Traind cu un pesimist!!!

[marci]

Scuzati-mi pleonasmul, dar si la Eminescu il gasim[bang]!

[pitzinuca]

rufus, super bancul, you made my day!!!

 

indeed e nasol sa fii pesimist, si da, gandurile rele atrag circumstante negative in viatza noastra, prin insasi faptul ca avand mereu aceste ganduri nasoale in cap vedem numai lucrurile nasoale si pe alea le punem la contor.

 

si mie mi se mai intampla sa fiu pesimista, insa dar repede cu ignor... nu ma costa nimic rau sa fiu optimista, pe cand invers da.

 

ati inteles, nu?

 

cat despre sotul tau alus, incearca sa nu ii mai scoti in evidenta cat e de pesimist, in schimb fi alaturi de el cu ganduri bune. pentru el e mai greu de trecut peste pierderea fetitei, barbatii in general sunt mai slabi de inger la aceste intamplari nefericite.

 

numai bine va doresc si fratiorul/surioara cat mai repede

 

 

[artar]

Eu sunt pesimista!!!! Dar incerc sa ma tratez..am o vorba..bineinteles nu scoasa de mine din putul gandirii dar care imi vine ca o manusa: nu-mi fac iluzii ca sa nu am deziluzii!!![hot]Si merge!!!Cand te gandesti la ce e mai negru si se intampla nu te mai surprinde absolut deloc dar daca e exact invers atunci bucuria e si mai mare...[;)]

[eu_eu]

Buna Alus.

Imi pare f rau de ceea ce ti se intampla.Sotul tau inca nu a trecut peste pierderea copilului, e blocat in acea perioada, te sfatuiesc sa il ajuti foarte mult, sa-l sustii,sa nu-i mai repeti "termina...esti prea pesimist", arata-i ca ai incredere in el, converseaza mult cu el, acorda-i multa atentie.

Si...daca e de acord va recomanda sa mergeti amandoi la un psiholog..i-ar prinde foarte bine, sincer. Nu iti garantez ca o sa-ti raspunda afirmativ la adoptarea acestei solutii, dar poate in timp il vei convinge si o sa-si doreasca sa consulte un psiholog.

[Cricor]

Cred ca o cauza a pesimismului e undeva intre ce spun marci si artar. Adicalea, ti s-au intamplat atatea ca nu mai poti crede ca acum o sa fie bine. Ca sa te protejezi, mai bine iti imaginezi tu cea mai groznica varianta si apoi, poate ai noroc si viata te surprinde placut.

E usor de spus ca te gandesti pozitiv, si sa vezi ce bine o sa fie.

 

Alus, eu cred ca fiecare persoana are 'perioada de doliu' diferita, si nu are nici o legaura cu intensitatea sentimentelor. Poate sotul tau are nevoie de mai mult timp sa accepte ce s-a intamplat.

[danyelana]

Si eu sunt mai pesimista de felul meu dar am inceput sa constientizez acest lucru si sa incerc sa-l controlez.

In cazul sotului tau inteleg ca nu ii este usor sa treaca peste pierderea micutei si de aceea este asa. Fii alaturi de el si poate se va rezolva.

 

Dumnezeu sa ne ajute la toti

[LYLY809]

Subiectul se refera la traiul cu un pesimist. Deci, ma incadrez. Sotul meu este mereu trist, posac de-a dreptul, nincrezator in toti si toate. Vede jumatatea goala a paharului. Suntem de 5 ani impreuna. Am devenit si eu pesimista[:(]

Cateodata am senzatia ca sunt pe marginea prapastiei. Mi-as fi dorit ca omul de langa mine sa ma incurajeze macar din cand in cand. Sa-l vad zambind si spunandu-mi ca totul va fi bine, chiar daca crede contrariul.

Curajul mi-a revenit cat de cat datorita bebelusului meu...

Suntem sanatosi, slava Domnului, nu ne lipseste nimic... doar ca avem job-uri f. stresante... iar eu sunt foarte obosita,cu bebelus, cu job, familia departe, prieteni din ce in ce mai putini...

 

Vine un an nou si sper ca voi schimba nite lucruri in bine. Inclusiv pe sotul meu. Aiurea! Pesimismul nu-l vindeca nimeni si nimic.id="teal">

 

Lacri si Razaciosul [copil] Alexandru 30 mai 2006

 

[marci]

Lyly, ai devenit deja pesimista! Fii atenta la ultimul paragraf si-ai sa-ti dai seama!

Anul trecut pe vremea asta imi doream f mult o masina noua, dar bani ioc. Am fost sigura ca o sa am o masina noua, pt ca motivul era justificat. Nu mi-o doream pt a muri vecinii sau prietenii de ciuda, nu voiam o masina de top. Masina veche ne facea cand si cand probleme, pe umiditate vesnic erau geamurile aburite, pronea greu (faceam scurta la picior pana o porneam), sotul nu se pricepea absolut deloc sa o repare etc.

Ei, la cateva luni mi-am vazut visul cu ochii. N-am furat, n-am luat spagi, dar am avut ceva bani pt avans si am gasit o posibilitate de finantare care sa ne avantajeze.

In vara am dat un ex si doar pt cateva momente mi-am dorit sa-l iau pt a putea sa-mi infrunt o colega. Va este clar ca am picat ex cu brio, nu?

Chiar daca ma repet, eu cred ca este f imp cum gandim si pt ce ne dorim un anumit lucru. Daca ne pregatim scenarii, unul mai urat decat altul, riscam ca ceea ce ne proiectam in minte sa se realizeze. Noi avem falsa impresie ca daca procedam asa nu suntem luate prin surprindere si facem mai usor fata unui esec.

MI se pare mult mai sanatos ca atunci cand dau rateu sa-mi zic ca am pierdut o batalie, nu un razboi si sa-mi reevaluez la rece motivatia si calea prin care am incercat sa obtin acel lucru.

Optimismul ti-l da increderea in Dumnezeu, credinta ca ceea ce cerem si primim, daca ne este cu adevarat de folos.

In acest sens mi se pare f sugestiva chestia in care ne spune ca daca noi, rai fiind, stim sa dam daruri bune copiilor nostri...cu atat mai mult El stie sa ne dea noua daruri bune.