Eu sau casnicia mea?

[hanna10]

Multumesc tutoror de raspunsuri - toti ati avut argumente extraordinare, de parca ma cunoasteti si imi stiti situatia mult mai bine decat ce am descris eu. Eu ii spun ca il iubesc dar nu foarte des...poate de 3 sau 4 ori pe sapt. Asta pt ca el a incetat sa imi spuna...pana acum vreo jumate de an, 10 luni imi spunea ca ma iubeste la finalul fiecarei convorbiri telefonice, asta era in loc de bye. Imi amintesc ca ma enerva chiar de cate ori imi spunea. Acum e rar...e clar ca la noi e o criza si e clar ca e ceva la mijloc. Aseara ajung acasa (noi locuim intr-o casa cu 3 etaje unde sunt 3 apartamente noi avandu-l pe cel de la ultimul etaj. Posta vine la comun si o sortam noi cand ajungem acasa in scara blocului.). Gasesc un greeting card cu numele sotului meu pe ea. Nu era lipita cu lipici sau scotch deci curiozitatea ma impinge sa o deschid. Inauntru un card de Sf Valentin cu inimi si cu text pe ea care suna cam asa: I give you my heart on Valentine day. Eu am crezut ca mor si imi era frica sa deschid sa vad de la cine este. Credeti-ma ca am crezut ca lesin, ma simteam usoara de as fi putut zbura pana la ultimul etaj. Inauntru scris: Nick, Happy Valentines, ?. Semnul intrebarii era pus in locul semnaturii adica persoana respectiva nu a vrut sa se stie de la cine e. L-am confruntat cand a ajuns el acasa si prima lui reactie a fost de furie la adresa mea (a durat un minut doua) zicandu-mi ca habar nu are si ca e un sick joke facut de cineva ca sa ne desparta. I-am zis sa iasa pe usa pana nu ii arunc lucrurile pe geam eu insami. M-am dus in bucatarie sa imi aprin do tigara(dupa ce nu mai fumasem de 2 sapt ca incercam sa ma las). A venit dupa mine si s-a jurat pe toata familia ca el nu m-a inselat niciodata ca el nu e un om de genul asta. Va spuns sincer eu tot timpul am avut incredere maxima in el pt ca nu mi-a dat motive nisiodata sa ma indoiesc de ceva. Insa acum da...si a durut enrom aseara si doare si acum. Si daca nu eram nemultumita de lipsa de afectiune din partea lui, probabil ca acum nici nu m-as mai fi gandit la chestia asta. Dar totul parca se leaga...

[Miramar]

Hanna nu am solutie la problema ta, fiecare cpuplu isi gaseste calea spre rezolvare sg. sau nu o gaseste si se destrama din pacate. Dar pot sa-ti spun ca nu esti sg. in situatia asta - parca vorbeai despre mine si sotul meu in descrierea ta. Si da e adevarat nu poti compara inceputurile cu situatia actuala (dupa cativa ani de convietuire). Cotidianul si responsabilitatile agraveaza conflictele. La inceputuri cei doi sunt aproape continuu pe aceeasi lungime de unda in acelasi timp. Nu vor decat sa-si traiasca iubirea si sa se descopere unul pe altul, asta este pe primul plan, nu plata facturilor, nu reparatul tevii care curge, nu cumpararea mobilei de dormitor, nu problemele de la servici, ele erau in plan secundar intotdeauna. Acum insa se intampla sa fim in contratimp - cand el vrea sa comunice cu mine spiritual, sexual etc eu vreau spatiu, vreau sa ma recreez sg. dupa o zi lunga si chinuitoare la birou - si de-aici ies conflicte. Eu simt ca duc in spate toate grijile casei si daca eu uit de scadenta unei facturi pot sa fiu sigura ca ne pomenim cu cablul taiat si no more TV. El simte ca-l alerg continuu prin magazine de decoratiuni interioare, ca-l pun tot timpul sa faca ceva prin casa, ca-l alerg intre prieteni si rude etc etc si de-aici iar conflicte. El vrea sa cumpere motocicleta din prima de Craciun eu vreau in vacanta in tarile calde = conflict. Observatii si lupte intre orgolii de fata cu prietenii, parintii si de aici iar conflicte si uite asa o ducem si noi din ce in ce mai rau de vreo 2 ani incoace. Uneori e mai bine, alteori nu. Ultima cearta s-a desfasurat evident seara - am venit acasa in jur de 8.30 PM el venise cu vreo ora inaintea mea. Am mancat impreuna, am comentat un pic stirile dupa care eu m-am asezat in fata calculatorului sa-mi spal creierii de la birou cu o "barfa" pe forum. N-a trecut mai mult de o jum. de ora a venit sa-mi reproseze ca nu stau cu el, am venit cu lap-topul langa el dar nu a deschis nici un subiect de conversatie, se uita la televizor dupa care s-a ridicat si a plecat in dormitor, am venit cu lap-topul (cine a inventat wire-less -ul mare om a fost) si m-am bagat in pat langa el - mi-a reprosat ca butonez la tastatura si il deranjez, de ce-am venit in pat cu lap-topul? Precizez ca daca nu era vorba de forum daca veneam cu treaba nu ar fi fost nici o problema insa nu-mi intelege placerea asta de-a discuta pe forum si e gelos pe timpul pe care -l "pierd aiurea-n tramvai". De-aici conflictul a fost gata - suparare mare, certuri, reprosuri. Intr-un final m-am dus in birou survoland internetul iar el s-a culcat. Eram deznadajduita de inca o cearta absurda. Asa incat m-am apucat sa-i scriu un e-mail lung in care am scris tot ce ma deranjeaza si tot ce ma doare in comportamentul lui. I-am cerut sa foloseasca aceeasi cale pentru ca e evident ca desi suntem doi oameni maturi, desi ne respectam nu suntem in stare sa purtam face to face o discutie civilizata fara tipete urlete, trantit usi si chiar jigniri si injuraturi mai nou. A doua zi la servici mi-a raspuns. Am mai facut un mic schimb de e-mailuri pe temele astea si ne-am pototlit. Acasa nu am discutat nimic despre asta si de-atunci (n-au trecut decat 2 ssaptamani deci n-as putea spune daca vorbim de un succes inca) se vede ca amnadoi depunem un efort sa rezolvam situatia, sa depasim conflictele astea. Ti-am povestit toate astea ca sa realizezi ca nu esti sg. in situatia asta. Sincer cred ca fiecare cuplu are cel putin un astfel de moment - e razvratirea noastra personala la responsabilitatile vietii cred, depinde de noi insine cum si cand si daca putem sa ne acomodam cu ele, sa invatam sa ni le impartim echitabil, sa invatam sa ne respectam dorintele reciproc fara ranchiuna ci cu intelegere.

[violeta69]

hanna imi pare rau sa aud asta! din pacate e posibil ca el sa se gandeasca la o alta relatie...si daca spune ca nu e asa si se jura pe tot ce vrei nu inseamna ca nu te minte! stiu ca o sa-mi primesc rosiile [zid] dar ce sa fac?! yo sunt Toma necredinciosu' ca,din puntul lor de vedere minciina e aplicata ca sa nu te faca sa suferi... explicatie BUNA [poc] "am mintit, ca sa nu te fac sa suferi!" dar daca inca nu e prea tarziu si poti sa treci oeste tot cred ca ar tb sa vezi de ce s-a racit, de ce cauta altceva(daca el chiar cauta!) de ce mai sta cu tine inca,ce spera sa obtina... si poate ca o sa ajungeti sa va regasiti si chestia asta sa fie doar o "gluma de valentine's day" Tot ce se intampla,se intampla intotdeauna cu un motiv! *GRUPUL FETELOR FANTASTICE*[grup] [i][flo] [floare3] --------------------------------------------------- Vio,mamica de viitor "avionar" [avion]

[Miramar]

Of - in timp ce scriam a aparut postarea ta. Nu stiu ce sa-ti spun, intr-adevar cardul acela schimba datele problemei. Cred ca unu la mana trebuie sa te fortezi pe tine insati sa te calmezi, sa nu mai tipi, sa-ti schimbi atitudinea (stiu ca pare imposibil - eu insami fiind o fire colerica si impulsiva) si doi la mana sg. cale de redresarea este comunicarea. Forteaza acest lucru cat de mult poti totusi insa cu calm si diplomatie - fii alaturi de sotul tau fara sa il presezi prea tare. Poate totul nu e decat o furtuna intr-un pahar cu apa sau poate e ceva mai grav si-atunci trebuie cumva ca el sa se deschida in fata ta, iar atunci inseamna ca vei fi pusa in fata unei situatii noi pe care va trebui sa o analizezi si sa iei o decizie. Insa cum spuneam pentru moment situatia e neclara si dupa parerea mea doar cu calm si comunicand cu sotul tau poti sa iesi din ea.

[hanna10]

Miramar, sincer am fost parca stupid surprisa ca si alte cupluri sunt in situatii atat de similare si ca sunt si alte femei colerice. Crede-ma ca parca uneori traiesc intr-o colivie in care sotul meu imi spune ce vrea el de mine: ca nu e normal ca un om sa ridice vocea sau sa se enerveze din orice. Pe cand nu e frumos sau placut deloc, e chira un lucru comun si oarecum normal sa existe. Asta ma bucura sincer, ca nu sunt numai eu nebuna. Poate ca intr-adevar lucrurile negative din relatia noastra sunt distructive! Uite eu niciodata nu am sau nu as sta pe calculator o seara intreaga (si sa il iau si in pat) pentru ca nu mi se pare corect fata de el (nu te judec deloc, departe de mine gandul asta dar vreau sa arat ca eu in majoritatea timpului fac lucrurile asa spre placul lui). Pt mine relaxarea dupa servici inseamna un pahar de vin si stat la vorbe cu sotul meu. Nu stiu ce voi face...i-am zis ca plec sambata, mi-a zis sa incercam inca o data...daca nu as fi maritata as fi plecat demult. Insa eu cred profund in institutia matrimoniala, poate pt ca in familia mea nimeni nu a divortat niciodata (si asta nu ca au fost iubiri enorme neaparat dar s-a luptat mult pt familie si am fost martora la asta). SINCER nu cred ca sotul meu vrea sa lupte pt noi, cred ca se simte foarte victimizat incat nici nu cred ca vede ca pe un lucru foarte rau sa nu mai fim impreuna. Sincer nici eu...

[hanna10]

Violeta, ai mare dreptate. Stiu bine cu cine traiesc. Sotul meu e un om care obtine orice numai zambind, e foarte curtenitor si poate fi de-a dreptul fermecator. Arata foarte bine are un job foarte cool..deci sunt convinsa ca multe femei ar fi interesate. EU nu sunt geloasa de fire deloc pt ca eu sunt si mai decat el [hot]. Deci e foarte posibil sa ma minta. Si stiu ca stie foarte bine cum sa minta si o face frumos si convingator. Mi-a zis aseara ca sentimentele lui nu s-au schimbat deloc dar ca s-a schimbat in modul cum reactioneaza atunci cand avem probleme. Ca si cum el nu are pt ce sa lupte ca nu avem o relatie lina fara probleme...acuma cum naiba sa ai o relatie lina???Exsita asa ceva???

[Miramar]

Hanna - nu stiu daca e normal, ba mai mult tind sa cred ca suntem o minoritate[:D] dar cu siguranta existam , deci nu esti nici singura si nici nebuna. Cat despre plecatul peste weekend - inainte sa aud chestia cu Valentine's card nu ti-as fi recomandat pasul asta, acum insa...poate nu e chiar o ideea rea. Cat despre treaba cu lap-topul a fost un one-off nu vin cu el in pat de regula! Atunci am gresit crezand ca daca stau langa el desi butonez la laptop putem sa avem si-o conversatie la un pahar de vin. Oricum gasim/gaseam motive in orice de cearta asta a fost doar cel gasit la ultima. Iti urez mult succes, calm si minte limpede!

[MissParker]

Hanna, si eu tot Scorpioanca si iute de limba [:D], insa cu fostul meu sot (Rac) eram f.f.f.f. atenta sa nu-i ranesc sensibilitatea (el insa nu mai era atent cu mine), el era ranchiunos (s-a razbunat pe mine in fata la turnul Eiffel sub luna plina si n-a vrut sa ma sarute din cauza ca in concediul precedent nu ma "ocupasem" prea mult de el!!), iar eu il luam permanent cu manusi de catifea... Marea problema era lipsa de comunicare autentica. Ne spuneam des "mi-esti drag", dar crede-ma ca vorbele ies atat de usor incat nu valoreaza mult (am o prietena pe care sotul ei o descrie pe homepage-ul lui ca "my sweetheart, my little one, my darling", dar in realitate nu e capabil nici s-o mangaie sau s-o ia in brate cand plange la un film trist!). Asa ca ia-te dupa fapte, nu dupa vorbe! Cu actualul sot (Varsator) comunic activ si deschis, chiar daca ne mai ciondanim, dar punem cartile pe masa si ne spunem ce avem pe suflet, iar ranchiuna si pica nu au ce cauta intre noi. Incearca sa nu te lasi nici tu manipulata de incercarile sotului tau de a-ti crea remuscari pt. cine stie ce chestii vechi pe care ti le tot trece pe raboj, ce iubire mai e aia?? Daca iubesti pe cineva, il iubesti asa cum e. Te deranjeaza ceva, il critici deschis si abia daca acel ceva este cu adevarat insuportabil incepi sa te manifesti negativ - desi solutia nu este sa-ti scoata ochii pt. defectele tale, ci sa-si ia bocceluta si sa-si caute pe una cu mai putine defecte, daca chiar il deranjeaza asa tare partile tale mai putin bune incat simte nevoia sa le puna permanent pe tapet. Vezi sa nu degenereze in abuz emotional. http://community.webshots.com/user/Miss_Parker_1911

_______________________________________ Pentru a-ti cuceri libertatea nu trebuie sa ajungi in America, e suficient sa pleci din Spania. [flo] Felicia

[hanna10]

Felicia, asa este. Ma simt mereu abuzata emotional...ma simt cateodata de parca sunt chiar eu foarte rea. Crede-ma imi cunosc defectele si mi le-am recunoscut si in fata lui de atatea ori. Ma intreb de multe ori si i-am pus si lui intrebarea de ce mai sta cu mine daca sunt atat de rea...raspunsul e ca ma iubeste dar el nu va face niciodata pasul sa ma lase. Nu stiu exact de ce...cred ca vrea sa fie el cel parasit pt ca asta il va ajuta sa treaca peste mine...nu stiu de ce. Daca esti asa nefericit si deprimat asa cum zice ca e....pt ce sta cu mine????

[olguttza]

Hanna, si eu sunt de felul meu, vorba ceea, cu nervii prashtie, colerica e putin spus. Si nu sunt scorpion. Chiar nu stiu daca temperamentul are foarte mult a face cu zodia. Iar sotul meu cre'ca seamana, un pic, cu al tau. Desi nu e alta natie, deci nu se pune problema de culturi diferite. Ci doar de alt fel de a fi. Si noi am trecut printr-o cumpana asemanatoare anul trecut. Aceleasi replici, alte personaje. Singura diferenta (majora, cred eu): nu a existat niciun motiv de indoiala in privinta lui (vreun card, scrisoare sau altceva de genul asta). Pur si simplu, ajunsesem amandoi la capatul rabdarii: el nu-mi mai suporta isteriile si nu mai stia cum sa reactioneze, iar eu, ca si tine, ma simteam abuzata emotional, pt. ca incepuse sa aiba izbucniri mai rau ca mine (nu ma jignea, doamne fereste!), ma facea sa ma simt mai vinovata decat, poate eram, imi scotea mereu ochii din cauza felului meu "temperamental" de a fi, nu mai puteam comunica normal in niciun chip. Si eu mi-am pus problema plecarii, desi simteam ca m-ar fi sfasiat pasul asta. Punctul culminant l-am atins intr-o perioada in care amandoi eram si mai vulnerabili: pierdusem, de cateva luni, o sarcina, si eram la pamant. Ce ma scotea si mai rau din sarite era dorinta lui meschina de a avea mereu ultimul cuvant, nu avea simtul masurii, nu-si dadea seama cand trecea peste niste limite, iar atunci cand eu luam foc nu tacea, ci punea paie pe foc. Pe un ton cateodata extrem de calm, "lovea" mai rau ca o duzina de palme. In seara in care am simtit ca nu se mai poate, am plecat la nasi. Am ramas acolo peste noapte (m-a sunat, dar n-am vrut sa-i raspund), a doua zi m-am dus la munca si dupa aia acasa. Au urmat 3 zile in care nu ne-am spus niciun cuvant! Apoi, mi-a scris un mail (asa putea evita reactia mea!) de-am bocit, vorba aia, trei zile si trei nopti! I-am raspuns, si uite asa am inceput sa ne spunem tot ce aveam pe suflet fiecare. Dar absolut tot! Ajunsi acasa, ne-am comportat ca si pana atunci: fara o vorba. Eu intr-o camera, el intr-alta. La un moment dat, a batut la usa, i-am zis sa intre si-am ramas muta: c-un buchet de flori si o cutie mare de bomboane...."vrei sa fii sotia mea?" (eram casatoriti de 2 ani). Am inceput sa bocesc (,) ca proasta, dupa care, cand mi-am revenit, am stat de vorba o noapte intreaga: in perioada aia constientizasem amandoi ca eram pe cale sa ne pierdem, sa stricam tot ce cladisem cu atata dragoste pana atunci, doar pentru ca orgoliul lui masculin (la care se adaugase si o doza consistenta de surmenaj) nu putea face fata incapatanarii mele de a continua sa-mi sustin punctul de vedere, dar si pentru ca el nu avusese niciodata curajul/puterea de a-si recunoaste greselile, iar eu nu-mi impusesem niciodata o doza cat de mica de autocontrol (pe ideea tampita ca eu asa sunt, ca, daca m-a luat de nevasta asa cum sunt, sa ma si suporte pana la adanci batranete!). Dupa noaptea aia, am inceput sa fim altfel: nu ne-am schimbat, in sine, niciunul dintre noi, insa suntem ceva mai echilibrati si mai docili - mai ales eu! [:D] Am ajuns, astfel, la concluzia ca o casnicie nu se intretine numai cu dragoste, ca trebuie sa fii maleabil si ca nu trebuie sa existe, intre parteneri, niciun fel de competitie! Avem o viata frumoasa, pe care n-as schimba-o pentru nimic in lume! E pacat sa strici asa ceva numai din dorinta de a fi tu piua-ntai! (la modul general vorbind). Nu dau sfaturi de obicei. Nu stiu cum as reactiona in cazul in care ar aparea "ceva" care sa puna la indoiala sentimentele. Pot interpreta doar in doua moduri chestia asta: fie, intr-adevar, se simte depasit de situatie si nu mai stie cum sa reactioneze - si-atunci crede ca, daca se canalizeaza spre altceva/altcineva, problemele vor disparea de la sine; fie, din contra, reprosurile la adresa ta nu sunt decat un pretext si-atunci...nu stiu daca mai are rost! Daca ar fi sa am doua vieti, as trai o singura data. [gravi][url="http://pg.photos.yahoo.com/ph/olguttza/detail?.dir=2488re2&.dnm=101dre2.jpg&.src=ph"]17+[/url] [url="http://pg.photos.yahoo.com/ph/olguttza/album?.dir=4d8b&.src=ph&store=&prodid=&.done=http%3a//pg.photos.yahoo.com/ph/olguttza/my_photos"]De la nunta...[/url]