Femeile cicalesc si barbatii injura

[ileanna]

hi hi

aiamoni, al meu e cicalitor :))

depinde in ce dispozitie sunt. Daca sunt calma si fericita, fac misto de el, ma stramb si il maimutaresc (imit o baba cicalitoare care toata ziua taca taca). De ex nu-si gaseste rucsacul de sala, exact inainte sa plece si incepe sa bombane: Iar mi-a pus Rodica (femeia care face curat) rucsacelul undeva!!! De data asta chiar o sun, femeia asta bla bla bla. Sigur ca nu ma simt si io putin vinovata ca nu stiu unde-i rucsacelul. Dar nu ma las antrenata de bombaneala lui pt ca realizez ca nu e decat un amarat de rucsacel si sigur e pe undeva ca doar n-a facut picioare. Si incep sa bomban mai tare ca el, la misto: Doamne unde o fi rrrrrrucsacelul ala (il maimutaresc ca e rr-it)! Ce ne faaaaaceeeeeeeem, nu gasim rrrrrucsacelul?!!! Si incepe sa rada, gasim afurisitul de rrrucsacel si gata.

 

Alteori le am si eu pe ale mele, si in cel mai bun caz tac si il las in ale lui. Intr-un caz un pic mai rau ii dau o replica taioasa si dc e o zi buna se prinde ca nu e momentul sa ma tzacane. Dc nu e o zi buna, nu se prinde si ne mai si certam. Si tot asa :)

 

Bic ... DA, este o nesimtire sa lasi jeg pe cada sau pe wc sa spele altcineva dupa tine. Nu exista nici o scuza pt asta. Mai lasa si barbata-meu f f rar, cand uita. Mereu isi aduce aminte, ma suna, isi cere 5 minute scuze si se face singur cu ou si cu otet. Si atunci, sigur ca mai spal o data cada daca e cazul

 

Daca ar face-o de nesimtit, nici macar nu l-as cicali. Doar m-as supara pe bune si l-as face sa se simta prost si mizerabil (cum de fapt este cazul din acest punct de vedere). Cicaleala sigur nu merge, si daca merge pe moment ... da probleme mai grave in timp.

 

 

 

Never say NEVER.

[Gabitzu37]

Eu cred ca cicaleala este o expresie a lipsei de toleranta si a stabilirii unui referential eronat: eu insami. Aici e problema femeilor, mult mai atente la detalii, mult mai concentrate pe lucruri care ies total din sfera preocuparilor masculine. Exista un aspect pe care trebuie sa ni-l asumam de la bun inceput: suntem diferiti, nu doar anatomic ci si psihologic, avem preocupari diferite, placeri diferite. Ar trebui sa facem in asa fel incat sa ne completam reciproc. Daca eu femeie vreau ca el barbat sa se comporte in viata de zi cu zi ca mine insemna ca vroiam de fapt sa ma marit cu mine intr-o varianta anatomica masculina. Trebuie sa intelegem si sa acceptam diferentele dintre noi. Daca el continua sa-si lase ciorapii peste pantofi la intrare desi l-am rugat sa-i puna direct in cosul cu lucruri murdare, nu ma apuc sa-i tin teorii nesfarsite, imi ia mult mai putin timp si nici nu-mi consuma nervii sa pun eu ciorapii la murdare. Si asta fac. Ma concentrez pe calitatile lui si ii accept micile defecte. Pentru ca il iubesc. Si iubirea inseamna daruire de sine. Evident, daca si el raspunde si imi arata ca ma iubeste, asa, in felul lui tipic masculin. Si o face. Astfel totul capata sens si restul sunt fleacuri care se pot rezolva cu putina toleranta, de ambele parti.

 

Sa nu se inteleaga gresit: daca el sta cu burta in sus si ea trebaluieste de zor, daca el considera ca treburile in casa sunt doar problema ei, daca el crede ca e normal sa-si petreaca timpul mai mult cu prietenii decat cu sotia, daca nu are nici un gest de tandrete fata de ea si nu ii arata din cand in cand cat de importanta este pentru el, daca..., atunci toleranta de care vorbeam devine prostie iar femeia se transforma in menajera lui.

 

Accepti mici defecte si neglijente ale celuilalt doar atunci cand exista iubire de ambele parti.

 

In ceea ce priveste injuraturile, daca se ajunge la asa ceva, e grav; ele denota lipsa de educatie si mai ales lipsa de iubire si de respect fata de partener.

 

Gabi