Prematurii-Esentele tari se tin in sticlute mici-5

[FloriDeCires]

Cam asa aratam ieri, la Cluj, inainte de internare http://new.photos.yahoo.com/lao_cezar/photo/294928804212612040/0 Tati mi-a facut poza si acu' se mandreste cu ea.

[Sheannamp]

A crescut minunata Marie si e si mai frumoasa! Lao, ai grija! Pe aici umbla cam multi baieti, numai unu'si unu'! Daca ii pica vreunul cu tronc Mariei ce te faci?[amoras]

---

Sau taci sau zi ceva mai bun decat tacerea!

[Denisam]

Maria- esti o frumoasa si o luptatoare, ai crescut mult- multa sanatate si tzinem pumnii sa nu stai mult la Cluj, sa vii repede acasa la mamica! [url="http://photos.yahoo.com/sdenisam"]Denisa[/url] Denisa [gravi] 17+ si[mamica]'de [copil]Emma Andreea (17 Ian.2006) [url="http://pg.photos.yahoo.com/ph/sdenisam/album?.dir=d3c1&.src=ph&store=&prodid=&.done=http%3a//photos.yahoo.com/ph//my_photos"]Emma Andreea[/url] Zambeste, si maine e o zi!

[Ignatica]

Mi-Ka bine ai venit cu puiutza ta printre esente. Try wow, 5 cm in doua saptamani, chiar ca fantastic, si la greutate stati bine. Felicitari. Pupam Mariuca frumoasa si rozalie si ii uram sa o revada pe mami cat mai curand. Noi suntem bine, David este atat de fericit, de 3 zile de cand suntem acasa nu a plans absolut deloc, e numai zambet si gangureala. Sunt atat de fericita cand il vad asa linistit, ii prieste asa mult intoarcerea acasa. Ignatica - mamica de David (29 iulie 2006) [url="http://pg.photos.yahoo.com/ph/mignat2004ro/album?.dir=8370scd"]poze[/url] [url="http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=89282"]Nasterea sufletelului nostru David[/url]

[andruscka]

Bravo Mariuca micuta luptatoare! Ce mare te-ai facut!Cred ca peste putin timp (eu aproximez cam doua saptamani) o sa vii acasa langa mamica. Sanatate multa micuta draga.[dual] Cred ca prenumele asta a purtat noroc la multe esente. [url="http://photos.yahoo.com/ph/pompipetre/my_photos"]poze Andra[/url] 22.07.2002

[sirimie]

quote:

---

Originally posted by FloriDeCires
Cam asa aratam ieri, la Cluj, inainte de internare http://new.photos.yahoo.com/lao_cezar/photo/294928804212612040/0 Tati mi-a facut poza si acu' se mandreste cu ea.

---

Sa se faca mare repede si sa va aduca numai bucurii! E foarte frumoasa Maria! Va dorim sa cresteti mari si frumosi! [:)] Simona & Vladut (27 februarie 2005) Poze la http://pg.photos.yahoo.com/ph/seirimie/my_photos Andrei are nevoie de ajutor: http://andrei.point.ro/ [URL="http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=74009&whichpage=21"]Despre Andrei[/URL]

[FloriDeCires]

Dragele mele, tare-mi sunteti dragi cum reusiti sa ne sustineti si sa ne sustinem reciproc. Maria mea, e bine.Asistentele din Cluj sunt tare dragute.Au grija sa ma linisteasca, au rabdare sa-mi raspunda si la cele mai stupide intrebari, in concluzie imi dau siguranta ca Maria este ingrijita bine. Drita Monica Boldor in grija cui este, m-a linistit la randu-i si am stabilit cu dumneaei ca saptamana viitoare sa ii faca si o ecografie transfontanelara. Ce stiu e ca Maria a crescut de ieri pana azi, 20gr ceea ce inseamna ca nu e stresata.Mi-au zis ca i-au schimbat laptele intrucat ei administreaza alt tip de laptic praf si ca frumoasa mea l-a acceptat fara probleme. Dupa ce ajunge la 1800 gr va urma sa o scoata din incubator, acu are 1720gr. Mi-e dor de ea.Tare, tare. Cu varicela e o adevarata nebunie.Nici in Oradea, nici in Cluj, nu se fac testele de depistare a virusului varicelei.Cel mult mi se poate recolta sange aici si trimite in Germania la un laborator dar de la care am rezultatul in 10 zile incepand de luni.Pana vine rezultatul ma lamuresc daca fac boala sau nu. Lui Andrei inca ii mai ies bubite, in a 20 zi de la debut...ne dispera cand le vedem.Mereu spunem ca sunt ultimele aparitii si ne inarmam cu rabdare si cu mixturile mentolate pe care le aplicam peste ele.E o nebunie, ne scarpinam toti trei ca niste maimute desi noi adultii nu prezentam niciun simptom de varicela. Cu psihologul in spitale, din pacate nu se pune pret pe traumele pe care le au mamicile cand pierd copiii, cand nasc prematuri sau chiar si atunci cand nasc normal fara probleme.Dimpotriva, cadrele medicale cu care intram in contact sunt de cele mai multe ori indispuse, nervoase, iritate s.a.m.d.Adevarata terapie o facem noi mamicile, acolo intre noi si cei care ne sunt alaturi din familie sau prieteni. Mi-aduc aminte de calvarul asteptarii nasterii si a zilelor care au urmat dupa. In aceeasi sala de travaliu a fost adusa o femeie mult mai tanara decat mine, cu o sarcina tot la 26 de saptamani, cu membranele rupte ca si mine.Erau doar doua paturi si o masa de nastere si nici ei nu reuseau sa ii porneasca contractiile.Aveam medici diferiti si ne dadeau oxitocina in perfuzie ca sa ne porneasca contractiile ca sa putem sa nastem.Ne-au lasat pe amandoua trei zile, cu lichidul scurs, iar moasele veneau si ne spuneau: copiii vostri nu mai traiesc.Amandoua eram indignate pt ca ne simteam copiii miscand si incercam sa ne sustinem moral una pe alta ca vom naste si va fi bine pana la urma. Prima care am nascut am fost eu.Sarcina pelviana, o nastere care mi s-a parut mai grea decat cea cu baietelul.Intrucat nu erau disponibile nici mesele de nastere era sa nasc in pat, oricum biata mea colega de salon a asistat la nasterea Mariei fara sa vrea pt ca nimeni nu s-a mai ostenit sa o mute (era si ea in contractii) in alta sala de travaliu. A doua zi a nascut si ea.Un baietel de 500gr.Tot viu.L-au pus in incubator impreuna cu Maria.Si apoi, ca doua surori de suferinta ne-au mutat din nou impreuna, in acelasi salon.Ne-am botezat amandoua copii, la scurt timp dupa nastere si toata noaptea ne-am vorbit,am plans impreuna si ne-am consolat una pe alta, incurajandu-ne reciproc ca ne vor trai copilasii. Dimineata la 6, m-am dus la Maria.Baietelul, Nicolae, nu mai era acolo.Murise.Mi-a fost groaza sa ma intorc in salon pt ca stiam ca ma va intreba de copilas.Dar ea stia deja.Visase noaptea. Ne-au mai tinut inca 4 zile in spital.Eu cu spaima ca Maria va muri, ea cu tristetea copilasului pierdut.Veneau asistentele si ziceau, aici sunt cele care au avortat.Maria a fost considerata avorton si asa scrie si pe biletul meu de externare si in registrele lor.Eram iar indignate la cata desconsiderare era pt viata, asa fragila cum parea, dar era viata. Colegei mele, ca sa o consoleze cica, ii spuneau:"lasa draga ca mai ai timp, e doar primul copil" iar mie imi spuneau:"pai mai aveti un copil acasa".Ne revoltam deopotrva, spunandu-ne ca nu conteaza ca e primul sau al doilea copil, ca mai avem sau nu timpul biologic sa mai facem altii..era vorba de acea viata, nu conta ca e al o sutalea sau nu. In concluzie, ne vrem foarte europeni, dar nu suntem in stare sa fim intai de toate oameni, sa respectam durerea celuilalt, sa fim profesionisti, sa ne facem cum trebuie meseria.Ce psiholog sa mai ceri cand intai de toate ar trebui sa ii consilieze pe cei care lucreaza in spitalele din Romania. Unde sa spui ca sa fii ascultat, unde sa strigi ca sa se faca ceva? Uite, suntem aici din toate zonele tarii: Constanta, Oradea, Iasi, Brasov, etc, cu situatii similare si putem sa vedem, prin comparatie, din postarile mamicilor care au nascut in alte tari care este de fapt starea de normalitate.

[FloriDeCires]

Aoleu ce lunga a fost..... postarea :D:D:D

[try]

Flori de cires, pentru mine e o adevarata minune Maria. Daca ea a ajuns aici fii sigura ca e dintr-un motiv foarte intemeiat. M-a miscat tare povestea ta si a colegei de salon. Dar nu mai pot de bucurie de falcute a facut Maria. Si cand i-am vazut pozitele mai vechi nu pot sa nu ma duc cu gandul la adrian. Aceeasi pace pe chip cand dormeau, aceeasi senzatie o aveam de cate ori il priveam pe adrian dormind in incubator si acum cand am vazut pozitele mariei mi se pare ca emana aceleasi lucruri (ca n ustiu cu msa le spun). Multi pupici la grasuta de Maria, acusi o sa fie cu mami acasa. "Tot ceea ce nu te doboara, te face mai puternic" [mamica] Alex - 5 Nov. 2004 si Adrian 24 Aug. 2006 ......... [url="http://pg.photos.yahoo.com/ph/andra_marinescuro/my_photos "]poze cu noi[/url]

[ana maria]

Of Flori de Cires m-a impresionat si m-a emotionat ce ai povestit!! Din pacate sa stii ca acelasi lucru se intampla si la copilasii o idee mai mari. Al meu a fost de 1.85kg si nici la incubator a stat, n-a avut nevoie de ventilatie sau caldura. Pot sa-ti spun ca incurajarile din spital sunau asa "nu va bucurati, primele 24 de ore sunt esentiale daca supravietuieste, mai vorbim" apoi "doamna pana nu trec 72 de ore nu putem sa spunem nimic" "de ce l-ati declarat? pe vrea lu Ceausescu pana la 2 saptamani prematurii nu se declarau" "vai ce galben esti lampa te mananca". Astea erau mesaje de incurajare pentru o mama vulnerabila si devastata de experienta spitaluli (eram locatara veche in spital) si a nasterii premature. Baietelul tau ce varsta are? El s-a nascut la termen? Poate ai mai povestit dar nu am citit. Ana Maria si Didi (Victor Stefan) [bonjovi](15 12 2004) Succes si s-auzim numai de bine!!!