am nevoie de un sfat

[crisseis]

Multumesc pentru pareri.Probabil ca voi avea o discutie transanta cu el, desi nu sunt o buna diplomata si e posibil sa nu gasesc cuvinte potrivite , care sa nu raneasca.

Nu cred ca pot astepta la nesfarsit, eventual pana ma anunta ca nu mai vrea aceasta relatie , ci o iubita din orasul lui si ca...il sperie perspectiva unei relatii cu implicare cu o femeie ca mine.

Ce sa fac? Sa las lucrurile asa cum sunt (cum spune el) si sa astept ...cat? timp in care e foarte posibil ca relatia noastra sa nu aiba evolutia dorita de mine si..timp in care poate as fi putut cunoaste pe altcineva dispus sa se implice intr-o relatie afectiva si ..poate cu sanse .

De ce nu as merita eu un raspuns obiectiv? Cred ca o femeie nu poate investi doar ea , faca sa doreasca sa primeasca pe masura.

Poate ca nu e corect pentru niciunul dintre noi, poate si el se simte cumva inlantuit in aceasta relatie si ii e jena sa-mi spuna ca nu face fata unei implicari mai mari pe care eu o doresc.

Va fi o intalnire cu un rezultat, intr-un sens sau altul.

[Ioana Sora]

Crisseis, parerea mea e ca il sperie faptul ca ai doi copii, care pot deveni o prezenta reala in viata lui. Plus ca si distanta e o problema, probabil ca el ar fi cel care ar trebui sa se mute... Cum sa te porti ? Cum simti, insa incearca sa afli si cum vede el lucrurile. Cat despre ce iti spune... e usor sa spui multe, mai ales de la distanta. Fapte, nu vorbe...

Iti doresc succes si sa iasa asa cum iti doresti tu...:)

 

Ioana & Maria Catalina

 

http://photos.yahoo.com/ioana_sora

[Elise]

Sorry, dar eu nu m-as reloca, nici nu l-as primi sa stea cu mine in conditiile in care se impune si adaptarea copiilor la aceste schimbari el nici macar nu e sigur daca ma vrea.

 

Pentru tine nu e nici o problema, dar pentru ei e cam aiurea sa convietuiasca cu divershi...pasageri, iar el ar putea fi doar atit.

 

Acum depinde in ce masura iti asumi tu riscul sa nu mearga. Asa cum am zis, bazat pe datele pe care le-ai dat tu, eu nu mi l-as asuma.

 

Elise & BBLisa

[brazuca25]

Sincer am trecut prin ceva asemanator care nu pot spune ca a avut final fericit. A fost si prima mea "iubire", cunoscut la mare, localnic, cu care am continuat relatia prin mess si telefon. Experienta mea nu a fost fericita pt ca eu m-am implicat 100% in "relatie" eram nebuna dupe el, si el vorbea tot timpul ca cel mei extraordinar iubit! Eram sigura ca ma iubeste, si rezistam cu greu distantei...eu- Bucuresti, el- Mangalia.

 

Am descoperit dupa aproape un an de sperante si amagiri ca de fapt omul acela pe care eu il iubeam nu exista! Eu il inventasem, si el ma ajutase cu un teatru ieftin si vorbe goale la telefon. Atunci cand am fost fatza in fatza ultima oara, nu a putut sa se uite in ochii mei, stiind ca eu il iubeam sincer, iar el ma inselase si nu simtea acelasi lucru. Si-a aratat fatza in doar cateva ore, si nu era deloc omul cu care vb eu la tel sau pe mess.

 

Nu spun ca toti barbatii sunt asa, dar parerea mea este ca abia stand cu persoana respectiva cat mai mult impreuna o poti cunoaste cu adevarat. Atunci cand nu exista posibilitatea de a privi omul in ochi, nu ai cum sa stii cata sinceritate este in vorbele lui.

 

Eu asta am invatat din toata experienta. Nu imi pare rau ca am riscat, pt ca altfel nu as fi inteles niciodata lucrul asta.

 

14+

 

http://pg.photos.yahoo.com/ph/brazuca22/my_photos

[Nicoleta]

Ce sa spun? Eu am trecut printr-o relatie la distanta, ne cunoasteam de cateva luni cand a trebuit el sa plece la Bv, eu in Bz, ne scriam scrisori si ne intalneam cam la 3 saptamani... Insa eu aveam 19 ani, el 22... Apoi am mers si eu in Brasov, iar dupa un an de la sosirea mea aici am ajuns la concluzia ca a venit momentul pentru pasul cel mare, dupa inca un an nunta, dupa inca 2, copilul... :)

DAR erau alte circumstante si alte vremuri. Sunt deja 10 ani de cand ne-am imprietenit :). Si 7 de la cununia civila, aproape.

De ce am mai scris? Relatiile la distanta pot fi si cu happy end.

Nicoleta