Care este rostul nostru?

[pustiulica]

Daca stiam ca este atat de sensibil/a, il/o tratam cu mai multa delicatete , sensibilitate , mai multa blandete .Asa ca scuzele de rigoare..promit ca nu mai vin cu latul de gatul nimanui.

[BillyBilly]

Asculta Pustiulica, ai o gramada de pareri despre mine fara sa stii nimic concret, iti dai doar cu presupusul, si ca atare voi raspunde asisderea. Probabil ca la fel de bine poti crede si ca zbor cu propriile aripi, in timpul liber. TREABA TA! Nu ma pot abtine insa sa spun ca daca erai intr-adevar ruda aia la noi in familie, erai cel mai necioplit membru al familiei noastre, daca ardeai palme in stanga si-n dreapta cu asa o nonsolanta, cand iti venea tie cheful si pe considerentele tale personale. Dupa asa o destainuire, stau sa ma gandesc daca nu cumva esti de gen masculin, de esti asa rapid in palme. O.K pana aici e bine...stiind ca vine din partea unui om fara sa fi facut compromisuri cu viata... Ce stii tu despre viata mea?? Vai draga Billy :"Nu doresc nimanui sa treaca prin asta, dar in ciuda durerii pe care am simtit-o, m-am mobilizat si m-am hotarat: "trebuie sa ma ridic in viata, pt. ca nu am de ales" mai rari oameni ca tine cu o judecata ca a ta facand o interpretare atat de logica aasupra indrumarii materne...Cred ca ai suferit tare mult...ca mama nu te-a iubit la fel cum alte mame isi iubesc odraslele... Ce stii tu despre viata mea???? Zici ca de la 17 ani te descurci singur/a? Nu, la 17 ani am avut discutia cu mama, care s-a dovedit de mare ajutor pt. mine pt. ca toate studiile ulterioare mi-au schimbat optica asupra valorii lor relativ la viitorul meu. Tu probabil ca ai fost un copil care te duceai la scoala de placere, convins fiind de rolul invatamantului in formarea ta ca om. Eu ma duceam la scoala ca asa se duceau toti copii. De la 17 ani in colo m-am dus convinsa ca-mi trebuie in viata, cu un scop. In ciuda parerilor tale, nu m-am nascut cu o personalitate formata, daca vrei sa auzi. Si sa nu cumva sa tragi iara cine stie ce concluzii despre copilaria mea, ca NU STII NIMIC DIN EA!!! Cum te simti la ora actuala d.p.d.v psihic stiind ca esti propriul tau stapan , ca ti-ai elaborat un sistem propriu personal de conceptii , motive, scopuri, atitudini , convingeri in raport cu societatea si cu sine? Multumesc, de intrebare. Foarte bine!!! Nu m-am considerat niciodata o victima a nimanui, nici macar a maica-mii, cu atat mai putin a societatii. Daca ai fi continuat acest dialog pe un ritm mai domol, ai fi aflat ca de fapt ii sunt recunoscatooare mamei mele, pentru tot ce a facut si nu a facut pentru mine. Pt. ca, asa cum spunea si ManyHope intr-o replica anterioara, inclusiv absenta lui Dumnezeu in ceva, are un sens. Experienta mea asa a trebuit sa decurga, si nu altfel, iar mama mea a avut rolul ei. Daca ai reusit cu adevarat sa te descurci inseamna ca toate insusirile de mai sus ai reusit sa le sudezi intr-un sistem personal de gandire care te-a ghidat in fixarea unei linii distincte de conduita in acord cu ceea ce vrei de la viata... Take it or leave it! Aici ai putea sa ma crezi pe cuvant, nu ca ar conta, dar de dragul dialogului, poti sa ma crezi. Ai idee cat de putini oameni reusesc sa se cunoasca pe ei insisi la fel cum te cunosti tu pe tine.?.. Nu, tu stii?? Sau daca as sti, ar trebui sa ma faca sa ma simt vinovata? Inca o data iti spun: nu stii nimic despre viata mea. Cunoasterea asta de care vorbesti nu-ti vine stand pe plaja in Hawaii, draga Pustiulica. Singura recunosti ca viata e plina de suisuri si coborasuri, ca este greu sa mai stii si cum te cheama cateodata, nu stiu cum ai ajuns la concluzia ca mie mi-a venit cu titlu gratuit. Insa formarea personalitatii din pacate nu prea depinde de parinti baiete sau fata, femeie sau ce-ai fi.. deci cam greu sa-i facem vinovati pe ei ca noi nu am realizat..., nu am facut..., nu am dres... Sunt femeie, mai in varsta decat banuiesti tu dupa usurinta cu care imi arunci cuvintele, sunt casatorita numai de vreo 10 ani, dar probabil ca asta este un argument infim. Nu am spus ca mama ar fi vinovata de ceva in existenta mea. Am dat exeplu de comportament matern, care pe mine m-a indreptat intr-o directie in viata si atat. Cine, dupa parerea ta, are rol in viata unui copil atata timp cat se afla in casa parintilor si este minor? Cine ii formeaza personalitatea? Sa nu-mi spui ca scoala, ca deja scoala a recunoscut ca a esuat si arunca mata in curtea parintilor. Societatea?? Care? Ce stie un copil despre societate, atata timp cat are sau nu are voie sa faca un lucru sau altul? Nu stiu despre tine, dar eu eram foarte naiva si iubitoare de mama la varsta de 17 ani, nici nu ma gandeam cum ar fi viata mea fara mama, pt. ca asa este un copil. De asta si spun ca am suferit, pt. ca mesajul mamei suna ceva gen: "mi-am facut datoria, te-am crescut, de acum nu ma mai priveste". Si nu mi-o spunea uitandu-se melancolica pe geam, mi-o striga, cu repros, intr-o criza de nervi. Ceea ce a avut efectul similar unui blestem asupra mea, si m-am speriat. Toate siguranta pe care o simte un copil in sanul familiei, s-a spulberat pentru mine chiar in acel moment. Si repet, nu stii nimic din copilaria mea, acesta a fost doar un episod. Am insistat sa ti-l explic, pt. ca mi-am oferit inima pe tava mai devreme si am zis hai sa o facem praf, oricum. Eu daca as fi in locul tau, as fi mai retinuta in a-i judeca pe altii atat de dur. http://tt.lilypie.com/t9UBp2.png Nu exista circumstante, oricat de rele ar fi, din care un om intelept sa nu poata scoate ceva bun; nici circumstante, oricat de bune ar fi, pe care cel neintelept sa nu le foloseasca spre paguba lui. Francois, Duce de Rochefoucald

[pustiulica]

Atunci care este rostul tau pe internet? in afara de a-ti plange de mila ? Concluziile trase de mine, despre viata ta ..sunt in urma postarilor tale pe forum.

[pustiulica]

Faptul ca sunt iute la manie ...exista un motiv foarte intemeiat... Apropo relatia mea cu mama m-a format in a frecventa anumite cercuri care m-au ajutat sa inteleg in a face selectia oamenilor puternici de cei slabi...In primul rand acesti oameni puternici nu freaca menta palavragind pe net discutii interminabile sufletesti. Sunt oameni care nu pun prea mult pret pe sensibilitati sau nu le prolifereaza ci incearca sa-si pastreze sangele rece cautand solutii problemelor dificile inclusiv si a celor sufletesti .Sunt oameni (atat barbati cat si femei) cultivati (cu studii superioare )perseverenti in a obtine ceea ce isi doresc ,destepti si insensibili, dar generosi, protectivi cu familia si apropriatii.Sunt deschisi la orice discutii pe orice tema atat timp cat aceste discutii au vreun rost. Sunt oameni cu studii superioare care si-au dat seama ca personalitatea nu ti-o formeaza scoala sau facultatea ci experienta de viata, spiritul de luptator.Sunt oameni care nu au asteptat sa li se rezolve problemele profesionale ci s-au luptat pentru ele.Daca eu m-as duce la ei sa le spun sa-mi rezolve mie o problema legata de profesia mea care nu au legatura cu a lor m-ar lua din start un om slab.

[BillyBilly]

quote:

---

Originally posted by pustiulica
Ultima postare : Daca ar fi sa analizez ce ti-a spus mami tau d.p.d.v meu as spune ca te-a iubit mai mult decat m-a iubit mama mea pe mine , pt. ca a stiut probabil pe pielea ei ce inseamna greutatile si ca siguranta de sine se formeaza numai daca experimentezi greutatile pe pielea ta. Nu numai ca te iubeste dar nu s-a asteptat de la tine ceva in schimb pentru cresterea ta pana la 17 ani. Insa tu nu stii ca exista mame ultraprotective cu copiii lor pentru ca sunt foarte nesigure ca vor primi cat de cat o marja de afectiune din partea copiilor.Sau mai sunt mame ultraprotective care se sacrifica pt. copii din prea multa iubire , uita de viata lor (ma refer la mame) si la sfarsit ori primesc un sut in dos ca drept rasplata pt. sacrificiu matern ori se vad la azil.Si atunici spune-mi draga Billy unde gresesc in gandirea mea spunand ca mame mai proaste ca acelea care isi dedica viata 100% copiilor iar copiii ajung sa aiba crize de personalitate ,ca se simt neiubiti ne..nu stiu ce...rahaturi de genul asta..facandu-le vinovate de irealizarile lor...Mame care isi fac un scop in viata de a se neglija pe ele insele in favoarea copiilor considerand ca fiind un lucru absolut normal ca copilul lor sa se poarte urat cu ele, sa suporte orice nedreptati din partea lor. Cat de inteligenti pot fi acesti copii care cei mai multi dintre ei nu fac nimic in a le induce in subconstientul mamei .."Draga mama ,iti multumesc ca ai grija de mine...dar respecta-te si nu-ti neglija viata pt. mine, viata pe care i-o datorezi lui Dumnezeu si nu mie"

---

Hai sa-ti raspund si la asta, daca tot m-am apucat, fara sa-ti mai dau detalii personale, pt. ca nu pari a fi in masura sa le apreciezi. De unde stii ca mama nu mi-a cerut nimic in schimbul cresterii? Nu stii, dar presupui. Gresit. Mama mea mi-a cerut, dar inca o data, iti spun ca nu o condamn pentru asta. In alta ordine de idei, presupunand ca esti femeie, si iti doresti un copil, il doresti ca sa ce sa faci cu el? Sa-l inhami la responsabilitati pana nu mai poate, sa-l declari vinovat ca nu este perfect daca se comporta ca un copil, sa-l trimiti sa-ti aduca bani, ca sa justifice painea pe care o mananca si a mancat-o, sau sa ce???? Eu una, imi doresc un copil pentru ca mi-l doresc, pentru ca-mi tanjeste sufletul sa-i ofer iubire, pentru ca sunt femeie si asa sunt femeile facute, sa faca copii si natural le plac copii. Datoria mea este sa-l fac, sa-l iubesc cat pot si sa-l invat din cat stiu si eu despre viata. In rest, nu am sa fac copii ca sa-i indatorez pe ideea ca i-am facut, pt. ca nu a fost decizia lor sa vina pe lume. A fost a mea in totalitate. Eu nu creez sclavi sau dependenti de mine, eu creez oameni, care ideal ar fi sa creasca oameni puternici, nu schiloditi de atata vina. Nu am nici cea mai mica intentie sa cad pe locul 2, 7 sau 10 in familia mea. Daca asta mi-erea menirea, cred ca eram deja cazuta pana la ora asta. Nu sunt de acord cu mamele care isi uita de viata ca sa creasca copii, cu femeile care isi uita de viata ca sa gateasca cratiti interminabile cu mancare sau sa lustruiasca excesiv la fiecare cm din casa. Viata este in acceptiunea mea ca sa fie traita, nu irosita. Eu una nu gasesc bucurie in nici una din indeletnicirile de mai sus. In schimbul celor de mai sus, prefer o carte, daca altfel nu se poate. Cand va aparea si bebelusul mult dorit, probabil ca voi impaca lucrurile astfel incat sa pot sa mai am si eu un pic de viata. Tot ceea ce-mi spui legat de suturi in fund de la copii catre parinti si lipsa de respect, eu consider ca tine strict de educatia primita in sanul familiei. Dupa cate am observat, copii speculeaza orice slabiciune a parintilor si fara sa-ti dai seama, deja lucrurile sunt out of control. Dar nu am o parere clara si mai ales ca nu sunt patita de vreun fel, ma feresc sa-mi dau cu parerea. Eu personal, cand lucrurile au luat o intorsatura neplacuta cu mama, m-am retras. Chiar daca am deja o varsta la care relatia cu mama este de prietenie, nu mi-am permis niciodata sa ridic tonul sau sa am schimb de injurii cu ea. Am preferat sa inchei discutia pana nu s-a ajuns la altele. Probabil ca nu o sa crezi nici asta, dar ce conteaza. Si o ultima observatie: Tu te exprimi referitor la mama ta cu "mami". Mama mea a considerat intotdeauna o asa exprimare demna de romanele siropoase si dulcegariile ieftine, asa ca eu cu mama nu mi-am permis sa fiu atat de calduroasa, chiar daca tanjeam. Eu nici acum nu o pot imbratisa pe mama si saruta, pt. ca nu tine de modul in care am fost invatata sa ma port cu ea. Cand sotul meu a sarutat-o pentru prima oara pe obraz, ca in familie, asa cum stia el ca trebuie exprimata afectiunea in familie, mama a avut un soc. A fost atat de stangace si nepregatita, de parca se intamplase cine stie ce eveniment paranormal. Daca vrei sa fim chit, rasplteste-mi sinceritatea cu povestiri similare din familia ta, explica-ti parerile si comportamnetul din aceasta prisma si hai sa ne intelegem reciproc. Nu cred ca suntem aici la concursul: "Cea mai tare mama, cel mai tampit copil".[alcool] http://tt.lilypie.com/t9UBp2.png Nu exista circumstante, oricat de rele ar fi, din care un om intelept sa nu poata scoate ceva bun; nici circumstante, oricat de bune ar fi, pe care cel neintelept sa nu le foloseasca spre paguba lui. Francois, Duce de Rochefoucald

[denizel]

Billy-Bilutel, [flo] & [pup]! Eu cred ca nu trebuie sa te justifici in vreun fel... " Maamiii, îmi place pielea ta. E ca de câltitzã" :-)) - din jurnalul unei mãmici de bãietzel.

[BillyBilly]

da, denizel ai dreptate... [flo] da' acu' daca tot am scris atata roman, parca nu are rost sa-l sterg, nu??[alcool] Intr-un final,m-am trezit si eu ca nu merita si n-am de ce, dar era prea tarziu![:D] http://tt.lilypie.com/t9UBp2.png Nu exista circumstante, oricat de rele ar fi, din care un om intelept sa nu poata scoate ceva bun; nici circumstante, oricat de bune ar fi, pe care cel neintelept sa nu le foloseasca spre paguba lui. Francois, Duce de Rochefoucald

[BillyBilly]

Crezi ca sunt pe aratura rau cand pledez pentru omenie?? Suntem chiar atat de departe??[V] http://tt.lilypie.com/t9UBp2.png Nu exista circumstante, oricat de rele ar fi, din care un om intelept sa nu poata scoate ceva bun; nici circumstante, oricat de bune ar fi, pe care cel neintelept sa nu le foloseasca spre paguba lui. Francois, Duce de Rochefoucald

[ManyHope]

Hei Billy-Billy ! [cheers]

quote:

---

Originally posted by BillyBilly
Crezi ca sunt pe aratura rau cand pledez pentru omenie?? Suntem chiar atat de departe??[V]

---

Dupa mineeeeee...[cit] io zic ca ai putea si "sa fi pe aratura"...functzie de conjunctura in care insiri/plantezi pledoauriile-tzi "in brazda"...adica functzie de persoanele carora te adresezi, da oricum e mai bine decat sa incerci sa semeni graul pe asfalt, ca evident tu pledezi pentru ceva pozitiv, constuctiv, eu sa sti ca apereciez ca e un bun inceput ce faci ! [canada] Nu te descuraja ! Treci peste suparari cauzate de raspunsuri neplacute, toata lumea are parte de d-astea pe forumuri [dc], e "un circuit" inevitabil, da mai sunt si lucruri bune si merita pentru ele sa suferi o anumita doza de "piscaturi"![duel] Cum tu singura ai marturisit-o, fiecare avem parte de bune si de rele in viata, insa valoarea ne-o formam in comformitatea cu alegerile noastre, corespunzator cu cate lucruri bune alegem in detrimentul celor rele, sau cate rele respingem ca sa retinem din cele bune ! (Te rog sa nu te superi pe mine, ca nici eu nu caut inadins sa supar pe careva, doar ca mai ma apuca "poezia" cateodata shi alcatuiesc "asociatzii de cuvinte" mai... [copil] impiedicate...) (vezi-tzi de treaba, stai linistita, spune deschis orice ai pe suflet si din oricare stare te-ai gasi, din partea mea nu te ingrijora, n-ai absolut nimic pentru care sa-tzi ceri nici un strop de scuza! tzi urez sa fi fericita si implinita si sa fi pe deplin multumita de tine ca si mama foarte buna a copilului tau!)

quote:

---

Originally posted by BillyBilly
Aseara am avut o revelatie: ce-ar fi daca scopul nostru in viata ar fi sa fim oameni??????????????[biz] Doar oameni, atat. Cu toate implicatiile si mai ales calitatile. Cred ca am realiza mare lucru daca n-am uita sa fim umani, umanitari, omenosi, de omenie etc. Cred ca de asta ne indeamna toata lumea sa ne iubim aproapele, pt. ca face parte din felul nostru de a fi, omenia este calitatea noastra. Intotdeauna am crezut ca adevarurile mari sunt si foarte simple, dar aici este chiar evident. Credeti ca ne e greu sa fim oameni? [fum]

---

De mult, cu multzi ani in urma, nici nu expirase timpul defilarii cu stindarde comuniste, am auzit ceva surprinzator de la un american, un om religios, unul care parea destul de bazat pe domeniul lui si informat/avizat la ce spunea; facea omul o comparatzie a starii religiozitatzii sau a credintzei in America, cu cea corespunzatoare de aici si cu ce probleme a aflat c-ar fi pe meleagurile astea mioritice si a zis ceva sprprinzator, ceva ce n-am intzeles la inceput, dar mai apoi am intzeles despre ce vorbea; a spus cam asa: "Problema cea mai mare a crestinismului in America nu este...(nu mai tin minte ce-a insirat, da erau chestii serioase) ... ci umanismul." [?] (DESIGUR ca era vorba despre altceva decat spui tu, insa o oarecare "legatura de rudenie" intre... totuuusi.... ar putea fi.) (unele chestii...trebuie "rumegate" ...zic io [yami]) Billy-Billy, mi-a placut "excesiv" aia cu "lustruitul la fiecare cm din casa" [:-)))] din partea mea ai [flo] = o bila alba foarta curata (...dar nu "excesiv de lustruita") pe chestia asta cu rost !!! BRAVO ! [RO] -------------------------- "Las-o ba ca merge-asa, Ne-am obisnuit cu ea! Las-ooooo! Las-ooooo! Las-o ba ca merge-asa, Ne-am indragostit de ea! Las-ooooo! Las-ooooo!" [cusca]

[Laina]

[asia][flo][flo][pup] BillyBilly, si toti cei care ati avut probleme in copilarie si acum poate, vreau sa va cer iertare. Eu cu parintii mei, in special cu mama, am avut si am o relatie deosebita, pot spune ca nu mi-e numai mama, mi-e si sora si prietena cea mai buna in acelasit timp. De la ea am invatat tot ce stiu, cum sa fiu om, cum sa ma port, cum sa simt, si asta nu m-a facut un om slab, ci am simtit mereu ca pot face orice pentru ca este cineva care ma iubeste orice as face si la care ma pot intoarce oricat de greu mi-ar fi. Si de-asta vreau sa va cer iertare, pentru ca nu mi se pare drept ca eu sa ma bucur de atat de multe in timp ce altii nu au avut toate astea... Parca nici nu am dreptul sa ma bucur. Dar sper ca acum va e bine, ca tu, BillyBilly, ti-ai gasit multumire si fericire in relatia ta cu sotul tau si...speram toate sa fim mame macar la fel de bune pe cat au fost mamele noastre...[pup]