nevasta de afacerist

[rory76]

N-as fi crezut ca voi ajunge vreodata sa regret situatia in care sunt acum! Pentru ca eu mi-am, dorit-o. Eu am vrut sa avem mai multi bani, sa avem o afacere...si acum m-am trezit singura cu copilul. ma intrebam daca a mai trecut cineva prin situatia asta. Avem bani cat sa nu mai ducem grija zilei de maine, nu ne mai lipseste nimic, dar nu ne mai regasim unul pe altul. Am incercat sa fiu mai draguta cu el, sa nu il bat la cap, dar simt ca imi aluneca printre degete...nu mai are timp sa vorbim, nu ne mai intalnim decat in pat, seara, cand cade lat. el nu vede ca ar fi vreo problema, abia isi vede capul de cate are de facut iar eu, si la servici, si acasa ma tot gandesc ca aceasta casnicie nu va mai dura mult timp asa. nu are cum, din moment ce eu sufar si el nu vede, crede ca m-am saturat de prea mult bine...voi ce ziceti? ce sa fac? se mai poate face ceva??? Ai grija ce-ti doresti, s-ar putea indeplini! "Nu crede in miracole, bazeaza-te pe ele!"

[papadie]

quote:Initial creeata de rory76

se mai poate face ceva???

Ai grija ce-ti doresti, s-ar putea indeplini!

 

"Nu crede in miracole, bazeaza-te pe ele!"

---

id="quote">id="quote">

 

Trimite-l sa se angajeze la stat.

Plecati undeva numai voi asa intr-un mini concediu gen 'luna de miere'[;)]

[MaryP]

Cunosc perfect situatia pentru ca si eu o traiesc din plin . Este intr-adevar foarte greu sa fii singura tot timpul.Si nu singura, ci fara el!

Si ne este greu deoarece ne si certam din aceasta cauza: ca nu mai are timp de noi, ca nu vine la timp acasa, ca nu mai vorbim, ca in timp ce eu incerc sa ii povestesc ceva, el se uita la ceas, ca atunci cand putem sa mancam amandoi, ii suna telefonul incontinuu...etc.

Singurul avantaj este cel material bineinteles. Si daca ma uit la bb mic si scump ca pot sa ii ofer tot ce vreau si tot ce are nevoie (ba cu mult mai mult) si ca totusi nu ducem grija zilei de maine...incerc sa fiu mai ingaduitoare, mai toleranta si sa incerc sa salvez cuplul nostru oferindu-i caldura cand vine acasa rupt si sa fiu alaturi de el cand e depasit de probleme...

Ma consolez cu ideea ca nu poti sa le ai pe toate in viata asta ( de fapt cine suntem sa le avem pe toate si o viata perfecta??) si ca totusi nu e un om care umbla aiurea sau pierde timpul, ci un om care munceste pentru familia lui!

 

Mariaid="red">id="Comic Sans MS">id="size2"> si

[bibe]Rid="red">AZid="green">VAid="navy">N id="black">Mid="green">IHid="maroon">AIid="red"> – puiul meu dragid="red">

________________________

 

 

 

“Normal înseamnã sã te îmbraci în haine pe care le-ai cumpãrat pentru lucru, sã conduci prin aglomeratie într-o masinã pe care încã o plãtesti, astfel încât sã ajungi la un serviciu de care ai nevoie pentru a plãti hainele, masina si casa pe care o lasi goalã toatã ziua ca sã-ti permiti sã trãiesti în ea.”(Ellen Goodman)id="size2">id="size1">id="green">id="Comic Sans MS">id="purple">

 

[Qamar]

hopaaaa, punem de-un club?

acuma, la modul serios, imi pare rau ca la voi (Rory) s-a agravat situatia...la noi se pare ca exista un echilibru, insa ne straduim amandoi foarte mult...din cand in cand el lucreaza de acasa, sau sta cu noi diminetile si pleaca dupa-masa la intalniri sau la firma...

 

in rest, eu sunt recunoscatoare ca am ce sa-i ofer Biei (cum zicea si Mary) si incerc sa mai si ajut, pe altii, unde este nevoie; Bia mea are 7 luni acum si imi ocupa tot timpul, nu ma prea lasa sa ma plictisesc si cand vinde de la munci, o preia el cate un pic..sa mai fac si eu una alta prin casa...

 

in doi ramanem abia dupa ce adoarme ea, insa ne-am obisnuit pasari de noapte...chiar daca picam de somn, tot incercam sa mai stam la o discutie, la un paharel de vin...

 

eu cred ca cel mai bine ar fi sa vorbesti cu el deschis, poate e prea preocupat de ceea ce face ca sa isi dea seama ca suferi, poate e prea preocupat sa va fie bine si uita ca fericirea poate veni si in alte moduri

 

sper sa fie ok, daca vrei, putem vorbi oricand!

 

numai bine,

 

 

 

Noeid="Comic Sans MS">id="size1"> siid="red">id="size1"> Anne-Biancaid="teal"> (14.03.2006)

 

[cit]id="Comic Sans MS">id="size1">

Ce mai citim noiid="navy">id="Comic Sans MS">id="size1">

Pe unde ne mai plimbamid="size1">id="Georgia">

[mariussimiuc]

Se pare ca va lipseste comunicarea.Daca nu veti vorbi deschis el nu va afla poate niciodata ca iti lipseste...ceva.

 

De ce esti "nevasta de afacerist"? Nu sunteti amandoi implicati in afacere?

 

Mihaid="purple">

 

 

Azi poti fi caine...Maine poti fi copac...id="size2">id="green">id="Comic Sans MS">

id="right">

 

 

[daniella4]

In general barbatii nu prea cunosc calea de mijloc...deci daca nu vrei sa-l trimiti la un serviciu la stat cum te sfatuia cineva pe aici va trebui sa te implici tu in problemele afacerii.

 

Daniella id="teal"> si [copil] Alexisid="red"> 18 nov 2004

 

"Da-mi Doamne puterea sa schimb ceea ce poate fi schimbat, taria sa accept ceea ce nu poate fi schimbat si intelepciunea sa fac diferenta"id="size1">

[rory76]

Nu e vorba ca eu nu ma implic, merg si eu la magazine, chiar mai tin locul uneia dintre vanzatoare, mai stau cu el acolo sambata, duminica. Pe de alta parte, cred ca sunt cam rea cu el, el mai are si serviciul de la stat, va dati seama ca vine de la job si pleaca dincolo. Nu prea il vad la ochi. Eu am si eu jobul meu, incerc sa dau ce-i mai bun din mine acolo, dar imi pare rau ca vad cum nu mai avem timp nici sa ne uitam unul la altul toata ziua...Am vorbit chiar azi cu el, si mi-a zis ca i se pare penibil sa imi tot aminteasca ca ma iubeste, ca eu sunt "the one" din moment ce m-a ales acum 10 ani si mergem pe acelasi drum de atat vreme...dar eu simt nevoia sa imi spuna chestiile astea, ca sunt frumoasa, ca ma iubeste, ca...stiti voi...vi se pare ca exagerez? Acum as vrea sa imi deschid si eu ceva...un bussiness. oare atunci cum va fi? acum mai ne rezervam timp sambata seara, mai iesim la un bar, intr-un club, sa simtim ca nu muncim degeaba...dar oare atunci cum va fi? ce sanse mai are o casnicie in conditiile astea?

 

"Nu crede in miracole, bazeaza-te pe ele!"

[Guestus]

Eu as zice ca ziua sa aveti servici la stat in acelasi loc si seara fiecare afacerea lui.

[silvana.ady]

rory, la noi a fost la fel la inceput. Sotul meu lucra in timpul saptaminii pina tirziu si in majoritatea weekend-urilor. Era foarte ocupat si nu aveam timp sa intilnim cu prietenii, sa mergem la plimbare de sfirsit de saptamina...

Asta a tinut pina la vreo jumatate de an dupa ce s-a nascut prima noastra fetita. Atunci si-a dat seama ca daca nu sta pe acasa pierde o buna parte din cresterea ei si asta a fost de fapt trigger-ul schimbarii. A inceput treptat sa reduca orele de munca, weekend-uri la serviciu si sa fie din ce in ce mai mult cu noi. Acum pot spune ca am ajuns la un echilibru cu toate ca eu il bat la cap sa-si mai ia o jumatate de zi libera pe saptamina. Sper sa se intimple si asta vreodata.

 

In orice caz, cred din tot sufletul ca cheia succesului este o discutie (sau mai multe) sincera si deschisa intre voi. Gasiti lucruri pe care va place sa le faceti impreuna si inaintati incet incet. Munca asta poate fi ca un drog si deci, ca si in cazul drogurilor, micsorarea dozei se face treptat.

 

Mult succes si incurajeaza-te! Se poate si altfel!

 

Sivi - mami de doua printzese

Shirly (12.09.1999) [zana] & Danielle (27.03.2003) [zana]

Poze mai vechi si mai noiid="purple">

[Lemoni]

Vin si eu in clubul vostru,dar voi sunteti fericite ca macar mai vine acasa seara ,al meu vine numai 3 zile din 7(lucreaza in alt oras) si totusi nu mi-am facut probleme niciodata am invatat sa ne bucuram de timpul petrecut impreuna,nu avem timp sa ne certam,dragostea este mai mare. Eu lucrez in acelasi oras cu el si merg din 2 in doua zile la munca si ne intilnim pt masa de pranz ,eu sunt mutumita cu relatia mea si am si mult timp numai pt mine ceea ce imi place.In casnicie trebuie uneori sa facem sacrifici ,pt bani mai multi, pt un servici mai bun care iti ofera tot ce iti doresti.

Trebuie numai sa incerci sa te adaptezi la noul stil de viatza si sa il faci sa fie in favoarea ta.