Predispusi la divort?

[espiritu]

quote:

---

Originally posted by misulescum Iti doresc succes in recucerirea sotiei tale!

---

sa dea Dumnezeu.e tot ce imi doresc.sa am o familie cat mai normala. espiritu

[Bfly]

quote:

---

Originally posted by espiritu repet,inca imi iubesc sotia.dar sentimentul nu e reciproc.de ce?sincer nu stiu.e asa o toana ciudata fara motive temeinice decat unele absolut de dragul de a da vina pe ceva,de a gasi o justificare. cred ca as sari ca un copil care primeste jucaria preferata daca maine totul ar reintra in normal sau macar daca am comunica sa vad care e problema ca sa stiu ce sa indrept. espiritu

---

Daca tu inca o mai iubesti, eu zic ca merita sa lupti atat pentru fetita ta cat si pentru recastigarea iubirii sotiei tale. In primul rand trebuie s-o convingi sa stati de vorba si daca e nevoie chiar sa apelati la un ajutor specializat. Poate cumnata ta are dreptate intr-un fel. Poate sotia ta a simtit ca ar vrea mai mult decat i-ai oferit tu pana acum si nu are curajul sa-ti ceara sau poate ti-a cerut pana acum, dar n-ai inteles-o. Sunt multi de "poate", iar pana nu vorbesti cu ea (nu sa te certi), nu vei sti ce motiv are sa nu mai fie iubitoare cu tine ca pana acum. Intradevar exista o criza la femei la 30 de ani, asa cum e cea de 40 de ani la barbati. In cazul sotiei tale s-ar putea sa fie si vorba de faptul ca a avut copilul la 25 de ani, iar acum gandeste ca ar fi fost prea devreme si 5 ani din tineretea ei s-au scurs fara ca ea sa apuce sa si-o traiasca asa cum si-ar fi dorit. Iar acum ar vrea sa recupereze, pentru ca pragul de 30 de ani e de speriat pentru femei: constientizeaza ca imbatranesc! Probabil te face pe tine vinovat pentru acesti ani pierduti, dupa parerea ei, si din cauza asta nici nu mai comunica prea mult cu tine. Sper ca ai observat draga espiritu ca am vorbit la modul ipotetic. Motivele comportarii ei pot fi diverse desigur si nu le poti afla, repet, decat daca vorbesti cu ea. Sparge gheata! Ia-o de mana si invit-o la o discutie tete-a-tete fara sa fie copilul de fata (daca se poate). Curaj! Eu va doresc numai bine si sper sa se rezolve problema cat mai usor si mai repede! [flo] "Nimic nu se pierde, nimic nu se castiga, totul se transforma." Roxana, mamica lui Andutu grasunelu' bursucelu' scumpicu' zis "Piedone"

[diana1971]

Dragilor ...raspunsuri la aceasta dilema ar putea umple o carte. In familia mea sunt exemple destule... tatal meu a crescut cu mama lui pana la 11 ani,apoi a ramas singur pe lume (ai zice ca singura idee care-l va ghida in viata va fi sa-si protejeze familia,sa doreasca o fam unita)...da de unde ....a fost casatorit de 3 ori si a avut relatii f reci (cu unele momente de incalzire )cu mine. Pe de o parte il si inteleg...nu a primit dragoste - nu a stiut sa ofere...cel putin eu am avut destule momente in care am simtit ca nu ma iubeste.Poate m-a iubit in felul lui dar la timpul potrivit nu am simtit asta si am ramas cu gandul asta . La noi in familie divortul e considerat de neacceptat...si totusi unchiul meu a divortat,mama mea la fel,verisoara mea la fel. Eu am o casnicie de 11 ani care merge ok,sa fie asa inca 50 de ani...nu am reusit sa ne plictisim unul de altul. Am observat insa ceva: fetele care provin din fam destramate si raman cu mama, din cauza lipsei permanente a unei pers masculine in viata lor ajung in tinerete (unele in adolescenta chiar) sa-si doreasca relatii cu barbati mai maturi si chiar ajung sa se casatoreasca cu unul. Pe langa asta un efect al lipsei tatalui poate duce ca o fata sa doreasca sa aibe confirmari (din partea sexului opus) ca este dorita,ca este iubita si ca poate avea la orice ora un baiat alaturi iar pt asta nu se va sfii sa flirteze cu tot ce apare in cale. Deci taticilor ....ca sfat ...chiar daca sunteti despartiti de sotii aveti grija de fetite ...sunt sensibile si au nevoie de prezenta voastra in viata lor cat de des se poate. cred ca am sarit de la una la alta ...dar cum am spus ...ar fi multe de adaugat. Diana

[buggy]

Eu am fost crescuta de un singur parinte care nu si-a mai refacut viata si anume de mama mea. Din discutia de-aici ar trebui sa nu am nicio sansa la o casnicie fericita[bang]. Cred ca personalitatea celui in cauza si caracterul sau trebuie sa aiba un cuvant de spus si nu doar exemplul parintilor sa fie cel care ii conduce viata. Poate ca nu am avut notiunea de familie dar privind in urma vad cum m-am transformat intr-un om foarte responsabil, cum am cautat sa imi asez valorile si prioritatile. Am privit in jur (doar intru cu mare placere pe acest site destinat numai unui anumit tip de oameni) si mi-am cautat un partener in care increderea sa fie o notiune de baza in relatia noastra. Nu ne potrivim in toate cele ( nu mereu avem aceleasi gusturi in materie de filme, muzica, mancare, uneori chiar si politica) dar cu siguranta suntem pe aceeasi lungime de unda cand vine vorba de relatia noastra. Recunosc ca traiesc cu teama in suflet din acest punct de vedere, constienta fiind ca am pornit cu un minus in viata dar ma straduiesc sa imi construiesc propria notiune de familie si sa fiu cat se poate de atenta in jurul meu. "Mi s-a spus si am uitat, am vazut si am inteles, am facut si am invatat" - Confucius www.funscience.ro

[espiritu]

@diana1971 asta imi este intentia sa nu creez o ruptura intre mine si copil.e sufletul meu gargarita mea.pt ea rezist in marasmul acestei casnicii.si ca o convingere in plus ca nu sunt zuzu chiar de tot chiar si soacra-mea imi da dreptate atat cat stie ea din casnicia noastra.normal ca nu stie ca eu cu fata ei nu mai imppartim patul decat pt somn.vede ca eu ma zbat in incercarea de a corecta lucrurile.dar pe ghicite e greu sa indrept ceva care habar nu am unde e gresit.mama omida nu am fost niciodata :) espiritu

[zepellina]

quote:

---

Originally posted by espiritu
@diana1971 asta imi este intentia sa nu creez o ruptura intre mine si copil.e sufletul meu gargarita mea.pt ea rezist in marasmul acestei casnicii.si ca o convingere in plus ca nu sunt zuzu chiar de tot chiar si soacra-mea imi da dreptate atat cat stie ea din casnicia noastra.normal ca nu stie ca eu cu fata ei nu mai imppartim patul decat pt somn.vede ca eu ma zbat in incercarea de a corecta lucrurile.dar pe ghicite e greu sa indrept ceva care habar nu am unde e gresit.mama omida nu am fost niciodata :) espiritu

---

Pe mine m-ai atins, m-ai impresionat. Fetita mea are 5 ani, a fost tot lipsa de comunicare, am divortat. Simt cama topesc dupa ea, o incurajez, dar mi-e ft ft mila de ea pt ca "tati", nu prea mai trece pe la ea. Sunt inca shokata, consternata, nu ma pot trezi. Nu am crezut ca El, care o iubea atat de mult, poate sa o faca sa sufere atat de mult. Nu i-am interzis, ar putea sa o vada si fara sa ma vada pe mine (daca ar fii o problema). Ea e trista, simte lipsa sprijinului (psihic, nu a zecilor de haine), o doare ingrozitor cand un copil spune "tati" si familia e familie. zepellina

[misulescum]

-

[misulescum]

quote:

---

[i]Originally
Pe mine m-ai atins, m-ai impresionat. Fetita mea are 5 ani, a fost tot lipsa de comunicare, am divortat. Simt cama topesc dupa ea, o incurajez, dar mi-e ft ft mila de ea pt ca "tati", nu prea mai trece pe la ea. Sunt inca shokata, consternata, nu ma pot trezi. Nu am crezut ca El, care o iubea atat de mult, poate sa o faca sa sufere atat de mult. Nu i-am interzis, ar putea sa o vada si fara sa ma vada pe mine (daca ar fii o problema). Ea e trista, simte lipsa sprijinului (psihic, nu a zecilor de haine), o doare ingrozitor cand un copil spune "tati" si familia e familie. zepellina

---

Cred ca e un lucru crud fata de un copil sa treaca prin asa ceva,un suflet mic de copil care are mama ,tata,sa se trezeasca ca gata lipseste tata,sau mama,in aparenta fara un motiv anume(fata de puiut) Ca adultii se casatoresc ,se iubesc,apoi ajung sa se desparta e treaba lor ei pot sa sufere ca deh,sunt mari,dar ce te faci cu ei[copil]? Ce vina au ei?cu ce au gresit fata de parinti? Parintii despartiti ar trebui sa faca tot ce e omeneste ca puii lor sa nu sufere, sa nu planaga dupa tata sau dupa mama. Ina mama lui Cristina

[espiritu]

pt mine varianta divort ca am dreptul sa fiu fericit(si am tot dreptul din lume) nu intra in calcul.fericirea mea ar insemna nefericirea copilului.oricat de apropiat as vrea eu sa raman de ea nu voi fi ca acum minut de minut langa ea.as simti un cutit in inima sa aud ca spune altcuiva "tati".as muri sa nu stiu o seara cum a mancat sau cum s-a spalat pe dinti. deaci varianta divort,in cazul meu,va trebui sa vina dar in asa fel incat fetita mea sa sufere cat mai putin. espiritu

[misulescum]

espiritu,eu personal te admir cred ca esti un tata foarte atent cu fetita ta,ma bucur ca mai aud asa ceva,in general barbatii sunt mai reci ,cel putin in aparenta,si isi tin cam sub lacat sentimentele. As vrea sa-ti povestesc despre un cuplu pe care-l stiu de multi ani:se iubeau au facut un baietel ,o fetita,aveau un apt.frumos in fine aveau o viata buna ,erau tot timpul impreuna ,ma rog dadeau senzatia de fam.fericita. Dar d-na ramine fara servici,cunoaste prin cineva un italian care-i propune sa mearga in Italia sa lucreze,ea accepta ,sotul ei la fel....si dusa a fost...mai venea in Rom.doar de Pasti si de Craciun.Familia s-a destramat el a ramas in tara cu copii sa-i creasca singur si ea si-a refacut viata in Italia. Ceea ce vreau sa spun este ca m-a miscat profund devotamentul tatalui fata de copilasi,iivedeam pe toti trei la parcul de joaca,unde eu mergeam cu fetita mea ,si mai stateam de vorba il mai sfatuiam cum sa-i faca parul celei mici,cum sa-i taie unghiutele etc. Am fost off topic,scuze,dar eu ii admir pe tatii care se dedica in intregime copiilor lor. Ina mama lui Cristina