care e motivul?eu sau copilul?

[Luna1]

Sincer citind ultimul tau raspuns ma intreb cum as putea si daca as putea trai langa un barbat care si dupa doi ani de la aparitia copilului imi spune in fata ca si-ar dori sa dispara copilul. Pentru ca e clar ca acesta (copilul) nu mai poate fi bagat inapoi in burtica, el barbat stie asta si totusi iti spune ca vrea sa fiti doar voi doi ca doi porumbei SINGURI. Dupa doi ani. Nu pot decat sa cred ca este total lipsit de sentimente pentru acel copilas nevinovat iar eu nu as putea trai langa un astfel de om. Daca sotul meu mi-ar spune maine (si nu este tatal natural al fiului meu) "pe tine te ador insa doar pe tine" nu as mai putea trai langa el. Nu vreau insa sa iei ca pe un sfat (nu incurajez divortul) ceea ce ti-am spus eu mai sus, ci doar este o constatare si modul meu de a gandi.

 

In rest sunt de acord cu ymcar, nu cred ca e corect sa iei o hotarare singura. Adica daca o iei ti-o asumi doar tu. Si eu am procedat la fel, in urma unor motive medicale mi-am instiintat prietenul de atunci ca daca raman insarcinata il pastrez, i-am spus ca nu iau anticonceptionale din aceleasi motive medicale, dupa 3 ani s-a intamplat minunea (atentie, MINUNEA nu greseala) si mi-am vazut mai departe de viata mea. Insa mi-am asumat doar eu raspunderea, mi-am crescut baiatul singura iar acum m-am recasatorit. Nu am asteptat niciodata nimic de la el desi l-a recunoscut, nu i-am cerut bani (desi puteam sa-l dau in judecata de pensie a), nu l-am cautat insa usa a fost deschisa mereu pentru el si l-am lasat pe el sa hotarasca cum doreste sa se desfasoare lucrurile mai departe.

 

Cred ca el doar vrea sa te pedepseasca pentru gestul tau iar atat timp cat tu te simti vinovata va reusi. Adica iti va aduce aminte mereu si mereu ca nu puteti merge nu stiu unde, ca plange copilul ca lucrurile ar fi stat altfel. Desi stie ca nu mai este cale de intors. Si totusi nu pleaca deci cred ca tot ce vrea e sa te tina mereu stresata ca ai gresit. Ai doaua optiuni: discuta cu el si spune-i ca ajunge, ti-ai inteles greseala, e mereu in mintea ta dar nu poti trai asa; a doua optiune, intoarce foaia, spune-i ca dupa doi ani este timpul sa se hotarasca ce doreste si e liber sa plece daca e nefericit. Exista riscuri insa mai bine acum.

 

 

 

poze

 

Alina [gravi]9 sapt +Cosmin 30 iulie 2001

 

 

[Ramona J]

Deci sa-l dea pe usa afara? Ca el se vaita, dar tot acolo e...

Si-a asumat omul riscul. Daca nu vroia copii trebuia s-o lase in pace cind l-a anuntat ca data urmatoare nu mai face avort. El stia deci, dar spera sa nu se intimple.

Asta am priceput eu.

 

The best thing you can do for your children is to love your wife.

[baicualina]

draga mea Luna

 

ai perfecta dreptate!cred ca tu ai spus lucrurilor pe nume intr-un fel in care eu nu vroiam sa il vad.....desi il stiam!ai spus exact ce simt si ce se intampla cu noi!

 

acum nu stiu care din optiuni o voi alege insa ceva se va intampla!

pentru ca realizez, si mi-au spus-o si alte prietene, ca asa nu pot sa mai continui....e un stress al naibii de greu!

si credeti-ma ca eu de fel sant calma si trec repede peste momente dificile!eu sant prima care ma intorc daca ne certam,chiar daca a gresit el si tot asa....dar asa nu se mai poate mult timp de acum incolo...

 

va annt ce se mai intampla!

 

Alina

 

 

"Fii atent daca faci femeia sa plinga, pentru ca Dumnezeu ii numara lacrimile. Femeia a fost facuta din coasta. Nu din picior, ca sa fie calcata, nu din cap ca sa fie superioara. Ci dintr-o parte, ca sa fie egala. Sub mina ca sa fie protejata si linga inima ca sa fie iubita"

[Rufus]

quote:Originally posted by RaluD

Mai baieti, da' de ce va mai incurcati cu noi?"Imprieteniti-va" intre voi. Partenerul n-o sa va tranteasca un copil in brate, relatiile sunt mai deschise pe partea aia...

---

id="quote">id="quote">De ce ne incurcam...ca ne mananca undeva...sunt curios de ce te-ai incurcat tu cu un barbat? Poate ca ti-a placut? Poate ca viata ta alturi de un "baiat" este, totusi, multumitoare? Poate ca esti mandra ca-si iubeste odraslele?Iarta-ma, Raluca, pentru cuvintele mele, insa la un mesaj plin de adevar ca al tau, inceputul este de caca...o!Alina, am citi cu atentie ce ai scris...acum sunt sigur: esti capabila sa iei cea mai buna hotarare.Daca ar fi dupa mine, copilul trebuie sa creasca cu tatal sau.poze multe cu noi[foto]Ana a implinit un an[foto]Vara lui 2006[foto]"EXPERIENTA este numele pe care-l dam greselilor noastre" Oscar Wilde

[RaluD]

Era o gluma... Daca eram lesbi, nu-mi era rusine sa spun. [;)]

 

Si totusi, era si putin adevar in ea...

Daca am atatea de criticat la partenerul meu, daca mi se pare de neinteles (asa cum li se par femeile multor barbati), daca imi face doar probleme (vezi pusul copilului in brate) si numai hormonii ma imping catre el, prefer sa schimb partenerul... sau macazul.

Asa simt eu. Ori e laie, ori balaie.

 

Si inca o precizare: Rufus, nici gluma, nici comentariul de mai sus nu se refera la tine.

 

 

Raluca, Emi cea scumpica si bebelusa Ina

 

Primul Craciun pentru bb Andrei! Multumim tuturor celor care au facut posibila aceasta minune!

http://www.point.ro/andrei/

[ymcar]

In primul rand simt nevoia sa mai precizez o data, sunt barbat. Nu de alta, dar din vreo doua postari se subintelege ca sunt luat drept femeie.

 

Elise, las-o balta! Se schimba TOTUL!

- partea materiala, un copil consuma multi bani

- timpul liber, practic nu prea il mai ai, mai ales in primii ani

- relatia cu partenera, care este clar ca este concentrata aproape non-stop pe copil

- uneori ti se modifica si regimul de somn, iar daca ai un serviciu solicitant asta conteaza al naibii.

- ajungi sa traiesti dupa program. dupa programul copilului. Daca inainte erai obisnuit sa faci ce vrei cand vrei, asta e schimbare dura! Timpul personal/de cuplu se rezuma la intervalul dintre ora de culcare a copilului pana la ora de culcare a ta. La limita asta poate fi 0 ore, 0 minute, 0 secunde. (in cazul meu din fericire este cam 2 ore. dar inainte erau vreo 6! uite ca se modifica!)

- sa iti mai zic ca o depresie postpartum nu e deloc usor de suportat nici de el? bun, sa zicem ca asta trece repede de obicei....

- daca ai o partenera mai sperioasa din fire vei trai urmatorii 20 de ani bombardat de "de ca o fi stranutat?" "o fi mancat la gradinitza?" "o fi adormit?" "dar daca transpira?" etc etc etc, in continuu, NON STOP!!!!

 

Uite care e treaba, eu am o fetita de aproape 3 ani. La mine nu a fost bagata pe gat, am dorit-o. Nu am probleme nici sa ma trezesc noaptea, nici sa o sterg la fund, nici sa o tin la baie (la inceput pe brate, cum se tine, acum sa o asigur sa nu alunece in cada), nici sa ma joc cu ea (desi recunosc ca pentru mine e un pic mai greu sa ma pun la mintea ei), nici sa fac diverse treburi prin casa (destul de multe, as zice). Sunt lucruri care ma deranjeaza (si care la inceput au fost chiar crunte - de exemplu ca NU MAI EXISTA alt subiect de discutie in famile. Efectiv, puteam sa intreb orice, mi se raspundea despre copil. chiar daca eu intrebam daca afara ploua sau e soare!), dar sunt destul de marunte, in nici un caz suparatoare. In concluzie nu m-am referit la mine cand am zis toate cele, ci la niste principii. Sa spui ca nu se modifica (aproape) nimic, scuze, dar e aberant. Iar pentru unii aceste schimbari nu sunt acceptabile, mai ales daca nu li se cere parerea inainte.

 

My life stinks

[Antoaneta1]

quote:Originally posted by baicualina

draga mea Lunaai perfecta dreptate!cred ca tu ai spus lucrurilor pe nume intr-un fel in care eu nu vroiam sa il vad.....desi il stiam!ai spus exact ce simt si ce se intampla cu noi!acum nu stiu care din optiuni o voi alege insa ceva se va intampla!pentru ca realizez, si mi-au spus-o si alte prietene, ca asa nu pot sa mai continui....e un stress al naibii de greu!si credeti-ma ca eu de fel sant calma si trec repede peste momente dificile!eu sant prima care ma intorc daca ne certam,chiar daca a gresit el si tot asa....dar asa nu se mai poate mult timp de acum incolo...va annt ce se mai intampla!Alina"Fii atent daca faci femeia sa plinga, pentru ca Dumnezeu ii numara lacrimile. Femeia a fost facuta din coasta. Nu din picior, ca sa fie calcata, nu din cap ca sa fie superioara. Ci dintr-o parte, ca sa fie egala. Sub mina ca sa fie protejata si linga inima ca sa fie iubita"

---

id="quote">id="quote">Nu inteleg exact ce anume face sotul tau, dar eu te sfatuiesc sa stai acolo in casnicie. Lucruri din astea se intampla si altora si crede-ma ca peste cativa ani situatia va fi mult mai buna. Asta daca nu aveti scandaluri cu tipete si usi trantite in permanenta, caz in care e mai bine pentru copil sa va despartiti.

[columbiana]

in context ( copilul a venit intimplator, mama n-a procedat la pacaleli ...) mi se pare cel putin misogin (ciudat ca respectivele opinii sunt emise de doamne) sa acuzi femeia ca a tinut sarcina, ca a facut copilul, chiar daca partenerul nu e de acord; cite avorturi n-au ramas cu urmari pentru corpul femeii, cite n-au dus la sterilitate sau alte complicatii ulterioare; in fond exista vasectomia, daca Mister chiar nu doreste copii, poate s-o puna in aplicare; actioneaza pe organismul lui nu al partenerului...

iar el pare cam alintat si iresponsabil. in fond un copil poate creste si cu un parinte in ultima instanta, daca domnul nu va accepta pe amindoi, desi eu cred ca treptat va invata sa si dea, nu doar sa primeasca iubirea.

 

sa o ajutam pe Emma

http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=79512&whichpage=1

[daniela_b]

Of, barbatii care au facut copii nici nu realizeaza cit de norocosi sint, in vremurile astea cind cazurile de infertilitate masculina sint in crestere...

Atunci cind sint tristi (sau frustrati) pentru ca li s-a schimbat viata eu i-as lua de mina si i-as pune sa discute cu cineva care nu a avut aceeasi sansa sa-si schimbe viata in acest fel, sa vedem care-i mai nefericit?

 

 

Pastreaza-ti inima calma in timpul actiunii

[Ramona J]

Perfect spus, Ana Stroe. Mi-e ciuda ca Alina se simte vinovata, nu are pentru ce.

 

The best thing you can do for your children is to love your wife.