Mai avem vreo sansa!?

[AngeliquedeS]

Mult curaj. Il ai pe bebe pentru care trebuie sa fii tare. E normal sa nu mai poti indura. Acum ai nevoie mai ales de o pauza in care sa te refaci psihic si fizic pentru copilasul tau care nu are nici o vina. Suferinta de acum, indiferent de ce va mai urma, va fi atenuata cu timpul, din fericire pentru fiinta umana. Nimeni nu stie ce aduce viitorul. Tot ce poti face acum e sa incerci sa te refaci de dragul sufletelului mic care are nevoie de tine. Noi aici suntem. Pupici [flo] Angelique [pegeam] [url="http://community.webshots.com/user/kristina_deppner"]poze[/url], [url="http://forum.desprecopii.com//forum/topic.asp?TOPIC_ID=48808&whichpage=7"]povestea nuntii[/url], [url="http://community.webshots.com/user/kristinadeppner"]luni de miere...[/url][9cer]

[alexiaaa23]

Dragele mele,va multumesc inca o data ca imi sunteti alaturi!Nu cred ca va puteti imagina cat conteaza pt mine acest lucru! Draga Mela,am citit si mesajul tau.Ei bine el locuieste acolo din 1990 si eu am locuit in Romania pana ne-am casatorit!El a fost de cand l-am cunoscut cu distractia in cap dar m-am gandit ca in momentul casatoriei ii trece!De fapt,el mi-a promis foarte multe schimbari care de fapt nu s-au mai produs!!! De Big Apple am auzit si nu ma mai mira nimic!Sincera sa fiu urasc acel oras,nu mi-a placut niciodata! La ultimul mesaj v-am zis ca el a facut revelionul cu "prieteni" pe care eu nu ii cunosc si sincer si eu m-am gandit ca el ar avea pe altcineva!Am si specificat pe la inceputul mesajelor ca ma gandesc si la aceasta posibilitate!Credeti-ma va rog ca nu ma mai mira nimic! Referitor la socrii mei,ca s-a pus in discutie ca parintii lui nu m-ar agrea doresc sa va spun ca ei saracii au incercat sa discute cu el!Ca nu e bine ce face si ca ar trebui sa se schimbe!Parintii lui avand o religie protestanta tot timpul ii dadeau ex din biblie si nu prea a prins la el!Cand le-am zis ca m-am saturat si ca divortez au zis ca eu trebuie sa lupt si sa fiu inteleapta,dar credeti-ma ca am obosit!Eu nu mai pot lupta,pt ca o fac degeaba!Pana si el mi-a recunoscut ca se comporta asa urat cu mine pt ca stie ca il iubesc si orice mi-ar face eu nu il parasesc!E prea sigur si de asta isi bate joc de mine! In momentul asta sunt foarte dezamagita de viata si de tot...Imi pare sincer rau ca nu am ascultat de parintii mei,poate nu ajungeam aici.Oricum,acum prioritatea mea e ingerasul meu si atat! Cam atat pt seara asta ca m-am agitat astazi prea mult si nu ma simt prea bine> Va pup dulce pe toate.Aveti grija de voi,de fam voastre si sa ne auzim cu bine si de bine!

[mariana_flo]

imi pare tare rau pentru ce ti se intampla. Credeam ca e doar o toana de moment a sotului tau. Pacat. El pierde nu tu. Si daca nu te merita, n-are rost sa stai alaturi de el. Mai ales acum, cand astepti un copil, si trebuie sa fii linistita. Incearca sa-ti pui ordine in ganduri si organizeaza cumva lucrurile. Vezi ce-ti trebuie ca sa-ti fie bine tie si copilului si pe urma actioneaza. Fii tare. Oricand se poate intampla o minune.

[Aprilie]

draga Alexia, si eu, ca si Alesssia, sint o "optimista incurabila" [biz] Sint convinsa ca si tu ai gresit in relatia cu sotul tau big time ! Faza cu tigaia si cu pantofii m-a lasat perplexa [:0] Gravid, negravida, ne mai cenzuram emotiile,nu ne manifestam ca homo de Cro Magnon [neand] La astfel de faze sint intotdeauna consecinte ! pe care ,uite,le suporti greu....dezinteresul lui,raceala,indiferenta,poate chiar putina agresivitate... Dar, asta nu e un motiv suficient pt. ca tu sa arunci la gunoi casnicia ta si sa-ti frustrezi si complexezi copilul nenascut lipsindu-l de un tata.... Nu mai conteaza prea mult cine a gresit primul...conteaza ca ati gresit amindoi si ca tu, ca sotie si viitoare mama, poti si ar fi bine sa chibzuiesti cu intelepciune,nu cu ranchiuna,la nervi. Incearca sa fii altfel decit ai fost in ultima vreme...calda...incearca sa-l astepti cu o masa buna, o surpriza placuta,o luminare parfumata si un zimbet pe fata [cina2] Uita si iarta ce te-a suparat (din cele ce ne-ai descris, nu este NIMIC ce nu poate fi trecut cu vederea, nimic major) si intinde-i o mina...(ma gindesc aici la fetele care si-au surprins sotii cu altele in pat sau altele ai caror soti platesc pensii alimentare...). N-o sa se intimple nimic daca tu vei fi prima care va intinde o mina, care va incerca sa "vindece" relatia...nu inseamna ca-ti calci pe mindrie ci ca esti mai inteleapta, mai matura....si,nu stiu cum se face ca noi, femeile,sintem de regula mai "mature" decit sotii, care copilareeeesc [bonjovi] Mai ai si fericirea de a avea niste socrii cumsecade (care nu lupta cu toate mijloacele sa te desparta de baiatul lor), apreciaza asta. Conteaza asa mult intr-o casatorie...daca ai dubii, citeste subiecte despre soacre...ti se face parul maciuca [:D] Relatia,afectiunea si toata casnicia ta eu zic ca poate fi refacuta. Nu sint elemente MAJORE care sa impiedice. Acuma mai ramine "mindria" ta... Daca e mai importanta decit linistea ta si decit fericirea bebelusului atunci n-ai decit sa "agravezi" totul ...tine de tine! Iar amicelor de pe forum : puteti incepe sa dati cu rosii ! [hop] PS - la faza cu numele iar nu-s de acord cu tine : Biblia spune clar : femeilor, fiti SUPUSE barbatilor vostri.El are dreptul, ca TATA sa aleaga unul din prenumele copilului (primul sau al doilea,depinde cum va intelegeti).Nu e un capat de tara... la mine, de fiecare data cind am ajuns la maternitate,[:D] mi-am calcat pe inima si l-am lasat pe el sa aleaga PRIMUL nume iar eu am ales al doilea. Dar nu am fost de acord sa pun prenumele lui (care nu mi-a placut niciodata)iar el a inteles asta. Pe primul meu baiat il cheama Ioan (adica John,si l-a schimbat cind am venit in State)si sint f. multumita iar fiul meu (crestin cu frica lui Dumnezeu) este mindru de numele lui ! Daca si alegerea numelui poate provoca discordii intense, atunci nu stiu ce sa mai cred...gindindu-ma la ce iti rezerva viata,la toate greutatile,pragurile....disputa asta mi se pare de-a dreptul puerila. Aprilie [hippi]

[AngeliquedeS]

quote:

---

Originally posted by Aprilie
draga Alexia, PS - la faza cu numele iar nu-s de acord cu tine : Biblia spune clar : femeilor, fiti SUPUSE barbatilor vostri.El are dreptul, ca TATA sa aleaga unul din prenumele copilului (primul sau al doilea,depinde cum va intelegeti).Nu e un capat de tara... Aprilie [hippi]

---

Alooooooo!! Evul mediu s-a incheiat acum 500 de ani!!! El are dreptul sa aleaga unul din prenumele copilului fiindca e TATA, nu fiindca asa spune Biblia. In Biblie se spun multe aberatii, fara suparare, se spune printre altele si ca nu avem voie, noi femeile, nici sa ne rujam, sa purtam pantaloni, sa purtam cercei, inele, etc, si la faza asta nu cred ca o respecti asa strict cum dai de inteles.... Fara suparare dar nu cred ca trenuie sa fim atat de snobi! [flo] [pup] Pupici [flo] Angelique [pegeam] [url="http://community.webshots.com/user/kristina_deppner"]poze[/url], [url="http://forum.desprecopii.com//forum/topic.asp?TOPIC_ID=48808&whichpage=7"]povestea nuntii[/url], [url="http://community.webshots.com/user/kristinadeppner"]luni de miere...[/url][9cer]

[carla28]

Draga Alexia, Ar fi multe de spus referitoe la acest subiect, ai primit multe sfaturi, dar raspunsul il vei gasi numai la tine. Un singur lucru iti spun: singura iubire neconditionata este cea pe care un parinte o da copilului sau, iar parinti nu sunt neaparat cei care sunt MAMA sau TATA, ci cei care au grija, il iubesc si il ocrotesc inca de dinainte de a se naste. Din ceea ce spui tu, sotul tau, va fi TATA, dar ma indoiesc ca ii va fi parinte.In momentul in care vei hotara, eu iti recomand sa fii egoista, sa te pui pe tine(evident si copilul, doar sunteti o singura fiinta) pe primul loc, ceilalti nu conteaza... Chiar daca ti-ai dezamagit parintii, ca nu i-ai ascultat, tu tot copilul lor vei fi si te vor ajuta cum vor putea. Atata timp cat ai parinti nu vei fi singura pe lume... Eu, personal sunt la a doua casnicie, am trecut printr-un divort, intr-adevar nu am copii, si stau acum si ma gandesc daca as fi avut, as mai fi divortat oare?...dar nu stiu ce sa zic...fiecare are propriul sau sistem de valori, lucruri peste care nu poate sa treaca, la mine sunt unele, la tine sunt altele, doar nu suntem egali, dar consider ca nici o femeie nu are de ce sa se lase umilita, sa nu fie iubita, sa nu fie respectata, doar pentru ca citez: Biblia spune clar : femeilor, fiti SUPUSE barbatilor vostri. , deoarece tot Biblia spune: iubeste pe aproapele tau ca pe tine insuti, oare sotul tau si-ar aplica lui un astfel de tratament? Iti doresc multa intelepciune, si liniste sufleteasca, sa faci alegerea cea mai buna pentru tine si copilul tau, oricare ar fi ea, D-zeu te ajuta! "Oamenii pot uita ce le-ai spus, dar nu vor uita nicioadat cum i-ai facut sa se simta"(Carl W.Bueechner)

[Aprilie]

quote:

---

Originally posted by carla28
Draga Alexia, In momentul in care vei hotara, eu iti recomand sa fii egoista, sa te pui pe tine(evident si copilul, doar sunteti o singura fiinta) pe primul loc, ceilalti nu conteaza...

---

Draga Alexia, ai primit multe raspunsuri la problema ta...unele dinte ele "repezite" (asa ca se expeditoarele, probabil). nerumegate bine ,care iti cintau in struna... Ultimul ex l-am citat mai sus; as vrea sa stiu si eu cum vine aia ca "tu si copilul sinteti o singura fiinta " ?! Din cite stiu, sotul si sotia devin -la casatorie- o singura fiinta! La fel , afirmatii de genul : "ceilalti nu conteaza" sint cel putin periculoase. Daca iei in considerare astfel de sfaturi,probabil ca n-o sa ajungi nicaieri. Eu cred ca TOTI cei implicati in aceasta ecuatie, adica tu, sotul tau si copilul vostru sint importanti !!! Nu doar TU si COPILUL ! Cind te-ai casatorit, ati promis ca veti sta impreuna pina la sfirsit...nu pina la prima cearta, nu pina la primul scandal cu socrii,nu pina la prima boala...ci ,la bine si la rau,impreuna. Incearca sa-ti amintesti cum simteai pt. el atunci ; ce s-a schimbat atit mult incit sa faca sa dispara toate sentimentele pe care le-ai avut pt. el ? Chiar nu mai e nimic ? Nici o afectiune, nici o intelegere,nici un sentiment ,nici o legatura sufleteasca? Vrei respect ? respecta la rindul tau ! Tinjesti dupa afectiune ? ofera dragoste si intelegere si vei primi la fel in schimb. Vrei suport ? Ofera bunatate. Personal, nu cred ca e intelept sa iei masuri radicale.Cred ca trebuie sa reflectezi si sa faci mici compromisuri; pentru ca pina la urma asta facem TOATE femeile casatorite. Adoptind o pozitie inflexibila nu rezolvi ci acutizezi situatia. Asta e simplu. O poate face oricine. In schimb, cere maturitate si discernamint sa "rezolvi" un conflict, din care toata familia sa "iasa" bine. Mult succes iti doreste Aprilie !

[AngeliquedeS]

Doamne fereste, fetelor, cu riscul sa ma avertizeze moderatorii, trebuie sa scriu urmatoarele: cu o pagina sau doua mai sus, erati ingrozite de felul in care gandeste Alessia, o acuzati ca gandeste ca un barbat... pai, doamnele mele, Alessia a fost o scumpa si o inteleapta, sfatuia cu bun simt, conform experientei personale. Dar de cele scrise mai sus ce spuneti??? Pana la urma alexiaaa este cea care va decide ce va face, indiferent de sfaturile noastre "unele dinte ele "repezite" (asa ca se expeditoarele, probabil). nerumegate bine ,care iti cintau in struna..." Si acestea fiind spuse, nu ma mai amestec ca ma umplu de nervi Pupici [flo] Angelique [pegeam] [url="http://community.webshots.com/user/kristina_deppner"]poze[/url], [url="http://forum.desprecopii.com//forum/topic.asp?TOPIC_ID=48808&whichpage=7"]povestea nuntii[/url], [url="http://community.webshots.com/user/kristinadeppner"]luni de miere...[/url][9cer]

[alexiaaa23]

Draga aprilie,as dori sa te rog sa citesti toate mesajele mele!Eu lupt de un an si lupt degeaba!Comportamentul acesta agresiv il am de cateva luni,mai exact de vreo 2 luni jumate 3!Esti supusa dar nu esti carpa!Si tu ai un suflet si sentimente! Va pup pe toate!

[Elise]

da, cam multe sfaturi radicale... Eu nu sint de parere ca "trebuie sa fi supusa barbatului tau" - nu sint DELOC de aceasta parere.... Dar nici sa-ti iei jucariile sa pleci atita timp cit n-au intervenit lucruri FOARTE GRAVE. Pentru mine "foarte grav" ar fi sa ma loveasca - sau sa-mi loveasca copilul, ar fi si mai grav. Ar mai fi foarte grav sa fie alcoolic - si l-as lasa fara pareri de rau - sau sa imi vina cu vreuna acasa... sau doar sa stiu, dar sa stiu sigur ca are o relatie paralela. Ar mai fi foarte grav sa joace jocuri de noroc pina raminem in fundul gol. Cred ca astea ar fi principalele motive pentru care l-as parasi pe loc. Si, in timp, m-as detasa si pentru altele: daca nu l-as mai iubi, daca n-ar mai fi pasiune si doar ne-am creste copilul impreuna... daca el sau eu am gasi pe altcineva cu care sa fim compatibili... mai mult decit sintem noi 2. Altfel, nu sint foarte panselutza - iar noi ne ceratm in parte. Amenintza el, amenintz si eu, arunca tortul pe geam, ii arunc si eu carnatzii...[:D].. nu neaparat la figurat vorbind. Cu alte cuvinte, ne scandalizam la fel de tare, ne impacam repede dupa, nu pastram resentimente. In zilele proaste cica divortzam de 5 ori pe zi. Nu toata lumea e la fel. Am prietene care pling cu nasul in perna pentru fiecare aluzie finutza sau privire seaca a domnului. Depinde daca prin ceea ce spune si face a atins limita ta de suportabilitate. Si daca in continuare ai fi mai fericita CU sau FARA el. Asta e o intrebare la care trebuie sa-ti dai un raspuns precis si sincer. Elise