Puiul meu a venit anul trecut

[leea_cv]

Puiul mamei, povestea asta n-o vei afla niciodata.Atunci cind va veni vremea o voi denatura,caci n-as suporta gindul ca ai putea suferi aflind-o.E o poveste trista, trista dar care la sfirsit mi-a adus fericirea. Incepe atunci cind mama era copila si se juca pe covor cu papusile.De-atunci,leganind in brate un papusoi de plastic,te voiam linga mine.De atunci te asteptam si mi te inchipuiam.Cum? Exact asa cum esti. Visul meu a prins contur cind tata si eu ne-am gasit. Plingeam de fericire cu lacrimi sonore, inclestati intr-o iubire neintimplata in alte vieti.O iubire unica.Visul meu a mai vagabondat o vreme pe bulevardele deznadejdii,in timpul in care tata oscila.Sa te cheme sau nu in viata lui? Intr-o zi, cred ca a fost singura din existenta lui, a hotarit ca ai fi bine venit.Si ai venit.De mult asteptai sansa de a te intrupa. Dar…a trecut ziua aceea iar tata a blestemat-o.O vreme buna si-a adus aminte de ea ca fiind cea mai cumplita pe care a trait-o.Vestea ca existi l-a aruncat intr-o uritenie imensa.Nu credeam ca am putut iubi cu toata fiinta un om care isi uraste cu toata fiinta saminta.Plantata cu atita dragoste.Au urmat luni intregi de tristeti nesfirsite pentru mama,care a rezistat eroic noroiului cu care a fost improscata.Tata te vroia dus pea pa simbetei.Cu orice pret.Voia sa-si aminteasca de tine ca de un simpatic deranj. Voia neaparat sa-mi naruiasca violent sperantele.A folosit pentru asta toate armele de care dispunea. A tinut-o asa pina aveai citiva centimetri,putini,dar nu mai puteai fi aruncat din viata lui,caci ar fi insemnat sa o puna in pericol pe a mea.Mai tirziu ti-a facut mama poze in burtica.Tati insa nici nu a vrut sa le vada.Dar, eram deja official indragostita de tine si ireversibil. Si chiar daca am plins riuri de lacrimi,ti-am lasat viata,caci deja devenise si viata mea, te-am lasat sa inoti in voie in burtica,te-am mingiiat de mii de ori rugindu-te sa nu tii cont de tristetea care traia in mine in zeci si sute de exemplare.Sa te faci mare si voinic,ca atunci cind vei veni la lumina sa-i arunci lui tati un zimbet nevinovat.Care sa-i zdruncine constiinta, sa-l faca sa se caiasca, sa-i para rau de toate vorbele grele pe care le-a aruncat in inversunarea cu care a luptat impotriva ta. Ar fi trebuit sa te am in brate in seara de Craciun.Atunci s-a nascut si bunica ta.Ce bucurie a fost pentru ea.Bunica credea ca n-o sa traiasca sa te tina in brate.Te-a iubit din prima clipa in care a stiut ca vei veni.Si a avut mare grija de mama,ca sa te poata creste 9 luni.24 decembrie 2005 avea sa fie cea mai fericita zi din vietile noastre.Mai putin a lui taticu. Mama avea dinainte de a te procrea niste probleme.Asadar nu puteai veni pe lume ca toti copilasii si burtica trebuia taiata.Nenea doctorul a zis ca in 16 decembrie va fi ziua cea mare.Insa in 13 decembrie febra m-a internat in spital.Intre timp tata a revenit la sentimente ceva mai bune.Data de 16 era oarecum acceptabila.Urmau 7 zile de spitalizare,deci pina la Craciun eram acasa.N-a fost sa fie.Operatia a fost aminata pina in 19.Cumplit mi-am zis.Din nou am scaldat perna de spital in lacrimi.Pe perna aia am plins ca pe-un umar. Caci asta insemna ca tata sa nu te vada pina in urmatorul an. A venit cu greu si 19 decembrie, cind nenea doctorul a taiat burtica mamei pentru a scoate de acolo cel mai pretios dar din lume.Pe pat ma bateau mii de ginduri.Ba mai negre ba mai frumoase.Eu am avut ghinioane toata viata.Ma speria idea ca as putea sa nu-mi vad pruncul niciodata,dupa ce-l simtisem jucind fotbal in burtica sau sughitind de zeci de ori pe zi. Asa ca i-am trimis lui tati un mesaj “daca mi se intimpla ceva ,te rog sa o ajuti pe mama sa-mi creasca copilasul”.Am inchis telefonul.Apoi ochii.Si gata…Noapte…. Din noapte m-am trezit peste 3 ore.Cu citeva asistente in jur si perfuzii multe.Dureri immense.Suflet plin de fericire.Traiam,iar tu luasesi nota 10.Erai deja flacau mare – 55 de cm si 3 700 gr. Cineva,nu mai stiu cine mi te-a adus.Dar nu te-am vazut.Lacrimile imi siroiau si imi incetosasera privirea..Erau, pentru prima data dupa 9 luni,lacrimi de fericire.Au disparut toate durerile si am depus pe obrajorul tau sting cel mai feirbinte si dulce pupic pe care l-am dat vreodata.Acolo a si ramas o gropita.Urechiiusele am vrut sa le vad primele.La poza din burtica pareau mari si clapauge.Dar nu erau asa.Ci lobii lor erau putin ridicati. Si ce daca, mi-am zis.Sint cei mai frumosi lobi din lume.Aveai par muuult si…am adormit. Spre seara am vorbit cu tati.Era bine-mersi la schi. L-am urit instantaneu.Ce fel de fiinta poate sa schieze in timp ce I se naste copilul? Da.El a plecat la schi,in Franta.Nu i-a pasat ca mama si cu tine am zacut in spital inca 2 saptamini. N-a venit sa te vada.Doar nu era sa vina la maternitate. Si oricum era cam greu de pe pirtie.. La citeva zile i-a trimis mamei in salon un cos mare cu 21 de trandafiri albi si rosii,superbi.Si o felicitare pe care scria doar atit: Puiu.Asa il alintam.Am urlat de durere cind am vazut florile.Stiam ca sint trimise cu un telefon.Iar “puiu” nici macar nu era scris de mina lui.Ca sa nu fac ferfenita totul,am dat imediat cosul unei ingrijitoare sa faca ce-o vrea cu el. Tu,puiul mamei erai sanatos,cresteai frumos,dar eu aveam sa mai sufar o vreme.Anemie, caderi in inconstienta pe holuri,chiuretaj…etc, in 31 decembrie am ajuns cu tine acasa.Ne asteptau bunica si bunicul. Cu bratele deschise,vorbe bune si flori aduse din suflet..Era iarna,dar ploua.Ploua strimb si fals.Ploua timpit. Din vacanta tata s-a intors doar dupa o saptamina…cind erai daja flacu mare.Si-afara , la fereastra, intuind parka durerea mamei,iarna tot spunea …oooffff! http://new.photos.yahoo.com/leea_cv/ Leea si Tudor (19.12.2005)

[Laura T]

Impresionanta povestea ta de viata! Si cu atat mai impresionanta pentru mine, cu cat candva, demult, acum 11 ani, intr-o conjunctura asemanatoare, am cedat insistentelor si am facut ceea ce nu trebuia sa fac niciodata... Te felicit pentru decizia ta si iti urez sa fii fericita alaturi de Tudor pana la adanci batraneti...

La multi ani! pentru micutul tau care va implini in curand primul sau anisor...Sa ne arati poze de la petrecere...

Si, scuze ca te intreb...cum a reactionat tatal apoi? a revenit la sentimente mai bune? il viziteaza pe bebe?

 

Laura si bebitele: Bianca (7 ani jumate) si Ramona (4 ani jumate)

poze_cu_fetele_mele

poze_noi

 

 

[anymony]

LEEA, e o poveste trista dar acum stiu ca esti cea mai fericita femeie din lume Tudor iti da cele mai frumoase clipe...chiar daca mai face pozne si mai raceste citeodata. stii ca te-am admirat si la Odisee si asa ne-am cunoscut. Sa iti traisca puiul...sa ii faci cel mai frumos tort de ziua lui...si sa va bucurati amindoi de viata. Chiar daca tati nu va fi linga voi, Tudor te are pe tine si asta e important.

 

multi pupici

 

 

Any si Ioana-Catalina (12.02.2006)

 

poze Ioana-Catalina

 

 

[andruskandu]

Leea, bucura-te ca ai alaturi de tine ce poate fi mai frumos, mai dulce, un sufletel care te iubeste din tot sufletul. Tot ce ai tu nevoie, cel putin in acest moment, e langa tine. Andreea cu Puiutul Andreiutul[copil]

[mexxa]

Am plans cand am citit aceasta poveste...ce emotionant...sa va de;a Dumnezeu sanatate si stiu ca tu ii oferi puiutului tau toata dragostea ta.id="blue">id="Comic Sans MS">

 

Andreea mamica de ingeras luptator id="purple"> *[foto]* id="blue">id="navy">

Povestea nasterii ingerasului meu Sebastian-Mihai 10.09.2006id="limegreen">id="limegreen">

 

Ce repede crestem...

 

Pagina noastra... id="red">

id="right">id="size1">

 

[Anutza_26]

Leea, am plans cand am citit.. Te admir pentru curajul pe care l-ai avut.. Eu acum 3 ani nu l-am avut, am cedat la sfarsitul ultimei saptamani din primul trimestru si am facut avort.. un avort care m-a costat ani de lacrimi si ceva si mai greu, infertilitatea.

Ai ales bine. Sa iti dea DD sanatate si putere sa iti cresti puiutul!

 

Ana

 

In asteptarea minunii!!

[lorelei_19]

Leea, m-a impresionat tare mult povestea ta. Povesteste-ne te rog continuarea. Ce-a facut tati dupa? s-a apropiat de voi sau a ramas doar pe hartie tata?

Toate gandurile bune, mamica eroina tie si puiului tau [flo]

[leea_cv]

Laura,Anymony,Andruskanu,Mexxa,Lorelei,Anutza

Fetelor va multumesc pentru compasiune.Io pling aproape zi de zi.Nu mai lacrimati si voi.

Anutza Doamne ce rau imi pare.Eu,cind inca eram in perioada in care puteam renunta,am devenit membru DC.Am cerut pareri.Au fost mamici care ma sfatuiau sa nu devin mamica.Fiecare a cintarit situatia din punctul ei de vedere.Mai multe insa ma sfatuiau sa nu renunt.Si iata ca am un pui cum nu-i altul.Tare rau imi pare pentru ce ti s-a intimplat.Chiar nu mai e nici o sansa?Sint atitea variante.Nu se poate sa nu se gaseasca ceva si pentru tine.

Lorelei nici macar pe hirtie.Vine o data pe saptamina, mai rar sau mai des.Dar de multe ori copilul l-a uitat si a plins cu lacrimi de crocodil cind l-a revazut.

Mexxa am citit si eu povestea lui Mihai,care nu s-a dat batut si a luptat alaturi de tine sa traiasca.Acum sinteti un "cuplu" tare frumos

 

Leea si Tudor (19.12.2005)

[ingeras26a]

Impresionanta povestea...si mai maret si admirativ mi se pare ca nu vrei sa-i spui copilului prin ce chinuri ai trecut din cauza tatalui...ce om ar putea sa aiba un astfel de comportament?? felicitari pentru alegerea facuta, aceea de a fi mamica!!!

Sa-ti traiasca puiul si sa ii dea Dumnezeu sanatate si noroc mult!

 

Pupicei, Ingeras [gravi]38+ [fetita] Maya Maria

[anasia]

pupici pentru o mamica curajoasa si puiul ei, Tudor! sa creasca mare si voinic, alaturi de mamica lui!

 

anasia si [zana] Alessia Anca(14.08.2006)

 

pozici

intalnire 21.10.2006