Teama de a ramane singur

[anaisanais]

Alex777, eu am ''in spate'' 17 ani de casatorie; cand m-am maritat aveam 26 de ani(de fapt, aproape 27[:D])si m-am gandit, atunci, numai la cat de frumos arata mana mea pe care aveam verigheta si cat de frumoasa voi fi in rochie alba! Ce vrei, inconstienta sau naivitate,numeste-o cum crezi ca este mai corect! Credeam ca viata in doi este o nesfarsita plimbare printr-un lan de grau balai, din care mai rasare, in iulie, cate cate un cap imbujorat de mac, in care aerul miroase a zbatere de aripe de flutur! Au trecu anii si am invatat ca viata este si soare si lacrima, si plimbare, dar si lupta, daca asta vrei de la ea; oricum ar fi, nu esti singur decat daca vrei sa fii singur! Acum trebuie sa recunosc faptul ca nu mai am senzatia de '' pumn in plexul solar'' atunci cand ne vedem acasa, eu si sotul meu,(caci, la inceput ramaneam fara aer, literarmente, cand il vedeam!- si te rog sa nu razi, ce vrei, cand iubesti ai cele mai ciudate senzatii fizice!), dar am un sentimen de ''profund bine'' , de caldura in vene si de ''pisica pe calorifer''. Sa stii ca viata nu ne-a adus numai bucurii, as putea spune ca a fost chiar ....rautacioasa cu noi, acum un an am crezut ca suntem iremediabil pierduti ca si cuplu, dar uite ca n-a fost asa... cu toate acestea n-am avut niciodata sentimentul de singurate ,pregnant prezent zi de zi, poate de aceea am luat-o mereu de la inceput. Si mai cred ca iubirea este aceeasi, fie ca esti''pusti'' sau, asa ca mine, ''matur'', totul este sa... sa-i simti binecuvantarea in suflet si atunci nu esti singur. Si ca sa inchei prozaic, da! este vorba ,de la un moment incolo, si de obisnuinta cu partenerul, pe care ajungi sa-l accepti si atunci cand este imbracat in pijamale, iar el te saruta pe obraz atunci cand tu ai bigudiuri in par( eu am parul natural ondulat- asa ca sotul meu nu ma vede cu bigudiuri- avantaj eu![:D]). madalina

[Elise]

Alex, nu esti foarte departe de adevar. Dar, ciudat, cu timpul nici nu prea mai traiesti doar pt. acea dragoste pasionala de inceput. E tot dragoste, dar e altfel: cladesti impreuna. Persoana cealalta devine parte integranta din tine - devine mai mult, nu mai putin decit era atunci cind te-a vrajit. Nu mai poti separa: asta e viata mea, asta a ta, asta a copiilor. Toate sint, de fapt, o singura viata - si depinzi de celalalt la fel de mult cum el depinde de tine. Cam asta e partea dificila: ca trebuie sa imparti tot. Si sa ajungi la un numitor comun in ce priveste timpul, distractia, banii, cheltuielile, patul in care dormi, ce maninci, filmele la care te uiti, concediile, prietenii.... tot. Orice detaliu din asta mic poate fi o sursa de conflicte sau o bucurie, depinde de voi amindoi. Daca sint mai multe surse de conflicte decit bucurii, bineinteles ca relatia se deterioreaza si ajungi sa-ti blestemi zilele ca te-ai legat la cap cu cineva pe care-l percepi mai mult ca pe o piatra de moara agatzata de tine. Si... ramai asha, angrenat intr-o relatie mizarabila, sau divortezi. Si te trezesti chelios si singur, cum ai spus tu. [:D] Insa , dupa experientza unei casnicii nefericite, singuratatea ar fi o usurare. Dar nu e obligatoriu sa se intimple asta. Sint si oameni care traiesc frumos impreuna. Probabil...e o loterie si asta, sa gasesti persoana potrivita. Elise & BBLisa

[Ramona J]

Asta ma intreb si eu. Stii sa alegi sau ai tras lozul cel mare? The best thing you can do for your children is to love your wife.

[Lemoni]

Ma tot gandesc ce sa-ti raspund,la ce inseamna casnicia ,nu stiu daca am o definitie. Dar nu este nicidecum teama de a ramine singur/a si chiar ma mira ca iti pui intrebarea asta la 22 de ani. Nu stau in casatorie nici pt copii, nici pt ca imi e teama de singuratate , nici din obisnuintza ci pt ne e bine impreuna inca, vorba baiatului meu (la intrebarea si parintii lui x sunt divortati ?aici mai toata lumea divorteaza)raspunsul lui a fost-"daca tu ti-ai gasit soulmate-ul nu toata lumea la gasit". Trebuie sa cauti si atunci cand il gasesti, sigur nu ii vei mai da drumul si vei fi fericit.

[alex777]

Nu e o intrebare . E o afirmatie .Unii intradevar ati gasit accea liniste care o cautati in a avea o familie. Altii din contra desi au o casnicie de mai bine traiesti singur,se chinuie si suport tot ce se intampla .Ei ce motiv au? Simnt ca a trecut viata pe langa ei si ca pentru ei nu mai exista alt inceput?Nu e vorba de varsta mea lemoni e clar Sa o iau de la capat mie usor si poate chiar pot sa zic ca am plecat cu o invatatura sau 2:) .Adica in sensul ca nu tot ce zboara se mananca. Si cand dai cu capul in pragu de sus.. nu astepta sa dai si in ala de jos [bang] Incep sa cred ca e firea omului aceea de A incerca imposibilul de a incerca ce e mai greu sperand ca asa va obtine o satisfactie mai mare.. Momentul in care ajungi la o concluzie este exact momentul in care incetezi sa mai gandesti problema

[Lemoni]

Alex vreau sa-ti spun o poveste ,cand m-am casatorit aveam 21 de ani tanara si visatoare, am auzit pe cineva spunind " uitate si la copii astia se casatoresc".Am fost atit de ofensata cum adica copil eu????? Dar acum cand ma uit in urma imi dau seama ca am fost copila. Casatoria nu este o poveste care se termina mereu cu bine, casatoria cere efort si sacrificiu din partea cuplului,uni se acomodeaza mai repede si vad realitatea ,alti inca viseaza si give up inainte sa depuna efortul. Probabil ca la 40 de ani o sa iti aduci aminte de vorba mea care te-a ofensat si imi cer scuze, dar o sa-mi da-i dreptate. Eu am o vorba decat sa fim toti mizerabili o viatza intreaga mai bine nu incepem nimic.Se pare ca inceputul tau nu a inceput ca in filme si ma indoiesc sa aiba un sfarsit fericit. ai grija de tine .

[diana1971]

Alex...nu exista retete,algoritmi,definitii ....totul e relativ. Depindem de experientele noastre,de ceea ce suntem,cum suntem,cum reactionam,cum gandim si situatiile care ies in cale.Poate pare steril ce am spus dar am vrut sa cuprinda cat mai mult. Concret...sunt impreuna cu sotul meu de 12 ani dar eu nu pot spune ca m-am topit sau am simtit licurici in stomac cand il vedeam. Am fost o fire rationala si atenta la ceea ce este in jurul meu si am incercat sa renunt la unele relatii (care poate ma atrageau mai mult) dar le simteam foc de paie. Nu mi-a placut sa risc sa sufar si nici nu am luptat pt a avea un anumit barbat alaturi (mandrie prosteasca poate dar nu am suportat niciodata tertipurile feminine care de obicei au efect rapid dar scurt). Asa ca relatia noastra e asezata,ne intelegem f bine (pot spune ca sotul meu e cel mai bun prieten al meu),gandim la fel,discutam deschis orice,orice discutie contradictorie se termina repede,fara a mai tine cont ca a existat......poate asta e iubirea....cine-i poate da o definitie??? Referitor la singuratate ... cred ca toti ne simtim cateodata singuri chiar daca avem un partener. diana

[Miramar]

Diana parca vorbeai de mine si relatia mea cu sotul nu despre a ta. [:D] Alex, iti raspund in completare la ceea ce spune Diana, prin exemplul propriu - nu exista retete corecte ci exista alegeri pe care le facem in viata. Eu de exemplu am iubit - mult si profund, cu fluturasi, cu "pumni in plexul soarelui" (tare mi-a placut expresia asta [:D]),iar suferinta a venit la fel de adanca si profunda , atat de adanca incat ma durea si fizic tot corpul. Ani mai tarziu, omul care mi-a provocat aceste sentimente a revenit in ecuatie, in acelasi joc intrase si actualul sot. Poate si din orgoliu ranit, dar in mod cert si din alegere rationala am ales ceea ce spunea Diana - o comuniune de sentimente, principii, aspiratii, traditii ce pentru mine reprezentau o iubire complexa si mult mai fructuoasa si benefica in comparatie cu fluturasi, pasiune, dorinta. Nu regret nimic - ca orice fetita am crescut cu imaginea lui Fat Frumos pe-un cal alb si am visat la iubirea infinita. Asa incat am iubit si am lasat, am iubit si-am fost lasata. Am provocat suferinta cu sau fara voia mea, am fost ranita voluntar/sau involuntar. Asa am realizat ca Fat Frumos e ori Fat ori Frumos, rareori amandoua asa cum si eu eram mai mult Ileana decat Cosanzeana. Stiu prin urmare ce inseamna pasiune, dorinta, suferinta... efemere toate. Am ales "comuniunea" si ma simt foarte bine cand sotul meu deschide usa si in loc de fluturasi in stomac ma intind precum "pisica pe calorifer" (si expresia asta mi-a placut mult [:D]) Astea sunt alegerile mele. In acelasi timp spun: poate maine nu va mai fi bine, si-atunci nu pot spune ca-mi va fi usor, ca nu-mi va fi lehamite sa impart lucrurile si viata practic traita impreuna ca un tot unitar, dar o voi face si sunt aproape convinsa ca nu imi va fi frica de singuratate, poate lehamite da,dar in nici un caz frica. Am invatat ca orice cadere inseamna un nou inceput!

[buflea]

Casatoria pentru mine este "o carutza la care trebuie sa traga amandoi" ... practica a demonstrat ca unul trage si altul sta in carutza - nu conteaza foate mult, important este ca anadoi sa fie atasati sufleteste, material si fizic de acea carutza. Desigur motivatia pentru care pornim pe drumul asta este iubirea - in timp am invatat ca iubirea este doar scanteia - iar scanteia ajuta carutza sa porneasca. Ce o tine pe drumul cel drept este toleranta, respectul, prietenia, obisnuinta, inertia, linistea si cateodata chiar resemnarea. Eu sunt casatorita de 10 ani - am 2 copii si cateodata simt ca nu mai pot ... dar imi este frica de singuratate ... desigur nu atat de frica incat sa stau cu un partener imposibil. Dar nu mai am puterea si cheful sa o iau de la capat cu altcineva pentru ca am ajuns la adevarul ca nimeni nu este perfect si oamenii nu se schimba. Macar acum stiu exact cu cine trag la carutza ... Rau cu rau dar mai rau fara rau ! ! !

[nume]

Alex, eu cred ca e profound gresit pentru oricine sa se casatoreasca sau sa ramana intr-o casatorie ca sa nu fie singur. E un argument extrem de trist. Adica sugereaza o codependenta care nu inseamna iubire ci neincredere in sine. Fiecare om hotaraste pe criterii proprii care e motivul pt care isi leaga sortii de altcineva si e bine sa existe si ceva rational cand faci pasul… deci sa-l faci mai tarzior, dup ace iti poti lua un pic de distanta de la ``fluturasi``. Daca iti reprezinti iubirea ca pasiune navalnica… e bines a stii ca ``dragostea dureaza 3 ani``(asta e o carte haioasa). Exista explicatii stiintifice si filozofice. Iubirea cu fluturasi tine intru-catva de mister, de posibilitatea aparitiei naucitoare a unei trasaturi a iubitului/ei pe care nu ai anticipat-o, de surpriza fiecarei revederi. Nu poti ramane surprins o viata :). Vestea buna e ca in perioada asta se pot crea legaturi mult mai puternice, complementaritati care sa te faca sa nu-ti doresti viata singur din alte motive decat teama de singuratate. Complementaritatile te fac sa intelegi ca esti mai eficient, mai bun, mai fericit ca individ daca esti in cuplul respectiv. Casatoria nu este un eveniment inevitabil sau o salvare de la ceva. Daca o privesti asa o sa te dezamageasca/deceptioneze. E o alegere constienta de a investi (cum spunea cineva mai devreme) in altcineva pt ca relatia e cu atat mai importanta pt tine. In legatura cu deceptiile despre care pomeneai ca le-ai fi intalnit aici pe site; Deceptie inseamna o `` inselare a conceptiei``, deci indreptarea unei abordari rigide. Eu cred ca in ciuda suferintei(pe masura iluziei) deceptiile sunt evenimente fericite, care ne pot deschide mintea. Deceptiile sunt evenimente vitale in formarea unui character(nu a personalitatii). Dupa cum un sir nesfarsit de deceptii inseamna aroganta si prostie. Oamenii care fac pace cu deceptia(in toate domeniile) nu sunt lipsiti de alternative ci aleg sa aiba ``conceptii` mai putin rigide… …parerea mea… nume