Certuri in familie

[micha08]

Dragele mele, Ca proaspata sotie si mama, incerc o experienta noua. Discutiile interminabile, tensionate cu sotul! Incerc tot felul de solutii dar...nimic nu merge. Eu personal, nu sunt obisnuita cu astfel de tensiuni mari! Contradictii de dragul contrazicerii, NU atunci cand simte ca orgoliul lui este lezat(chiar daca mai tarziu se dovedeste ca eu am avut dreptate)! Va rog, fetelor, impartasiti din experientele voastre mai vaste sau restranse in astfel de situatii!! Ce solutii aplicati voi astfel incat casnicia voastra sa fie una fericita?

[miria_cristina]

Nu poti schimba felul de-a fi al unui am. Cand certurile devin obisnuinta nu se mai schimba nimic. Este o minciuna sa speri ca se ma remedia ceva. La fel ca orice lucru pe care e bine sa nu apuci sa-l faci pentru ca din momentul respectiv se va repeta!

 

Cristina si D[bibe]amiana (5 nov 2004) http://photos.yahoo.com/miria_cristina

 

"Treci din lumina in umbra pentru a face loc altora."

[Elle_seb]

Oooof, Micha, am trecut si eu pe acolo. Tot ce pot sa-ti spun este: faceti ceva pana nu e prea tarziu!

Este ca in povestioara aceea: un tata avea un copil foarte nazbatios. Se decide tatal sa bata intr-o usa veche cate un cui pentru fiecare greseala a copilului si bineinteles, la un moment dat usa s-a umplut de cuie. Copilul a inteles la un moment dat ca a facut greseli si si-a intrebat tatal ce e de facut pentru a indrepta situatia si pentru a scoate cuiele din usa. Si tatal i-a raspuns ca la fiecare fapta buna va scoate cate un cui din usa pana nu va mai ramane nici unul. Cand au ajuns la ultimul cui scos tatal l-a intrebat pe copil: "Dar cu gaurile lasate in urma cum ramane?"

Si intr-adevar, iti spun din proprie experienta ca acele gauri nu le vei mai astupa cu nimic, usa nu va mai fi intacta niciodata.

Iubiti-va si lasati resentimentele deoparte!

 

May you always have Love to Share, Health to Spare and Friends that Care!

http://pg.photos.yahoo.com/ph/laura_bucharestlife/my_photos

 

[Oani]

Citeam si parca ma vedeam pe mine...cu deosebirea ca nu mai sunt asa de proaspat casatorita, iar mamica sunt de 3 ani. Si la noi, dupa nasterea fetitei, atmosfera s-a tensionat. Recunosc, prioritatile pentru mine s-au schimbat si ce-i drept, mi-am cam neglijat sotul. De vreo cateva luni insa incerc sa readuc linistea in familia noastra: sunt mai atenta si la grijile lui si incerc sa nu ii mai tot reprosez una sau alta. Mi-e tare greu si ma simt foarte obosita, dar nu ma las: am observat cat de important este pentru micuta ca eu si tati sa nu ne certam.

Ne-au apropiat foarte mult jocurile in 3 si nu trece seara sa nu petrecem macar 30 min impreuna.

Parerea mea este ca trebuie sa ii intelegem cand au o zi mai rea si sa ii spijinim, si sa incercam, la randul nostru, sa ne facem intelese si sa le aratam cat de mult apreciem sprijinul pe care ni-l ofera (atunci cand e cazul...).

Mi-a fost greu sa inteleg, in cazul nostru, unde e problema, dar am descoperit-o: micuta viata care a aparut, pe langa bucurie si responsabilitati enorme, ne-a adus si o mai mare cheltuiala. Se simte din ce in ce mai mult problema banilor si de aici starea de incordare a sotului si normal, discutii... Incerc insa sa il incurajez si sunt convinsa ca vom reusi sa trecem peste orice greutati.

Sper sa gasesti in tine puterea de a lupta pentru armonie si iubirea pentru copil sa iti dea forta de a gasi un echilibru in familie.

 

Oani

[Antoaneta1]

Se intampla deseori cand apare in familie un bebe. Cum nu ai dat prea multe amanunte pot sa iti dau doar un sfat foarte general, care la mine functioneaza: nu il critica, nu ii critica niciodata parintii si nu te plange. Zi ca el chiar daca nu are dreptate, in cazul in care nu e vorba de vreo problema importanta, care ar putea afecta viata/santatea familiei, ci doar vorbiti discutii. N-are importanta cine are dreptate si cel mai destept cedeaza.

[Lemoni]

Vin si eu inteleapta... casatorita de 18 ani.Am ajuns la concluzia ca viatza e scurta si nu are rost sa ne contrazicem sau sa ne certam.

Se intimpla spre bucuria mea sa nu fim suparati amindoi in acelasi timp. Daca totusi se intimpla sa fiu suparata atunci i-am spus sa nu comenteze si sa mai puna paie pe foc( ca ma enervez mai rau) sa stea sa asculte,la randul meu cand el e suparat si eu fac la fel ascult, nu zic nimic deci nu contrazic si atunci numai iese cearta.

Este o vorba ce tie nu-ti place altuia nu-i face.Asa ca taci pt o secunda sunt sigura ca vei gasi momentul potrivit sa-i spui ce ai pe suflet dar mult mai bine e la calm decat la nervi .

sa auzim de bine

[elara]

quote:Initial creeata de micha08

Eu personal, nu sunt obisnuita cu astfel de tensiuni mari! Contradictii de dragul contrazicerii, NU atunci cand simte ca orgoliul lui este lezat(chiar daca mai tarziu se dovedeste ca eu am avut dreptate)!

---

id="quote">id="quote">In primul rand eu cred ca cel mai bine ar fi sa ii spui si lui aceste lucruri! (frazele de mai sus)Si eu am fost in situatia acesata dar in cealalta pozitie. Adica sotul meu mi-a spus ce ai zis tu. Si m-a pus foarte serios pe ganduri. Mi-am dat apoi seama ca eu, venind dintr-o familie in care starile conflictuale erau la ordinea zilei, fiind deja un mod de viatza, oricat de mult le uram si cat de mult dorisem linistea...nu reusisem sa ma dezbar de acest obicei urat. Era ceva in fiinta mea, ceva familiar mie care ma facea sa scot ghearutzele la cea mai mica vorba pe care eu o judecam "nelalocul ei".... Mi-a trebuit ceva vreme si intzelepciune sa diferentziez intre lucrurile cu adevarat serioase si maruntzisuri...pentru care nu merita sa ne certam. Inca nu pot sune ca e totul perfect, avem 8 ani de relatie dar numai 8 luni de cand locuim impreuna. Inca mai lucram la capitolul asta. Dar in cei 8 ani am facut progrese uriase...Uneori si el cade in acesta capcana...scotzand gherutzele fara motiv real ...sau direct..ci poate de oboseala, de stres...Iar noi nu avem inca copii. La voi insa e clar ca noile responsabilitatzi va obosesc sufleteste si va fac mai vulnerabili ca de obicei. Asa ca.....multa vointza! Acelasi lucru, pe care l-a zis Lemoni, mi l-a spus si el: Ca "viatza e prea scurta si avem doar una singura" .Deci.....sa facem tot posibilul sa fim cat mai fericitzi. Deci...incearca tu, cand vezi ca iar se isca o cearta neintemeiata sa o inabusi imediat: Iati sotzul de gat, pupa-l si spune-i ce ti-am zis despre viatza si fericire. Aminteste-i ca trebuie sa fitzi cat mai calmi pentru ca bebeul vostru va simte starea de spirit...si nu va mai dormi bine, nu va mai manca bine...Pup si mult succes. [flo]Nunta noastra: 29 iulie 2006"Ataseaza-te de cei care te pot face mai bun, primeste pe cei pe care, la randul tau, ii poti face mai buni."Seneca

[micha08]

Dragele mele,

Multumesc pentru sfaturi!

aveti perfecta dreptate, viata e foarte scurta si nu merita s-o traiesti in tensiune!

Problema noastra nu e reprezentata de bani, ci de orgolii! Si sotul meu vine dintr-o familie in care starile conflictuale sunt f. obisnuite, intretinute cu patos de mama sa! Eu nu reusesc sa ma adaptez unei astfel de situatii! Eu am adoptat stilul parintilor mei care nu continuau o discutie pe un ton ridicat, asteaptau pana se calmau si apoi reluau discutia pe un alt ton. In familia lui n-a existat asa ceva, si mai mult, i se pare o jignire faptul ca il rog sa continuam alta data!

[Ramona J]

Lemoni are dreptate.

Am trecut si noi printr-o perioada din asta, cind amindoi eram irascibili din nimic. Pe chestii de genul "de ce e hirtia asta aici"? De acolo porneau lungi discutii pe tonuri variate...

Dar am obosit de chestia asta si am ajuns amindoi la concluzia ca e mai simplu s-o mutam (hirtia) decit sa consumam atita energie intr-o cearta.

E important sa-ti faci viata frumoasa. Trebuie sa ai respect pentru celalalt si sa accepti ca nu e neaparat la fel ca tine.

Fa-l sa inteleaga cit te raneste cu comportamentul lui. Mai ales ca sint certuri pentru nimic, nu aveti ceva major de rezolvat.

 

 

The best thing you can do for your children is to love your wife.

[tierry]

quote:Originally posted by micha08

Problema noastra nu e reprezentata de bani, ci de orgolii! Si sotul meu vine dintr-o familie in care starile conflictuale sunt f. obisnuite, intretinute cu patos de mama sa! Eu nu reusesc sa ma adaptez unei astfel de situatii! Eu am adoptat stilul parintilor mei care nu continuau o discutie pe un ton ridicat, asteaptau pana se calmau si apoi reluau discutia pe un alt ton. In familia lui n-a existat asa ceva, si mai mult, i se pare o jignire faptul ca il rog sa continuam alta data!

---

id="quote">id="quote">Acceasi situatie ca la mine ... Si eu sufar mult din cauza asta, e obisnuit sa repeada mereu omul...si iata un exemplu..in magazin intreb: cumparam o frisca? (cu gand sa fac un tort) si el: da' ce sa faci cu ea? sa mi o pui mie in cap? Si tot timpul ma repede..tranteste etc. Imi face obs la fiecare pas...sa ma dau ca trece unul cu carutul in magazin, daca dau sa pun o farfurie in frigider si nu e de acord ma impinge si mi o smulge din mana, etc...Simt ca nu mi mai rezista nervii..Daca ii zic ca are o problema cu tonul pe care il foloseste si cu gesturile zice ca eu am ceva cu el si ca debitez numai prostii. M-am saturat sa ma fac ca nu aud si sa tot cedez doar de dragul de a fi bine. sunt si eu om...si nu vreau ca toata viata mea sa fiu o frustata...astept si eu parerile voastre pt ca simt ca nu mai pot