Eu sau casnicia mea?

[hanna10]

Olguta, foarte interesant dar sti care este diferenta? Sotul meu azi, dupa ce a zis ca hai sa facem efort si sa reparam, dupa ce s-a intamplat ieri cu cardul, azi mi-a trimis un mesaj de abia la 1:30 pm si nu s-a deranjat pana atunci nici macar sa arate ca ii pasa daca plec sau nu sau sa imi arate ca ma vrea in viata lui si am pt ce sa lupt. Cred intr-adevar ca nu am pt ce lupta...decat idealul unei casnicii care nu mai exista..

[olguttza]

Hanna, mie imi spusese ca, daca apuc sa plec, sa nu ma mai intorc! stau in casa lui (ma rog, a parintilor lui), deci, ce sa zic?! Pe de alta parte, intotdeauna ai pentru ce sa lupti! Pentru tine, in primul rand! Iar asta (poate) implica si casnicia! Eu cred ca aveti nevoie amandoi de ceva timp in care sa va uitati inlauntrul vostru si sa decideti. Nu cred ca un barbat orgolios din fire va implora iertare sau rugaminti fierbinti, de genu': nu pleca, pt. ca m-arunc de la etaj! Multi nici nu concep sa faca ei primul pas. Apreciaza acel mesaj pe care l-ai primit. Gandeste-te ca s-ar fi putut sa nu il primesti nici dupa 3 zile! Lasati-va timp, cateva zile, nu mai mult. Si nu e musai sa pleci de-acasa. Comporta-te ca si cum ai fi singura in casa. Indiferenta doare cel mai tare. Intr-o casnicie, lucrurile grave nu se rezolva in cateva ore... Trebuie multa rabdare...atat fata de partener, cat si, mai ales, fata de propria persoana. Daca ar fi sa am doua vieti, as trai o singura data. [gravi][url="http://pg.photos.yahoo.com/ph/olguttza/detail?.dir=2488re2&.dnm=101dre2.jpg&.src=ph"]18+[/url] [url="http://pg.photos.yahoo.com/ph/olguttza/album?.dir=4d8b&.src=ph&store=&prodid=&.done=http%3a//pg.photos.yahoo.com/ph/olguttza/my_photos"]De la nunta...[/url]

[hanna10]

Olgutza, noi am mai avut probleme in trecut si am vrut sa plec de cateva ori si ma inchidea in casa si imi lua cheile si bocea ca un copil sa nu plec. Acum se pare nu mai e nevoie sa ma roage ca poate vrea sa plec. Nu ti se pare totusi normal ca mai ales azi dupa ce s-a intamplat ieri cu acel card ar fi trebuit sa fie mai atent cu mine decat de obice, sa depuna un efort mai mare sa imi linisteasca temerile?? Mai ales dupa ce el ieri a zis ca hai sa mai incercam si sa facem un efort???

[Miramar]

Hanna nu conteaza ce ni se pare noua normal, conteaza ce i se pare lui normal, iar lui este foarte posibil sa nu i se para normal. Eu cred ca si el este la fel speriat ca si tine, din alte motive dar speriat - ca i-ai descoperit flirtul nevinovat sau vinovat, ii e frica sa nu se acuze prea mult printr-o atitudine blajina si/sau e clar ca are si el orgoliul lui si are impresia ca daca va ceda vei continua sa ai acelasi comportament coleric fata de el. Intotdeauna in astfel de situatii incerc sa ma pun in situatia partenerului si cand fac asta de cele mai multe ori imi dau seama ca in papucii lui nu mi se mai par chiar atat de normale, automate cerintele si asteptarile mele.

[hanna10]

Miramar, si atunci ce sa fac?? Sa depun eu toate eforturile pt amandoi ca sa salvez eu casnicia si el sa stea sa astepte pt ca e prea speriat?? Singura nu pot sa salvez nimic, am nevoie sa vad ca si el vrea iar azi imi arata toata durere in cot...ca de altfel de ceva vreme incoace.

[Miramar]

Nu - in nici un caz, doar sa fii realista in ce privesc asteptarile tale in situatii de genul asta tensionate/de criza. Cum spuneam fa un efort si pune-te in situatia lui (sa ai in minte si "macho-ul" masculin) si ganddeste-te cum ai reactiona- si ajunsteaza-ti asteptarile dupa reactia obtinuta. Cu alte cuvinte pleaca pt. weekendul asta, arata-i ca ai nevoie de spatiu sa te detasezi si ca esti suparata, dar nu te astepta ca el sa vina imediat in genunchi sau/si cu flori. Situatia nou creata este proaspata si el, ca si tine dde altfel nu stie cum sa o gestioneze. Si el are nevoie de timp si spatiu sa-si puna ordine in ganduri si simtiri. Daca isi doreste ca mariajul vostru sa mearga, sa depaseasca momentul asta ai sa vezi - va veni momentul cand si el va depune eforturi, daca nu....in orice caz la momentul asta nu te astepta laa rpea multe din parte-i.

[aiuras]

Hanna, Daca stai si faci un studiu de caz cu pros& cons daca mai merita sau nu sa mai investesti in casatoria voastra, parerea mea este ca in sinea ta ai descoperit ca Nu si vrei sa iti feri un mic confort spiritual ca sa faci marele pas. Chiar daca te vei mai schimba este putin probabil sa te schimbi fundamental si poate nici nu este de dorit sa iti schimbi caracterul dupa ce considera altcineva normal. In fond nu esti o sociopata. El s-a indragostit de cine esti sau erai tu nu de proiectia ta viitoare. Iar dac el iti vede si subliniaza numai partile rele ignorand partile bune inseamna ca asa vrea sa simta si sa vada si sunt ceva sanse ca sa fie cineva mai perefect in viata lui. Oricum mesajul meu este ca tu trebuie sa te simti bin ein pielea ta si sa iti placa viata ta nu vei putea trai in patul lui Procust la nesfarsit. Si inca ceva! Este cert ca modelul lui de normal este infailibil? Nu prea cred. Si atunci de ce sa te schimbi dupa un tipar oarecare? Ai talantii tai cu care ai venit in lume asa ca foloseste-i cu cap!

[Miramar]

Eu nu cred ca atunci cand sotul Hanei s-a indragostiti de ea - ea tipa si urla. Oamenii se schimba, bineinteles depinde de temperamentul fiecaruia si anumite situatii pot scoate in evidenta anumite trasaturi de caracter dar suntem oameni inteligenti cu o vointa si un autocontrol propriu. In plus a-si tempera nervii ssi iesirile impulsive este un lucru benefic in primul rand pentru Hanna. Si mai cred ca situatia de criza a atins un varf de curand si de altfel pct. culminant este acest Valentine card care nu stie momentn ce inseamna cu adevarat si cat de periculos este. Poate ca da- lucrurile sunt atat de negre incat se va ajunge la o ruptura finala dar nu mi se pare ca Hanna isi doreste lucrul asta si nici nu mi se pare normal ca din cele povestite de ea sa o sfatuim sa renunte la o relatie care dureaza de ceva ani si este materializata intr-o casnicie.

[hanna10]

La inceputul relatiei eram enorm de indragostita si flatata de atentia cu care ma inconjura mereu. Ne-am casatorit dupa 3 luni si atunci am inceput din ce in ce sa ne plafonam. El era gelos si foarte protectiv. Eu tocmai venim in londra si nu stiam mare lucru pe aici, iar el a luat acest lucru ca pe un mod de a ma controla si de a se simti dorit si util. Se simtea puternic in fata mea si ma inunda cu complimente si atentie. Eu m-am descurcat repede pe aici si mi-am construit independenta mea financiara de acum castig aproape cat el, am prietenii mei, particip la sedinte importante cu oameni importanti care ma considera o femeie desteapta sirealizata. Sotul meu se simte amenintat de asta, ca si cum nu mai am nevoie de el desi eu il inund cu atentie. Va dau en exemplu, acum cateva saptamani am facut o interventie la spital cu anestezie generala de care imi era foarte frica desi nu era ceva foarte grav. A fost langa mine enorm de mult, pentru ca atunci eu ma simteam slaba si el cel care trebuie sa aiba grija de mine. La o zi dupa spital, am aflat ca bunica mea a murit - iarasi am suferit enorm, am plans mult mai ales ca nu puteam fi in tara cu familia. A fost total langa mine, nu stiu ce as fi facut fara el. Cand mi-am revenit incet incet si m-am intors la servici, s-a racit iarasi fara motiv va jur. L-am intrebat de ce si a bagat iarasi motivul cu temperamentul meu desi cu o zi inainte imi spusese ce zi frumoasa a avut cu mine.... Nu inteleg nimic, sunt socata de tot ce se intampla. Poate si-a gasi tpe una care are nevoie de el mai mult decat crede el ca am eu nevoie.

[giulia71]

Lupta pentru casnicia ta, nu renunta asa usor! Un card primit aiurea poate sa fie "ceva" , dar in acelasi timp poate sa nu fie decat o gluma proasta! Zau asa, nu te lasa cuprinsa de orgolii , ci lupta! De ce iti spun asta? Pentru ca e usor sa pleci fara prea multe explicatii si sa lasi camp liber alteia (asta in varianta ca exista!) si poate dupa un timp iti va parea extrem de rau! Parerea mea:) mami de Calin rasfatzat:)