sot imatur, incredere tradata sau mama nepregatita

[A_Iulia]

Mimisor, si eu am trecut prin ceva relativ similar (la tine par sa aiba o amploare mai mare). Vreau sa-ti spun ca urmeaza o perioada de cosmar, dupa care ai sa realizezi ca de fapt divortul a fost cel mai bun lucru care ti s-a intamplat. Depinde de tine sa-ti aduni fortele sa treci dintr-o etapa in alta cat mai curand. Nu te-ai gandit vreodata ca poate tu meriti mai mult? Ca de fapt el s-a schimbat mult si ca nu mai ai motivele sa-l iubesti cum o faceai inainte? In ceea ce priveste copilul, puteti sa-l cresteti foarte bine separati si fiecare traindu-si viata asa cum doreste, decat sa continuati o casnicie in care nici unul nu este fericit. Accepta compromisurile doar in masura in care nu sunt prea dureroase pentru tine. Poate ca acum totul iti pare negru, simti ca e o infrangere personala. Da, e o infrangere, dar nu capat de tara. Si la capatul drumului ai sa gasesti un soare orbitor. Si ai sa gandesti in cu totul alti termeni decat acum. Si inca ceva: va exista si etapa "intoarcerea fiului risipitor". Depinde de tine daca il vei mai dori alaturi si daca vei gasi resursele sa mergi mai departe alaturi de el. Insa pentru moment trebuie sa-ti canalizezi eforturile pentru a depasi cat mai repede momentul actual. Sanatate multa! Adina + [copil]Olivia Karla 04.03.2004

[mimisor2004]

Si inca ceva: va exista si etapa "intoarcerea fiului risipitor". Depinde de tine daca il vei mai dori alaturi si daca vei gasi resursele sa mergi mai departe alaturi de el. Insa pentru moment trebuie sa-ti canalizezi eforturile pentru a depasi cat mai repede momentul actual. Sanatate multa! Adina + Olivia Karla 04.03.2004 -------------------------------------------------------------------------------- Editat de - Adina Iulia on 30/01/2007 01:05:50 Adevarul este ca intr-una din "discutiile" avute mi-a spus ca daca peste 2 ani nu vom fi mai fericiti decat acum ne vom reintalni. Simt ca imi este mai mult frica de ce va fi ( singuratete, lipsa unei persoane apropiate - parintii mei sunt in alta localitate si trebuie sa ma ajute cu bb) Nu stiu cum o sa ma obisnuiesc sa fiu singura ( fara partener), nu vad cum as putea intalni o persoana in care sa am incredere si care sa tina la mine si la bb. Mimisor

[A_Iulia]

Mimisor, Te inteleg perfect. Aceleasi intrebari mi le-am pus si eu. Poate la mine faza de negare/acceptare a fost mai lunga, intrucat pe vremea aceea notiunea de familie pentru mine avea semnificatie absoluta. E normal sa-ti pui intrebari, in general suntem reticenti la schimbarile din viata noastra, insa la fel de normal trebuie sa fii si constienta de faptul ca o schimbare in viata ta poate sa-ti aduca mai mult bine decat sa continui asa. Sa-ti mai spun ceva. Aud mereu ca e mai greu sa-ti "refaci viata" daca ai deja un copil. Eu m-am convins de contrariu. Copilul actioneaza ca un magnet. Si chiar n-am intalnit pe nimeni care sa fi facut caz de existenta lui - asta nici pomeneala. Noi ne-am separat cand copilul a implinit 1 an. Are o relatie admirabila cu Olivia acum si chiar ne intelegem perfect. Totul este sa intelegi ca vei fi mult mai fericita fara el. Si sunt convinsa ca ai sa intelegi asta in scurt timp, spre dezavantajul lui care va va dori inapoi cand tu probabil nu vei mai fi dispusa sa-l primesti. Adina + [copil]Olivia Karla 04.03.2004

[mimisor2004]

Inteleg ca va il poti vedea destul de des fara a suferi sau fara prea multe resentimente? Eu deja nu stiu cum o sa rezist inca o luna, desi nu da semne ca se va muta prea curand ( cand l-am intrebat daca a inceput sa-si caute locuinta s-a enervat cam tare). Sper sa nu-l vad prea des in urmatorul an chiar daca el spune ca va veni aproape zilnic sa-l vada pe bebe. Mimisor

[A_Iulia]

Mimisor, ai sa-l poti vedea fara nici un resentiment abia cand ai sa te eliberezi din aceasta relatie. Si asta depinde doar de tine in cat timp se va intampla. La mine a durat cateva luni - maxim 1 an. La altii dureaza poate toata viata. Este greu cand mai exista sentimente sa judeci obiectiv. Insa la mine sentimentele au fost dependente de relatia intre noi. Mie una mi se pare aiurea sa lupti pentru ceva ce a fost o data. Evalueaza cum este acum. Daca persoana de langa tine te face sau te va mai putea face vreodata PE TINE fericita. Daca merita sa stai langa ea. Si in functie de asta decizi. Dupa care te eliberezi. Da, acum ne vedem frecvent (vine o data la 2-3 zile sa ia copilul), el chiar doreste sa mai iesim si sa stam la povesti, sa ne sfatuim - insa din pacate eu nu mai am nici timpul necesar pentru asta si nici disponibilitatea sufleteasca. Il respect si ma respecta. Sentimente...nici vorba. Ura? - nicidecum. Pentru ce? Ca doi oameni nu si-au mai gasit interese, afinitati, dorinte comune? Imi amintesc ca si mie mi-a fost cumplit de greu atunci (au fost vreo 2-3 saptamani in care am slabit vreo 10 kg), insa am fost inconjurata de foarte multi prieteni. Mama si ea mi-a fost mereu alaturi. Si niciodata nu am refuzat ajutorul lor. Si sunt mandra ca ii am pe toti si ca pot conta, la fel cum si ei pot conta pe mine. Acum imi vine sa rad ca am suferit atat, viata mea acum e de o mie de ori mai frumoasa decat a fost in ultimii ani de casnicie. Lasa-l sa plece. Cat de motivanta este pentru tine o relatie in care ai sti ca el sta doar din compromis? Tu l-ai mai putea iubi in conditiile astea? De ce sa nu-ti oferi sansa de a avea langa tine un barbat asa cum ti l-ai dorit, si care sa te faca fericita? Adina + [copil]Olivia Karla 04.03.2004

[serendipindity]

Adina, [floare3] Mara

[valicalin]

divort,mai ales ca ti-a spus ca nu te iubeste ,ca te-a inselat,ca te inseala ,ca nu te suporta..daca mai stai cu el suferi si tu si cu ani si copilul cand o sa asiste la certurile voastre.poate cu timpul o sa-ti linistea de care ai nevoie si un suflet pereche.mult curaj! calinv

[cristiama]

Mimisor, Cere si parerea altor doctori, o colega de-a mea a reusit sa-si scada chistul cu tratament homeopat intr-o saptamana si a scpat de operatie!!! Pe doctorul homeopat il cheam a Cadar, il gasesti pe net, mie nu mi-a palcut da uite ca ea a rezolvat problema. NU te grabi cu operatia, nu-s cei cu doctorii astia de una- doua taie!!!! Si....organismul lupta impotriva stresului in felul lui, poate daca scapi de stres sa se retraga si chistul!!!!! cristiama

[mimisor2004]

In legatura cu chistul am fost si la un alt medic care mi-a spus acelasi lucru - trebuie operat ( se pare ca o sa-l opereze laparoscopic) In leg cu el nu stiu ce sa mai fac - zilele trecute l-am intrebat cand sa ne luam liber sa mergem la judecatorie pentru a depune cererile de divort. Mi-a replicat ca el nu merge cu mine nicaieri, sa fac ce am de facut si sa-l las in pace. I-am explicat ca daca ma duc doar eu se lungeste procedura de divort - mi-a zis ca nu-l intereseaza.. Incearca sa ma faca sa ma simt vinovata ca am spus prietenilor ca divortam ( de ce ii stresez, de ce nu am putut sa le spun ca ne despartim din motive de neintelegere nu din cauza faptului ca el ma inseala). Nu inteleg de ce nu ma preocupa mai mult operatia decat divortul. Mimisor

[Eliza5]

Mimisor, pentru depunerea cererii de divort nu trebuie sa fiti amandoi acolo. Poti sa o depui doar tu fara nici o problema. Asta daca este ceea ce-ti doresti cu adevarat. La primul termen (care este stabilit cam la o luna dupa ce depui cererea) ar fi bine sa fiti amandoi, ca sa se termine totul mai repede. Eliza si Alex (15 nov. 2004)