casatorie sau concubinaj?ce ratiuni ne fac sa aleg

[kid2003]

As adauga ca acum mi se pare foarte romantica ideea pe care o avea iubitul meu (nu ma pot hotari sa ii zic sot) ca el ma alege in fiecare dimineata, fara sa fie constrans. Acum ca suntem casatoriti am o mica temere ca nu mai e acelasi lucru si sunt un pic nostalgica...

[Luna_2007]

O hartie nu schimba sentimentele, se spune, dar pentru mine a contat mult sa vad dorinta lui de a se casatori cu mine, dorinta lui de a legaliza relatia noastra, iar cand l-am intrebat de ce vrea sa ne casatorim a spus: "Ca sa fiu sigur ca vei fi mereu a mea!" - stiu ca suna kitsch, stiu ca o casatorie nu implica ramanerea pe veci cu cineva, dar fetelor, va doresc sa simtiti acea emotie si bucurie cand un barbat va spune aceste cuvinte!

 

Fericire si bucurii la toata lumea!!!

 

 

 

"Adevarul este un lucru in mod absolut necamuflabil. De sub toate contrafacerile, de sub toate minciunile, de sub toate aberatiile, oricat de adanc l-ar ascunde, oricat de groaznic l-ar mutila - inca razbate, inca sclipeste, inca respira..."

(Mihail Sebastian - Jurnal)

[ileanna]

kid2003id="red">

 

uneori si mie imi este teama ca m-am casatorit ...

e frumoasa hartia asta uneori, dar alteori chiar ea iti da nesiguranta. oare daca nu te-ar fi luat de nevasta s-ar mai fi trezit in dimineata asta langa tine? am fost tare fericita cand m-a cerut de nevasta si m-am maritat. daca m-as intoarce in timp as vrea sa fie la fel. cu toate astea ... tot imi e teama de hartia aia roz pe care cineva a pus stampila ca asa trebuie sa fie. daca asa trebuie sa fie, cum mai alegem noi sa fie asa?

 

in fine ... omul nu e niciodata multumit. cica mai ales femeile

 

tot ce stiu e ca amandoi suntem capete tari, cu coarne ascutite, iuti la manie. dc nu eram casatoriti cred ca ne si desparteam de vreo 15 ori, asa ... de nervi. insa casatoriti fiind, nu ni se mai pare o chestie de gluma, asa ca stam jos si discutam "ce naiba se intampla?"

 

deci pana la urma e bine

 

 

 

Never say NEVER.

[Rufus]

Eu sunt pentru casatorie. Asta mi se pare starea de normalitate. Cu precizarea ca ar trebui o perioada de proba, chiar daca stiu ca nu-i suficienta. Si chiar daca eu, in ambele casatorii, am facut pe dos decat spun.

Am prieteni "concubini" si nu ma deranjeaza cu nimic.

Motivul cel mai important pentru care gandesc asa tine de religie. Mai ales cand sunt la mijloc copii.

 

 

poze multe cu noi[foto]

Ana a implinit un an[foto]

Vara lui 2006[foto]

 

 

"EXPERIENTA este numele pe care-l dam greselilor noastre" Oscar Wilde

[ALINATXA]

Eu chiar nu vad diferenta.Am experimentat si concubinajul iar acum suntem si oficial sot si sotie.Nici o diferenta!!!!Doar ca numele pe care il port acum suna mai bine[:D]

 

[gravi]34+saptamani http://new.photos.yahoo.com/naomi_creamy/

[Bee]

Eu cred ca indiferent ce mod de convietuire se alege: casatorie sau concubinaj, ideal este ca ambele parti sa fie din toata inima impacate cu situatia. Am trait in concubinaj, visand la casnicie, dorindu-mi sa ma marit si nu a fost deloc bine. Relatiile respective s-au erodat prea mult si culmea a fost ca de fiecare data visul meu de a ma vedea mireasa era din ce in ce mai aproape si tot eu eram cea care nu reuseam sa ma marit. Deci pe cat de importanta era casatoria pentru mine, pe atat nu ma vedeam maritata cu omul nepotrivit (bine aici nu persoanele se discuta cat "situatia"). Si nu exagerez, dar de 2 ori am avut restaurantul inchiriat, invitatii, verighete, etc. Sinistru.

PAna la urma, tot maritata am ajuns si cu mana pe inima va spun ca sunt casatorita si fericita. Si sotul meu e pro-casatorie, desi a trecut si el printr-un divort urat. SOtia lui a fost cea "intretinuta" pe parcursul relatiei, el a fost cel cu bani in casa, cumparat apartamente, etc. SI la divort, totul s-a impartit la jumate. Si eu mereu il intreb daca nu ii e frica sa nu se intample si cu noi acelasi lucru: sa divortam si el sa fie nevoit sa imparta totul cu mine (avem in plan sa facem o casa, am luat un teren impreuna, asta in conditiile in care eu fiind in concediu de maternitate, castig muuult mai putin decat el). Si imi spune mereu ca el nu crede ca noi nu vom ramane mereu impreuna. SI tocmai faptul ca amandoi suntem fericiti in aceasta situatie si avem incredere ca lucrurile intre noi vor merge mereu bine, consolideaza realatia dintre noi. Desi, sa nu credeti ca eu una ma imbat cu apa rece: stiu ca oricand totul se poate sfarsi cu un divort, dar nu stau eu acum sa ma gandesc la asta! Viata e scurta si nu are sens s-o mai amaram cu dileme de genul asta. EU una ii inteleg pe cei ce traiesc in concubinaj, e alegerea lor, niciodata nu mi-am permis sa-i judec. DAr nu cred ca sunt multe cupluri in care ambii parteneri au ales cu inima deschisa sa traiasca in concubinaj (si multa lume o sa zica acelasi lucru si despre cei casatoriti!)

 

Bee

si Ana Teodora (22.12.2005)

http://www.dropshots.com/dochia

[MissParker]

Si casatoria si concubinajul sunt ok, atata vreme cat "impricinatii" au acelasi punct de vedere. Altfel se ajunge la stadiul in care unul din parteneri (de obicei femeia) se autotortureaza ca sa afle cum l-ar putea impinge/determina/manipula pe celalalt (de obicei barbatul) sa-i faca o cerere in casatorie, iar celalalt crede ca totul e bine mersi si se multumeste cu ideea de concubinaj... Cand apare neconcordanta intre dorintele cele mai ascunse ale fiecaruia, s-a dat de necaz in relatia respectiva.

 

Ca sa descoperi America, uneori e suficient sa pleci din Spania.

 

Felicia