Eu sau casnicia mea?

[hanna10]

Buna tuturor, Nu stiu exact ce astept de la a-mi pune situatia pe tava in fata voastra pe acest site, dar lumea aici e obisnuita sa auda/asculte problemele altora. As vrea sa stiu daca se confrunta cineva cu stilul asta de problema si sa imi impartaseasca din experienta. Sunt casatorita de 3 ani si ceva cu un om cu foarte multe calitati dar normal si cateva defecte. Tin sa spun ca nu ma inseala, nu se imbata, nu ma bate (daca ar face-o l-as bate eu mai tare oricum), nici macar nu iese in oras cu prietenii fara mine. In fine a-ti spune un sot model si din aceste puncte de vedere chiar este. La inceput sotul meu era un romantic, foarte afectuos, foarte spontan, tot timpul imi facea surprize, imi lasa biletele de dragoste prin casa cand pleca la servici. In fine eu nu am fost prea romantica niciodata dar am inceput sa apreciez aceste gesturi. Eu sunt o persoana foarte colerica, ma supar pe niste pe care unii le-ar considera de nimic, cateodata ridic vocea pentru ca ma simt foarte frustrata de aberatiile pe care le scoate el...dar ASTA SUNT EU. Asa a fost si strabunica, bunica si mama mea. Sunt in zodia scorpion si sunt plina de enrgie. In acelasi timp, pentru mine familia mea (el inclusiv) este singurul lucru pt care as fi in stare sa fac orice. Am imensa grija de el din toate punctele de vedere, ii dau foarte multa afectiune (pt ca el asta are nevoie ca sa respire), sunt loiala total lui, am mare grija de mine, sunt o femeie de cariera. Ceea ce am prezentat aici sunt partile mele bune si rele. Acum problema e ca sotul meu nu ma iubeste pt cele rele, nu le poate suporta si este chiar deprimat din cauza asta. Chiar in momentele noastre foarte bune, el isi aduce aminte ca eu m-am suparat pe el acu nu stiu cate luni de zile si chestii aberante din astea, de care sincer nici nu imi mai amintesc. Eu nu pot sa ma mai scuz pt ce sunt. M-am schimbat mult de cand l-am cunoascut ca eram si mai rea decat sunt acum dar am devenit o femeie calda pt el pt ca asta are el nevoie. De atatea ori am zis ca nu mai suport sa aud numai de partile mele rele chiar si cand ii arat numai pe cele bune. Vreau sa ne traim viata, sa ne distram, sa ne bucur de faptul ca ne iubim si sa fim ca la inceput. Nu avem copii, avem o situatie financiara buna deci ne permitem sa iesim, nu avem obligatii mari, deci toata viata inainte. Tin sa precizez ca sotul meu e englez deci venim si din culturi diferite dar asta nu e o problema deloc pt ca eu m-am integrat excelent in viata din londra si aici e casa mea. M-am hotarat sa plec in acest weekend pentru ca sufar mult prea mult si stiu ca nu e in puterea mea sa fac mare lucru (sau este?)...Vreau doar sa fiu 100 la suta sigura ca fac lucrul cel mai bun pt mine. Trebuie sa ma gandesc si la ce simt eu, nu numai la faptul ca sunt maritata si trebuie sa infrunt orice..poate chiar nu se poate... Ma scuzati ca v-am rapit atata timp...sper sa aud de la voi cu pareri. Multumesc mult!!!

[Elise]

scuza-ma daca n-am inteles...te-ai hotarit sa pleci pentru ca el iti evidentiaza numai partile proaste? Adica iti aminteste tot timpul ca ai urlat la el nu stiu cind..si uita ca ai si calitati? Nu te simti apreciata? Sau de ce? Elise & BBLisa

[oana1177]

Buna Hanna! cred ca e o idee buna sa mergi undeva singura intr-un weekend, sau chiar o saptamana, mai ales daca sunteti genul de cuplu "mereu impreuna"; asa aveti ocazia unui "refresh"; inteleg ca esti colerica si ti-e greu sa te stapanesti; insa, inainte de a ridica tonul sau de a spune cuvinte grele, reflecteza - caci poate s-a saturat si omul de scuturari pe care si le ia uneori din nimicuri; poate ca e trist pt ca avea o alta imagine despre tine: o femeie desteapta, independenta... iar acum nu poate accepta/suporta "fata" ta colerica la noi, sotul e f sensibil la "limbajul de cartier"; si cand mai scot cate o perla il vad cum se schimba la fata; el nu vorbeste deloc urat si simt ca il deranjeaza; inca nu mi-a zis nimic, dar... am luat masuri si ma controlez, in fond de ce sa alterez lb romana cand e atat de frumoasa?? deci... mergi in vacanta si destinde-te; si daca spui ca inainte erai si mai rau, cu siguranta iti poti controla "isteria" (scuze, n-am gasit alt cuvant [iartama]) Oana

[hanna10]

Elise, ma scuzi poate nu m-am facut inteleasa...ma simt foarte stresata sentimental momentan si cred ca imi e greu sa ma exprim exact. Foarte rar imi spune ca ma iubeste sau ce fac eu bine pentru el...si asta daca il intreb eu. Exact, imi evidentiaza partile proaste in principal si lasa asta sa ii afecteze starea emotionala asa deodata. Eu cred ca atunci cand iubesti pe cineva, ii siubesti si cu bine si cu rele asa cum fac eu cu el (ca si el e coleric deasemenea). El recunoaste ca eu pot sa trec peste ale lui dar ca cica suntem oameni diferiti si lui ii este foarte greu (imposibil as zice eu). Pai daca l-as insela ce ar mai face? Daca as fi o femeie care nu da doi bani pe sot si vrea sa iasa numai cu prienele? Eu tot timpul fug de la servici ca sa fiu cu el. Nu, nu ma simt apreciata pe cat as vrea eu. El imi cere foarte mult de la mine (afectiune...)dar nu poate da prea mult din cauza partilor mele rele....

[Bfly]

quote:

---

Initial creeata de hanna10 M-am hotarat sa plec in acest weekend pentru ca sufar mult prea mult si stiu ca nu e in puterea mea sa fac mare lucru (sau este?)...Vreau doar sa fiu 100 la suta sigura ca fac lucrul cel mai bun pt mine. Trebuie sa ma gandesc si la ce simt eu, nu numai la faptul ca sunt maritata si trebuie sa infrunt orice..poate chiar nu se poate... Ma scuzati ca v-am rapit atata timp...sper sa aud de la voi cu pareri. Multumesc mult!!!

---

Intotdeauna e in puterea noastra sa rezolvam situatiile de cuplu! Sigur ca nu faci alegerea cea mai potrivita sa pleci pur si simplu pentru ca te deranjeaza o chestie de atitudine din partea lui. Mai bine ai incerca sa discuti cu el si sa-i spui ca nu mai suporti situatia asta si sa-i propui o schimbare in doi! Nu-i cere sa se schimbe numai el, pentru ca nu vei obtine mare lucru. Dar daca incercati amandoi sa va schimbati atitudinea unul fata de celalalt, atunci va fi cu totul altceva! Cu putina perseverenta si putina rabdare, cu siguranta se va rezolva! "Nimic nu se pierde, nimic nu se castiga, totul se transforma." Roxana, mamica lui Andutu grasunelu' bursucelu' scumpicu' zis "Piedone"

[hanna10]

Bfly, Multumesc pt raspuns, nici nu sti de cate ori am incercat si i-am propus o solutie in doi. Daca incerc sa discut cu el de chestia asta, el zice ca el nu trebuie sa faca nimic ca asta asta e problema mea. Eu sunt o persoana careia nu ii e frica sa zica Sorry! sau It's my fault! deci nu e o problema sa accept defectele mele. Dar chiar trebuie o viata intreaga sa stau sa astept de la el sa ma iubeasca pt cine sunt? Stiu ca o merita sa faci orice pt casnicie si am incercat de atatea ori, dar nu ma simt fericita. El vrea sa fie iubit dar sa nu dea prea mult.

[Rufus]

hanna, cred ca sotul tau nu prea stie ce-i ceri. Sunt convins ca i-ai spus, dar nu intelege. Asa, dupa cum expui problema, nu vad ce as putea sa-ti spun tie. Poate lui, cate ceva. Dar, printre randuri, remarc o razvratire din partea ta: esti colerica si ai si motive, te tragi din familie de colerici, esti energica, scorpioanca. Si daca ai vrea, nu ai putea sa te mai scuzi de ceva...Asa sa fie? Undeva, comunicarea intre voi s-a rupt. De ce nu ne spui care-i motivul pentru care nu-ti mai lasa biletele? Daca nu stii, afla repede. Mai poate fi si o mica nepotrivire intre firile voastre. Nu pot fi insa categoric. [url="http://community.webshots.com/user/tora97"]poze multe cu noi[/url][foto] [url="http://good-times.webshots.com/album/551940014PFgtLL"]Ana a implinit un an[/url][foto] [url="http://good-times.webshots.com/album/554582211ZUiOLU"]Vara lui 2006[/url][foto] "EXPERIENTA este numele pe care-l dam greselilor noastre" Oscar Wilde

[hanna10]

Rufus, Multumesc pt raspuns si tie. Cred ca tu intr-adevar ai pus punctul pe i. Sunt de acord cu absolut tot ce ai spus. M-am scuzat si mam ras-scuzat de nu mai am pt ce. Si da sunt foarte nervoasa si frustrata si razvratita pt ca el nu intelege (sau nu vrea sa inteleaga) intr-adevar care e problema. L-am intrebat de multe ori de ce nu mai e ca la inceput si iarasi das vina pe faptul ca el nu suporta conflictele si certurile si dupa parerea lui eu le initiez mereu...crede-ma ca asta nu e adevarat in totalitate deloc. E imposibil sa fie asa!! Noi clar nu stim sa comunicam constructiv deloc...mereu e o competitie intre noi care ecel care are dreptate...suntem ca doi copii mari ~(eu am 28 si el 31 anul asta). In momentele bune, suntem facuti unul pt altul crede-ma dar aceste momente de fericire sunt si dureaza foarte putin. Eu stiu ca sunt asa cum sunt dar nu ma pot schimba mai mult decat am facut-o pt ca asta sunt eu. Si sunt frustrata ca ar trebui sa ma iubeasca pt cine sunt, asa cum a facut-o la inceput.

[hanna10]

Si inca ceva...nici nu va pot descrie cate am suportat din cauza firii lui imposibile. El poate fi un dulce si cel mai fermecator barbat din lumea, dar dupa 10 minute poate fi un barbat care are numai ura si venin in ochi cand se uita si vorbeste cu mine. M-a injurat de cateva ori (de multisoare ori chiar), a rupt cateva usi de nervi prin casa (si eu sunt cea cu nervi cica) si el ridica vocea destul. Insa eu i-as accepta astea pt ca stiu ca nici eu nu sunt mai breaza. Dar nu pot numai eu sa las de la mine iar el sa faca ce vrea.

[oana1177]

ups, retrag primul mesaj, nu stiam ca el e coleric, si inca cum... [:(] cred insa ca o vacanta ti-ar prinde bine; te-ai detasa putin si probabil ti-ar fi mai usor sa iei o decizie [flo] Oana