)

 

~Tragedia vietii nu este ca se termina atât de repede, ci ca am asteptat asa de mult sa o începem.

 

[cleo78]

Juridic vorbind, EL si EA necasatoriti, cu copil inseamna:

-daca el recunoaste copilul, si pe certificat e trecut ca tata e ok.

-poa plati pensie alimentara, nu se poate eschiva de responsabilitati

-dupa 5 ani de convietuire, partajul e la fel ca in cazul casatoriei

-alocatia o ia...un parinte. Nu stiu care!

-la medic, la pashaport, tre semnaturile amandoi parinti (!?!? asha e??)

 

Moral

- un copil are nevoie de dragoste. Dragostea nu e garantata si nici conditionata de un certificat. Exista cazuri si de stanga, si de dreapta

- deja e obisnuit ca un copil sa nu aiba acelasi nume cu amandoi parintsii. Desi tot vor fi copii rautaciosi care vor rade de el

-preconceptiile celorlalti

 

Intrebari(cateva)-care tre sa ti le pui si care tre discutate cu EL:

-cat de bine il cunosti si cata incredere ai in el.

-daca tu ai indoieli, si le pui pe site...

-ce face el pt ati demonstra ca vrea copil? ca vorbe frumoase....si eu pot sa iti zic.

 

 

Rog pe cei in domeniul juridic sa imi adauge noi "amanunte" care mie imi scapa.

[calatoare]

Hei, nu tre sa te superi pentru ca ai primit si alte raspunsuri decat cele pe care le doreai. Imi place ca ai o fire bataioasa, dar nu-i coapta in totalitate.

Felicity ti-a facut un dus cu apa rece. Ar trebui sa simti inviorarea.