David-Andrei_zambetul din viata noastra!

[anasol]

Nici nu stiu cum sa incep sa povestesc ceea ce s-a intamplat aproape acum un an de zile.Sa incep prin a spune cum ne-am petrecut revelionul: a fost primul revelion pe care l-am petrecut linistiti acasa,fara plecari la munte sau la petreceri cu prietenii,din cauza ca era un an special: eram insarcinata in ultima luna si asteptam cu nerabdare si frica in acelasi timp momentul nasterii micutului David-steaua ce urma a ne lumina si inveseli de-a lungul vietii. Asadar, a trecut si revelionul, fara evenimente deosebite,am stat la tv cam pana la 2 noaptea,ca eram obosita si spatele ma durea f tare.In dimineata zilei de 02.01,pe la ora 4,m-am trezit brusc cu niste dureri de spate si de burta ca la cm.Am mers repede la baie si am simtit pe picioare ceva cald curgand,imi zic sa stau linistita ca mi s-a rupt apa si gata: a sosit momentul mare.Ma uit pe picioare si deodata ma apuca un tremurici de frica,inima batea ca nebuna:eram plina de sange,mult,f.mult sange.[bang]Din clipa aceea nu stiu cum am ajuns in camera,mi-am trezit sotul,incercand sa par cat de cat calma,dar numai gandul ca imi pot pierde bble ma scotea din minti.Primul lucru pe care l-am facut nu a fost sa ma imbrac sau sa-mi scot bagajul,ci cautam ca o nebuna o iconita pe care o aveam de la Mitropolie de la Sf. Parascheva si tot timpul am stat cu iconita lipita de burtica,protejandu-l astfel in mintea mea pe micut.A sosit in sfarsit salvarea,asistenta mi-a facut o injectie si am plecat spre spital. Nu va pot spune ce a fost in mintea mea pana la spital,eram innebunita si mai tare ma innebunea asistenta de pe salvare care intr-una ma intreba: misca d-na? misca?Dar de unde....ca el nu misca,io nu-l simteam,totul se prabusea in fatza mea,minutele pana la spital mi s-au parut ani.Am trait momente de groaza pana in momentul in care am ajuns la spital si dr de garda mi=a a zis ca e k,bb nu are nimik,inima ii batea....M-au internat intr-un salon vis-a-vis de sala de nastere-unde am stat 2 zile in care mi-au oprit hemoragia(care ar fi fost provocata de la o rana pe col ,ce o aveam inainte de nastere)Dupa aceste 2 zile,fiindca nu eram de nastere m-au mutat intr-un salon de gravidute cu un etaj mai sus.In spital am petrecut clipe de groaza:povesti care mai de care mai inspaimantatoare cu mamici care si-au pierdut copii la nastere,cu cadre medicale care nu te bagau in seama,stiti si voi cum e in spitalele din tara noastra,fara spangi nu faci nik. Am avut mari probleme cu tensiunea din cauza stresului,aveam 16.9,cu o zi inainte de nastere,numai suportam asteptarea.Miercuri ,pe data de 5 ian.,am sunat dr sa-mi dea drumul acasa ca m-oi intoarce eu cand o fi sa nasc.Bineinteles ca din cauza tensiunii marite dr nu mi-a permis sa plec si a decis ca a 2 zi pe 6 ian la ora 8 o sa-mi faca cezariana(eu intotdeauna am vrut sa nasc normal).Imi era o frica de numai puteam.(mai ales ca ca in luna a 8a a sarcinii,la eco,unul din cei mai buni dr din iasi mi-a zis ca "s-ar parea ca are o malformatie la cap!!!)Am incercat sa dorm,sa uit,ma rugam ca david sa fie sanatos, era tot ce-mi doream,eu numai contam atunci-voiam sa treaca cosmarul pe care-l traisem impreuna cu sotul meu de la ultima echografie. Nu puteam sa dorm,in salon o liniste toatala.Observ ca am niste crampe suparatoare,ceva mai dureroase ca la cm,le mai avusesem si in timpul zilei dar la intervale mari de timp si nu asa dureroase.imi vine in cap sa scriu intervalul la care aparea o noua durere:erau din 8 in 8 minute,dar exact din 8 in 8 minute:extrem de regulate.Nu merg la asistenta in ideea ca adorm si n-o sa mai simt nici o durere si stiind ca numai sunt decat 8 ore pana la cezariana.Dar cum sa rezist durerii,cum sa ma controlez sa nu tip,sa nu deranjez celelalte gravidutze??nu puteam,,,am muscat eu din perna din pat ,ma zgariam cu unghiile pe picioare,dar degeaba.Am prins curaj si am mers la o dr de pe acolo sa-mi faca un calmant ceva.Ma ia dr ma pune pe masa si surprise: dilatatie 2:"fa-ti bagajul si jos la sala de nastere ca in noaptea asta nasti"Saream in sus de bucurie,ca un copil in clasa 1,ca scap de cezariana,ca scap de stresul ca iubitul meu copilas ar avea o malf la cap,ca scap odata de durerile astea,nestiind ca de abia acum incepea infernul.Cobor cu chiu cu vai la sala de nasteri,unde am ramas surprinsa sa vad mare aglomeratie,vreo 8 gravide asteptau sa nasca.Intre timp moasa suna dr sa vina de acasa,eu sun sotul ,mama si pe cine mai imi venea prin cap sa anunt evenimentul.Moasa imi face clisma,dupa care imi pune o perfuzie,cu care am umblat dupa mine pe holurile spitalului,chircindu-ma de durere. Am avut cel mai mare ghinion: din toate cele 8 fete,eu am nascut cel mai greu.Ele in jumatate de ora erau fericite cu bebeii in brate.Au urmat 4 ore de chin,de neputinta,de dureri groaznice,insuportabile,nu cred ca exista dureri mai mari ca cele de la nastere.Dar ce a fost curios: nu puteam sa plang,chiar voiam sa plang sa ma eliberez,dar nu puteam da o lacrima.Bebelele era sus,nu cobora si eu imi smulgeam parul din cap,ma zgaraiam pe picioare.Ma urcau pe masa,ma coborau,ma scremeam ca si cum fac treaba mare,stateam ghemotoc si impingeam dar in zadar. Si durerile din ce in ce mai dese si mai dureroase. Si uite asa timp de 3-4 ore,imi venea rau,tremuram,ameteam,numai aveam nici pic de putere,numai voiam sa nasc natural,mi-am blestemat (pt ca, tot timpul am fost adeptata nasterii naturale)zilele.Ma rugam de dr sa ma taie,sa-mi scoata copilul ca mor.Ei n-aveau un stres( erau 2 dr din care unul rezident si o moasa)povesteau,radeau,beau sucuri si se uitau la mine ca si cum toate scamatoriile pe care le faceam erau ceva normal.Mai ma incurajau cateodata ,ziceau ca mai am un pic si scap dar eu ii uram de moarte. M-au urcat iar pe masa pt a nu stiu cata oara,moasa si dr rezid.ma apasau pe burta,ma invatau cum sa respir,cum sa imping,cand deodata dr : stai,stop: dubla circulara de cordon.M-am oprit ca stiam ca nu e bine sa impingi atunci,desi imi venea de numai sa imping ,sa termin odata cu chinul ce se cheama:nastere naturala.In fine m-a tait jos,dar eu n-am simtit nimic,am mai impins tare de cateva ori si gata a iesit,totul e bine ,bine,dar de ce nu tipa,iar frica ,spaima,dar nu a durat mult si l-am auzit:era el-steauna noastra,cu glas de inger.Am intrebat dr daca totul e k,mi-au zis ca am un baiat frumos cu ochii mari albastri ca ai mei[:D],si are 3200g. In clipa cand am auzit ca totul e bine,am inchis ochii si nu am mai simtit nimic,parca ma nascusem din nou,era asa de bine sa nu simti durere,sa nu simti nimic.A venit moasa cu el in brate sa mi-l arate,dar dupa atat oboseala si stres nu am vrut sa-l vad,am inceput sa plang ca proasta si i-am zis sa-l ia ca nu vreau sa-l iau in brate.M-am urat tot timpul pt clipele acelea unice,as vrea sa dau timpul inapoi sa-l iau langa pieptul meu sa-l strang ,sa-i aud inimioara batand,sa-l pupacesc,sa-l iubesc...Nu stiu nici acum dupa aproape un an de ce am reactionat asa[bang].Toata nasterea a fost un chin de care nu imi vine sa-mi mai amintesc,dar un chin care s-a meritat a fi trait numai de dragul micutului printz. ASA S-A NASCUT MICUTUL NOSTRU DAVID-ANDREI,INTR-O ZI "MARE" DE BOBOTEAZA-06.01.2006-RAZA DE SOARE DIN VIATA NOASTRA-CARE A VENIT PE LUME ASA CUM A VRUT D-ZEU:PERFECT SANATOS![copil][copil][copil] http://pg.photos.yahoo.com/ph/gogosica_lu_solo/my_photos anasol si david-andrei(06.01.2006)

[ralualexandrei]

Sa-ti traiasca baiatul si sa te bucuri de el!id="blue">

Sa nu te urasti ptr ce ai simtit atunci,erai prea epuizata ca sa mai gandesti normal.Eu ma urasc ptr fiecare greseala pe care o fac fata de copiii mei insa asta e meseria de parinte se invatza din mers .

 

Andra ,mamica lui Robert , a Mariei si [gravi]20+ album no1 album no2 albumul no3

[T_Ioana]

Iar am plans! Eu acum practic retraiesc alaturi de voi momentele nasterii, pentru ca nu am fost alaturi de absolut nici o mamica din secta[:D], eram deja invaluita cu al meu prunc!

Nu te invinovati pentru ce ai simtit atunci, nu lasa sentimentul asta sa umbreasca bucuria aparitiei lui David pe lume. Sa stii ca si pe mine m-a apucat asa un drag de puiul meu mult mai tarziu decat momentul nasterii. In prima faza am simtit o mare datorie de a-l face sa se simte bine si sa fie satul, dormit, curat si multumit. Ceva mai tarziu am simtit ca mi se rupe inima de dragul lui si ca as putea sa mor oricand fericita ca mi-a zambit sau si-a intins manutele spre mine!

 

Ioanaid="red"> si [copil]Razvanid="green"> (03.12.2005) id="blue">id="size2">

[foto] id="green"> id="orange">

 

 

"Viata trebuie traita asa cum este pentru ca ni s-a dat fara sa o cerem si ni se va lua fara sa fim intrebati" id="navy">id="Comic Sans MS">id="size2">

 

 

[ildikodrujit]

Sa-ti traiasca bebe. frumoasa poveste, m-a emotionat mult. Sa fiti fericiti.

 

 

 

[irinadum]

Ana ai fost o mamica curajoasa.

Sa iti traiasca David si sa va bucurati de el si te asteptam cu povestea unei suriori.

 

Irina si gogosarul Mario( 18.12.2005)

[anasol]

mamici multumim mult de urari,chiar ca am fost curajoasa dar data viitoare clar n-o sa mai nasc normal[:D],cezariana oblgatoriu,doar sa uit cum a fost sa mai nasc natural[:D]

 

http://pg.photos.yahoo.com/ph/gogosica_lu_solo/my_photos

anasol si david-andrei(06.01.2006)

[adi69]

Frumos povestit..

Sa-ti traiasca steluta!

Ai fost la dr care v-a spus ca "s-ar parea ca are o malformatie la cap" sa-i multumesti pentru luna de cosmar pe care ai trait-o din cauza lui?

 

Adriana si-atat...

 

[Denisam]

Frumoasa povestea si pupici la o mamica curajoasa!

 

Denisa

Denisa [mamica]');si [copil]Emma Andreea (17 Ian.2006)

 

Emma Andreea

Zambeste, si maine e o zi!

 

[Giova]

Anasol m-ai facut sa plang ca o proasta. Uite ca si dupa aproape un an, ne provoaca emotii povestiile nasterii.

Nu te mai invinovatii ca nu l-ai luat in brate pe david, erai obosita, epuizata si inca simteai durerile si chinurile prin care ai trecut.

la amndoi, si urmatorul bb sa vina mai repede si fara atatea chinuri.

 

Gio[mamica] si [copil]Marco (6 ian. 2006)

"]maimuta mea, poze Marcoid="blue">, filmulete Marcoid="blue">id="size2"> (1)id="blue">id="size2">,(2)id="blue">,

nunta noastra , Antalya, Italia

 

[monica70]

ANASOL si pe mine m-a apucat dar ma bucur ca dupa atata vreme te-ai hotarat sa ne povestesti si tu cum a fost iar la faza cu David,am auzit de cazuri si mai nasoale,ca n-au vrut sa ii vada pe bebei si o saptamana doua dina cuza traumei nsterii Asa ca stai linistita ca a fost ok!

 

MONI de [copil] DIANA (01.01.2006)DIANA ALBUME , FILMULETZE 1 , 2 , 3 , 4