Cum sa-l determin sa se hotarasca?

[Ramona25]

Supun si eu atentiei voastre problema mea. Nu era problema prea acuta pana zilele trecute. Acum, de la Revelion incoace, a devenit problema destul de mare pt mine. In primul rand implinesc acus 29 de ani. Prietenul meu, sa-l numim F, e de aceeasi varsta cu mine. Suntem impreuna de 6 ani. De aproape un an locuim impreuna. Problema este ca el niciodata nu a vorbit cu mine de casatorie. Nu mi-am pus problema prea mult la inceput, dar acum probabil ca incepe sa ticaie ceasul biologic si pt mine, ceea ce o femeie isi doreste in mod normal, nu? O casatorie, apoi copii, daca vrea Dumnezeu sa ii ofere. Nu stiu cum sa va explic, dar parca ar fi un subiect tabu pt noi sa vorbim despre casatorie. Mai degraba am vorbit despre copii, dar nu despre casatorie, desi eu nu concep sa am copii inainte de casatorie, doar daca s-ar intampla un accident, caz in care as accepta situatia asa cum e, desi e putin probabil sa se intample, pt ca ma protejez. Bine, o sa spuneti de ce nu deschid eu subiectul. Ei... aici e problema. Cred ca daca as deschide eu subiectul, nu ar mai avea acelasi farmec. Orice femeie viseaza sa fie ceruta in casatorie, nu sa trag eu de el. Ar fi foarte simplu sa spun: dar noi cand ne casatorim? Dar parca nu mi-as mai dori asa de mult, nu ar mai avea acelasi farmec ca atunci cand m-ar cere el. Poate sunt si eu incapatanata la faza asta, dar va asigur ca nu-s nici cea mai urata, nici cea mai proasta, sa ajung sa cer eu barbatul in casatorie. E o meteahna de-a mea, daca pot sa-i zic asa, vreau sa fiu ceruta. Daca nu cu inel, macar asa, pur si simplu. Sa va mai povestesc niste faze: 1. Am mers intr-o zi prin magazine si m-am oprit la raionul de bijuterii din aur si ma uitam la inele. Ii arat un inel care imi place si ii spun: uite, pe asta vreau sa mi-l iei. La care el zice: toate la timpul lor... 2. pe 1 ianuarie l-am provocat la o discutie despre ce planuri si-a facut anul asta, la care el s-a fofilat in modul cel mai putin diplomat cu putinta. Adica nu mi-a zis concret nimic, a schimbat subiectul, m-a aburit... 3. am suprins o discutie pe messenger intre el si varul lui in care F ii zicea ca nu e pregatit sa discute cu mine despre nunta. De ce nu o fi pregatit nu stiu, asta nu a scris. 4. toti prietenii nostri si parintii nostri bat apropouri, cand venim la nunta etc etc... ca ne-au gasit nasi, dar el nimic, mut... eu ce sa mai zic? De iubit ma iubeste, asta stiu sigur. Si eu pe el, insa in ultimul timp am inceput sa imi pierd rabdarea. Simt ca exista pericolul sa incep sa-l urasc din cauza asta. Cand a fost vorba sa ne mutam impreuna, eu nu prea am fost de acord, ma asteptam sa ma ceara atunci, i-am spus ca ne cunoastem destul de bine, ce rost are sa ne mutam in concubinaj asa, dar el m-a aburit ca va fi de proba... bla bla... pentru un an... an care intre timp a trecut... si pana la urma am acceptat, pt ca daca era dupa el, mai degraba o mai lungeam asa, fara sa ne mutam, decat sa ma ceara. De ce m-a apucat acuma starea asta? Pt ca probabil ma asteptam de revelion sa faca propunerea, dar el nimic. Orice zi speciala, zi de nastere, sarbatoare, aduce cu ea o mica speranta ca se va intampla ceva, dar el nimic... :( Mi-am cumparat haine noi pentru revelion, sa arat bine, sa fiu eleganta, degeaba... Devin din ce in ce mai frustrata, mai nervoasa, am plans si pe 1 si pe 2 ianuarie si el nu a observat nimic. Adica a vazut ca-s putin suparata si m-a intrebat ce am si i-am zis ca ma doare ceva, ca nu ma simt bine. Ce sa-i zic? De ce nu ma ceri de nevasta? Atitudinea asta a mea nu face bine la relatie, mai mult ne indeparteaza unul de altul, mai mult ma indeparteaza de ceea ce vreau sa obtin. Mi-am propus sa nu mai fac un caz din asta, sa mai astept, sa nu ma mai framant, dar nu pot. Imediat cum am putin timp liber (mai ales ca pana luni am concediu si nu merg la serviciu si am timp liber) mintea mea o ia pe acest fagas si incep sa-mi curga lacrimile. Plus ca nu-mi doresc apropiere fizica asa tare in ultimul timp. ceea ce iarasi dauneaza la relatie. dar nu pot sa ma apropii de el, parca as vrea sa ma razbun indirect pe el. il reped, vorbim foarte putin, n-am chef de nimic atunci cand vrea sa ma implice in ceva. M-am gandit sa plec inapoi la parinti si sa nu mai accept sa locuim in concubinaj, dar cred ca nici asa el nu s-ar prinde de ceea ce vreau eu... sau nu ar vrea sa se prinda. Nici eu nu stiu de fapt ce vrea el. Oare stie ca eu astept sa ne casatorim, dar el nu vrea sa faca nimic in privinta asta? Sau e atat de incuiat la minte ca nu-si da seama ca eu asta astept? Poate o sa spuneti ca dca-l iubesc cu adevarat ar trebui sa-l astept. Dar totusi, ceasul biologic ticaie, dupa cum v-am spus, nu mai am 20 de ani sa astept. Si la urma urmei, eu nu-i pot gasi lui F o scuza buna sa nu vrea sa ne casatorim. Daca ar veni cu o scuza bune, poate as intelege, dar eu nu vad nici o scuza. Voi ce parere aveti? Ce sa fac? Cum sa-l indrept spre calea asta, dar fara sa-i spun direct in fata ce vreau?

[Porumbita]

lasa orgoliu de o partea si pur si simplu discuta direct ce te doare... altfel risti sa dai "o mana de ajutor" la destramarea relatiei....

[ellej]

De acord cu Porumbita. sunt barbati care au reticente cu privire la mariaj, desi e practic acelasi lucru ca si concubinajul, doar ca "ai acte pe el" [:D] Picatura chinezeasca ar fi o solutie. Abordezi problema dar fara cearta, discutati, peste 3 luni o abordezi din nou, tot fara ultimatumuri etc. Doar sa ai rabdare, el trebuie sa se obisnuiasca cu ideea. Odata discutat un lucru nu mai e tabu. N-are rost sa vrei musai sa te ceara el cu surle si tobe. Spui ca va iubiti, asta conteaza, e probabil un barbat bun dar caruia ii e frica de "acte". Cred ca toti au problema asta (sau aproape toti), nu te enerva si mai ales nu face cine stie ce drama din asta, vorbeste-i normal si incet incet se va da pe brazada. succes! [flo] Si Dieu nous a faits a son image, nous le lui avons bien rendu. If God created us in His image we have certainly returned the compliment.

[Mickyyy]

[:D] cunosc senzatia...chit ca eu sunt intr-o cu totul si cu totul alta situatie ca tine. Mult timp am sustinut sus si tare ca pe mine nu ma leaga o hartie, si n-o sa mai calc prea curand pe la ofiterul starii civile, m-am eschivat de fiecare data cand discutiile despre casatorie ajungeau intr-un punct serios, n-am spus niciodata NU, dar nici un da prea clar....si acum am ajuns ca-n bancul cu ion cu lupu la stana....dupa ce am dat-o cotita atata timp, acum si sa zic DA nu ma mai crede [:D]. Sau in alta ordine de idei, acum imi doresc hartia, dar s-a dus pe apa sambetei tot romantismul....pentru ca singura solutie ar fi sa-l duc de mana direct la starea civila [:D] sau sa-i spun verde-n fata, hai odata! Revenind la tine...unde situatia e cu totul si cu totul alta, cred ca totusi dupa 6 ani de stat impreuna poti deschide tu o discutie pe tema "casatoriei" ca sa vezi ce crede despre asta. Nu trebuie sa-l intrebi direct "noi cand ne casatorim", ci sa incerci sa afli de ce-l sperie pasul. Discutia poate porni de la orice, niste prieteni casatoriti care au sau nu probleme, o carte, un film pe tema asta....si abia dupa ce afli care-s motivele, poti incerca sa afli solutiile. Si nu mai fi stresata ca nu se intampla....starea ta nu face decat sa agarveze lucrurile, da-le o mana mica de ajutor...dar nu le forta prea tare pentru ca risti sa cazi in extrem cealalta, sa-l sperii mai rau decat e cazul! Mickyyy si cele 2 fete cucuiete: [copil] [url="http://community.webshots.com/user/mickyyyy"]Malina Ioana[/url] ([url="http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=34545"]31.03.2004[/url]) [copil] [url="http://community.webshots.com/user/andrimix"]Daria Maria[/url] ([url="http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=58164"]22.06.2005[/url])

[Ramona25]

mai fetelor, tocmai asta e problema, of of, nu pot sa pronunt cuvantul casatorie, nu pot sa aduc vorba de asta cu el. poate e ceva la mansarda in neregula cu mine. mai am problema asta cu maica-mea. nu am putut niciodata sa-i spun iarta-ma lui maica-mea. chiar cand era clar ca ea are dreptate si eu am gresit, nu pot spune iarta-ma sau scuze. oi fi mai ciudata, dar pur si simplu nu pot sa-i spun in fatza de casatorie. si totusi nu credeti ca i-am spus indirect ce vreau la faza cu inelul in magazin? tampit sa fi fost si si-ar fi dat seama. [cusca]

[andrath]

Buna, draguto, si la multi ani ! Inteleg eu ca nu mai e acelasi lucru daca incepi tu dar...barbatii nu inteleg aluziile! Asta e, nu e scris in codul lor genetic. Deci, curaj si....bafta!! Andreea si Tefanu' nazdravanu'

[NicoletaB]

cunosc senzatia Ramona eu am deschis subiectul si am facut o mare GAFA i-am stricat momentul, daca mai asteptam o saptamana, alta ar fi fost "senzatia', astepta o data oarecare la care sa nu ma astept, dar i-am "copt-o", asta e,in loc sa mearga cu cel mai bun prieten sa-mi ia inelul, a mers cu mine, ca-s tare PRETENTIOASA la bijuterii nu stiu ce sa te sfatuiesc....

[Ramona25]

nicoleta - al meu nu cred ca are de gand sa ma ceara prea curand, nu cred ca as strica ceva... dar la voi a iesit bine pana la urma? cum ai deschis subiectul? i-ai spus pur si simplu in fata cand ne casatorim?

[oana_n]

Stiu ca e greu....exact la fel am patit si eu...am tot asteptat...ziceam ca ba acum...ba maine.....si pana la urma....a fost intr-o zi in care am constientizat ca al meu viitor sot nu ca nu are habar sau nu se gandeste la asta....dar pur si simplu "cererea oficiala" se potrivea cam ca nuca in perete in peisajul lui. Stiam ca vrea sa ne casatorim, ca e constient de fapul ca stateam impreuna de 3 ani si cam era timpul de o nunta.....dar....era un "blocaj" pe undeva. Cred ca tre sa inspiri adanc si sa pui problema pe tapet.....acum e clar ca noua femeilor ne place nebunia aia de a fi cerute in cadru romantic.....ce mai...o "poza" buna de pastrat in raftul cu amintiri. Dar la fel de clar e ca sunt barbati.....care nu pot strange un surub, ca nu e de ei, sau sunt altii pe care nu ii dezlipesti de la cratita, ca acolo se simt ei bine.....si evident...sunt barbati...dar si femei deopotriva pentru care "casatoria" e un lucru ce trebuie si e bine sa se intample, dar fara sa vorbesti despre el. Asta e sotul meu....motiv pentru care am renuntat la filmul ala idealist de a fi ceruta in casatorie...am discutat clar cu el....ca ar fi bine sa se intample....evident ca limba ascutita ce sunt nu am omis sa spun ca eu imi doream asa....ca la carte...da daca "nimeni" nu a observat asta...nu mai zabovim si trecem la episodul urmator.... Acum...cataloghez asta drept un detaliu.....altele care vin mai apoi cantaresc mai mult. Eu iti tin pumnii si o sa vezi ca vei fi rasplatita....vei avea o nunta de vis...in ziua aia.....EL va recupera... [flo] Nu-i pasa nimanui cat de mult stii decat dupa ce afla cat de mult iti pasa

[NicoletaB]

ne tot faceam planuri, ce facem la anul, cati copii vom avea, ce ne mai cumparam.... dar toate trebuiau facute intr-un anume cadru FAMILIE, dar niciodata nu spunea nimic toata lumea aopropuri, venea si imi spunea ca se lua soacra-mea de el legat de faptul cand se va insura am asteptat aniversarea noastra, am asteptat 14 februarie, 8 martie, nimic, Pastele, nimic, in ziua de Paste nu mi-a convenit nimic, a doua zi ne-am dus in Mall la un bar, cu acompaniament de pian, super cool atmosfera, si atunci [mariaj]i-am spus: "Noi ne facem planuri pt casa, copii...., dar cadrul propice acestor realizari cand avem de gand sa-l realizam ,caci eu simt ca trebuie sa devenim o FAMILIE, sentimentele tale pentru relatia noastra, care sunt mai exact?" 5 minute n-a scos un cuvant, cand mi-a spus ca planificase cu prietenul sa mearga dupa inel si ca astepta ca saptamna viitoare sa se 'prezinte" cu el, mi-a parut rau, dar si bine caci mi-am ales eu inelul, ca prietenul isi ceruse si el iubita in casatorie cu vreo 2 luni in urma si ii luase un inel oarecare cu o piatra verde... Mi se facuse parul maciuca la gandul ca m-as fi trezit cu un asemenea inel Dar tot m-a cerut de sotie, venise cu textul scris, si pipaindu-l intr-una din zile am dat de biletel in buzunarul de la piept, am vrut sa-l deschid, dar mi-a zis ca daca o fac nu ma va ierta in veci, i-am dat biletelul inapoi, dar chiar nu credeam ca o sa o mai faca cererea ca la carte, dupa gafa mea tot hajonindu-ne el se tot aseza in genunchi, eu, hop si tot in genunchi, la un moment dat mi-a zis "da' stai o data in picioare!" si a inceput sovaitor sa-mi spuna textul la care 2 zile lucrase si bineinteles ca nu a fost ca pe hartie, atunci m-am lasat iar in genunchi si i-am spus DA, i-am cerut inca o data SCUZE si am citit impreuna biletelul