diferente sau asemanari???

[coltofeanu]

Nu trebuie sa ne casatorim gandindu-ne ca il vom schimba pe cel de langa noi asa cum vom dori , ca il vom "reeduca ". Trebuie sa-l iubim asa cum este el , sa-i respectam dorintele , dreptul de a-si visa propriile vise ( nu pe cele impuse de noi , pentru binele noastru , nu pentru al lui ), sa-l intelegem . Si de aceea , cred ca sotii ar trebui sa aiba aceiasi capacitate de a iubi ,pentru ca numai iubindu-se se vor apropia mai mult unul de celalalt si , traind impreuna cativa ani , mie mi se pare ca , uneori cei doi se aseamana foarte mult , in gandire , ba chiar si fizic ( asa am impresia !).Consider ca nimeni , intr-o relatie nu trebuie sa se straduiasca sa se schimbe intr-un anumit fel , pentru a fi placut celuilalt sot. In caz afirmativ ,respectiva persoana nu ar mai fi ea , ar fi o "copie" (si nu imi doresc asta , eu vreau originalul !) . Nu vreau un "robotel " care sa spuna numai ca mine , care sa faca totul pentru ca asa trebuie , ci sa faca pentru ca asa simte . Sotii ar trebui sa se completeze , sa cunoasca limitele celuilalt si sa nu le depaseasca....Sa faca in asa fel ca fiecare sa aiba parte de fericire , pentru ca altfel va ramane un gol destul de mare in sufletul fiecaruia , zilele vor fi asemanatoare , iar sentimentele vor pieri unul cate unul , lasand un loc pustiu , trist , pe care il vor umple cu ura.

[tzitziri]

Primul lucru care imi vine in minte acum e ca e minunat ca nu semanam ca fire la cat de usor ne iesim din pepeni....eu sunt rea de gura, cum nu imi convine ceva cum trebuie sa sar, in timp ce el din fericire e calm ,ca altfel ieseau scantei

 

[Ramona J]

Asa cum spune Elise, noi sintem diferiti dar ne completam.

 

 

The best thing you can do for your children is to love your wife.

[Nicoleta]

Si mie mi se pare normal sa nu fim trasi la indigo.. sa fim diferiti da, dar complementari. Nu incompatibili...

Nicoleta

[danyelana]

Ai dreptate, NicoletaB. Si noi suntem diferiti in unele dar ne completam.

 

 

BINE AM VENIT IN EUROPA

 

 

 

"L'inspiration, c'est de travailler tous les jours."

Charles Baudelaire id="purple">

 

 

 

 

 

[ileanna]

foarte frumos ai spus coltofeanuid="red">

 

 

 

Never say NEVER.

[Annie80]

diferentele se atrag, asemanarile se resping

 

o singura data am avut un job impreuna cu el, si a fost singura data, mi-am promis ca n-o sa se mai intample

 

atm tot ce vem in comun este muzica pe care o ascultam

 

dar e bine sa fie si diferente, mai inveti despre domenii la care niciodata nu te-au interesat....

 

nush [:-)))]

[AYLLA]

subscriu coltofeanu![cool]

 

dya

[adimercedes]

quote:Initial creeata de rory76

Am si eu o intrebare pentru voi. Cum credeti ca e mai bine, sotii sa fie doi oameni complet diferiti ca mod de gandire, ca preocupari si interese, sau e mai bine sa fie asemanari intre ei? eu de exemplu, cu sotul meu, suntem foarte diferiti unul de altul - asa am fost de la inceput, dar acum parca mi se pare ca aceste diferente ne despart, efectiv. Nu mai reusesc sa il inteleg, nu suntem pe aceeasi lungime de unda, parca mi se pare ca nu mai stiu de unde sa il apuc. ce sa fac eu acum? sa ma schimb eu ca ii placa lui? Sa raman la fel? El stiu sigur ca nu se schimba, nu are cum. Poate o femeie sa se schimbe intr-atat incat sa se dea dupa sotul ei? Nu stiu daca am fost foarte coerenta, dar sufar foarte tare dinm cauza asta si nu stiu ce sa fac. Poate imi dati niste sugestii...Va pup!"Nu crede in miracole, bazeaza-te pe ele!"

---

id="quote">id="quote">Roryid="brown">, cred ca depinde f mult de personalitate. De ex., si eu si sotul meu eram f diferiti unul de altul: eu super ordonata - el imprastiat; eu super punctuala - el cam intarziat, eu super organizata, cu agenda, cu orele zilei alocate la sange - el spontan si fara planuri bine organizate, eu pasare de noapte - el si mai haotic, eu din domeniu umanist - el computerist, eu cu filme de suflet, el cu cele insangerate, insa amandoi suntem uneori incapatanati si rabufnim repede, alteori stam mult pana sa zicem ceva si insiruirea ar putea continua.Azi se implizesc 9 ani de cand suntem impreuna si ne simtim foarte apropiati, ne iubim mai mult decat oricand. Asa cum deja au pomenit fetele, e vorba de compatibilitate, nu de asemnare vs deosebire. Noi am "crescut" impreuna in relatie (nu ma refer la varsta, ci la faptul ca am vazut relatia noastra ca pe ceva nou-nascut, de care trebuie sa avem grija, sa o hranim, sa o protejam, sa o "crestem", o relatie in care AMANDOI am fost dispusi sa investim timp, sentimente, aspiratii). Am invatat impreuna ce ne place, ce nu ne place, am fost deschisi la schimbare si ajustare (nu neaparat de dragul celuilalt, ci atunci cand am inteles ca acea schimbare e benefica pt individ si pt cuplu). In timp, am preluat, sa zic asa, unul de la altul obiceiuri, de fapt e ca si cum le-am pus pe ale mele si ale lui in blender si au iesit altele noi care ni se potrivesc la amandoi. Adica: eu pot trai si fara sa strang scamele de pe covor in fiecare zi, el poate fi mai organizat, mai ales cand e vorba de planuit concedii ; eu am invatat multe chestii pe computer si el e mandru de mine, el poate folosi f bine si util agenda personala; eu pot manca acum legume la cina, iar el a descoperit ca desi icrele nu ii plac, caviarul cu branza Philladelphia e bestial; desi lui ii place sa mearga cu cortul, prefera totusi sa stam decent in concediu, iar eu sunt ok sa fie mai rustic si nu musai de 4 stele , eu am invatat despre jocuri de computer, iar el nu mai joaca in retea ca mai demult, acum jucam IMPREUNA un joc pe mail si ne-am deschis firma de jocuri (vezi link mai jos); eu nu fac surf, dar mi-am luat placa de body-boarding si cand mergem la ocean nu stau ca bolovanul pe plaja, ci stau ca gasca in apa si pot sa insiruiesc asa pana dimineata. El e mai spontan in anumite chestii, eu mai reticenta, le calculez mai mult, imi e mai teama, fac tot felul de scenarii (vezi masina inainte de casa; cumparat casa in 2 saptamani, desi planul era 6 luni; facut firma in 2 zile, desi planul era 2-3 luni). Ideea e ca spontaneitatea lui ar putea sa ma inhibe, sa ma irite, insa am devenit si eu mai spontana si imi e mai usor sa identific si fructific ocaziile bune. El ar putea simti ca eu cu supracalculele mele pun frana, insa a invatat sa gandeasca mai mult, sa cantareasca avantajele si dezavantajele, sa faca planuri mai detaliate, adica in primul rand sa aiba macar o umbra de plan ...Eu cred ca depinde de amandoi. Amandoi trebuie sa fie dispusi sa se ajusteze (nu imi place ideea de compromis sau de schimbare, suna asa negativ, asa impotriva dorintei personale, dar sunt de acord sa consider toate implicatiile unei ajustari), sa traga in aceeasi directie, sa se sprijine unul pe altul, sa invete ca intr-o relatie nu ai nimic de demonstrat, dar ca imediat ce ajungi la nevoia de a demonstra exista o problema undeva, care netratata va creste dincolo de limitele controlului.Eu cred ca atunci cand ajungi la diferente enorme, asa cum ai pomenit tu, adica nu mai reusitit sa va intelegeti, sa comunicati, sa va gasiti punctele comune, cred ca e momentul unei introspectii serioase, apoi strans la masa tratativelor sa gasit solutii. Iar solutiile se construiesc pe acele puncte comune pe care reusiti sa le gasiti. Stiu ca uneori sunt greu de identificat, dar e imposibil sa nu mai gasesti nimic in comun cu omul alaturi de care ti-ai petrecut cativa ani, mai ales daca nu au fost drame majore. Asta in cazul in care AMANDOI sunt de acord ca s-a ajuns intr-un punct nevralgic si daca exista interes, bunavointa si dorinta de a reface legaturile.Cred ca ati ajuns in situatia in care va trebui sa va redescoperiti. Nu e vorba de schimbat tu ca sa ii placi lui sau el ca sa iti placa tie. Din ceva motive (poate stiute sau nu de tine) ati ajuns sa va pierdeti pe drum, sa va rataciti unul de altul. Cred ca e momentul sa va redescoperiti. Sa va dati o intalnire ca mai demult, sa iesiti la film, sa fiti deschisi si atenti la ce incearca celalalt sa comunice, la ce ati devenit, la ce aspiratii are fiecare. Poate unul din voi are probleme si incearca sa il fereasca pe celalalt de batai de cap.Dar nu inteleg de ce intrebi "Poate o femeie sa se schimbe intr-atat incat sa se dea dupa sotul ei?" Simti ca e nevoie de asa ceva in cuplul vostru? A zis el ceva? Care e exact problema?Poate dai detalii mai exacte, ca sa iti putem da solutii mai la obiect. si ai grija de tine."The pessimist may be right in the long run, but the optimist has a better time during the trip."www.bestgames.com.au <--- is live!!!

[rory76]

Am stat de vorba cu sotul meu si el zice ca nu i se pare ca am fi atat de diferiti. Suntem impreuna de 10 ani, anul asta facem 11, avem o fetita mare, de 9 ani, si multe s-au schimbat si au evoluat in relatia noastra. Noi chiar ne-am crescut unul pe altul si intr-un fel pot spune ca situatia e cam asa cum ai zis tu, adimercedes. Am fost foarte diferiti la inceput, dar pe parcurs am invatat unul de la altul, ne-am adaptat si am crescut ca personalitati foarte mult. Pot sa spun ca nu m-am plictisit nici o zi cu el. Si mai pot sa spun ca este singurul om de la care am simtit ca am ce invata, am cum sa cresc alaturi de el. Acum, cam de 1 an si ceva am inceput o afacere, nimic spectaculos, dar care ii rapeste tot timpul, si cateodata si mie, pentru ca il inlocuiesc pe el cand merge la celalalt servici - e inca angajat la o firma. Deci, cred ca problema e ca nu mai avem timp pentru noi si pentru casnicia noastra, dar asa cum spune el, daca nu imi spune in fiecare zi ca ma iubeste nu inseamna ca nu e asa. Cred ca s-au adunat cam multe pe capul meu, stiti si voi cum e , am afacerea asta cu el, am si eu serviciul meu, separat, si toate indatoririle de acasa, bashca faptul ca am ajuns la criza de la 30 de ani. S-a confruntata careva cu criza asta? Mie mi-e foarte greu sa trec peste ea si cred ca de aici pleaca toate problemele. Multumesc mult pentru raspunsurile voastre, ma simt printre voi exact ca printre surori, sunteti singurele persoane in care am incredere 100%. Va multumesc!

 

"Nu crede in miracole, bazeaza-te pe ele!"