Eu sau casnicia mea?

[Miramar]

Ma bucur pt. tine Hanna! Sa dea Domnul sa fie bine si sa va reveniti!

[ina78]

Ne bucuram pentru tine. Daca el incearca, incearca si tu sa lasi grijile si cei 10 % (parca) mai la spate si sa-i oferi ce-ti ofera si el - plimbari in doi, grija, dragoste -[cina2] . S-ar putea sa fi trecut printr-o pasa proasta ... "O viata fara dragoste este asemenea unui an fara primavara."

[olguttza]

Ma bucur mult, Hanna! [:)] Aveti multa grija de voi! [:)] [gravi][url="http://pg.photos.yahoo.com/ph/olguttza/detail?.dir=2488re2&.dnm=101dre2.jpg&.src=ph"]18+[/url] [url="http://www.youtube.com/watch?v=wsTVfwWlfy4"][fetita][/url] Daca ar fi sa am doua vieti, as trai o singura data. [url="http://pg.photos.yahoo.com/ph/olguttza/album?.dir=4d8b&.src=ph&store=&prodid=&.done=http%3a//pg.photos.yahoo.com/ph/olguttza/my_photos"]De la nunta...[/url]

[hanna10]

Nu am mai scris de ceva vreme la subiectul meu pentru ca am vrut sa adun detalii si sa vad cum merg lucrurile. Am avut 2 saptamani foarte linistite in care mi-am inchis gura la orice ce nu-mi convenea, am fost asa cum stiu ca vrea el doar ca sa vad daca el va face ceva schimbari. Desigur ca nu au venit!! POate o data pe zi are o atitudine dragastoasa fata de mine si asta de obicei se limiteaza la sarutul de bun venit acasa. Am senzatia ca e un strain pe langa mine iar intimitatea noastra e aproape zero din toate punctele de vedere. L-am confruntat sa vad care e problema si azi mi-a zis ca el atat poate da deocamdata. Asta nue barbatul cu care m-am maritat si de care m-am indragostit. Ceva se intampla!!! Stiu sigur ca e ceva necurat la mijloc dar nu stiu ce si nu am dovezi. Eu pt ce sa fac eforturi daca el atata poate da si atata da fara sa incerce si mai mult. I-am zis ca pt mine nu e ede ajuns si la asta nua avut replica, probabil se gandeste si ce daca?? Asa ca de astazi voi incepe sa ma ocup de mine si viata se va invarti in jurul meu. Imi voi lasa casnicia sa moara pentru ca asta face el oricum. Eu singura nu am cum sa lupt si nu pot repara nimic singura. Am nevoie de mai mult de la el pt ca si eu am multe peste care s atrec. Daca el nu poate da mai mult, de ce sa dau eu si sa ma lupt singura de proasta?? Ma voi apuca sa studiez pt un examen greu, ma voi afunda in munca si imi voi face viata asa cum voi putea de una singura. Nu fac nici un scandal ca plec sau amenintari din astea care la el nu tin. Pur si simplu imi voi lasa casnicia sa moara...

[Miramar]

Nu mi se pare ca ai atitudinea corecta. Doar atat merita casnicia ta 2 saptamani de "efort"? Si mai precis ce intelegi tu prin "efort"? Faptul ca nu ai tipat, ca ai fost calma? Tu trebuie sa te educi sa nu mai tipi o viata, nu doar 2 saptamani si asta nu numai spre binele lui sau al casniciei voastre ci mai ales si in primul rand spre binele tau. Si chestiile de genul nu pot sa muncesc unilateral la salvarea casnicie nu prea au ecou pentru mine. Ba da poti sa muncesti unilateral...eventual nu vrei dar de putut poti! Este o chestie de vointa nu de putinta! Daca vrei cu adevarat sa-ti salvezi casnicia vei putea! Este posibil insa ca tu sa nu-ti doresti cu adevarat lucrul asta! Sau este posibil sa fii atat de orgolioasa incat orgoliul sa te orbeasca, si-atunci imi pare rau pentru tine, e pacat si iti va parea rau mai tarziu!

[hanna10]

Sigur ca mi se pare foarte important sa lupt pt casnicia mea dar tu chiar crezi ca se poate salva o relatie cand numai unul din parteneri depune efort pt asta? Adica eu il fac fericit iar el sta cu mana in san? Sincer nu e vorba de orgoliu, desi am destul, insa eu chiar nu stiu cum poti lupta de unul singur. Sotul meu are atitudinea ca el atat poate da si restul tre sa vina de la mine. Ti se pare corect si sanantos lucrul asta? Poate imi poti impartasi din experienta ta proprie.

[hanna10]

As vrea sa mai dau un exemplu Miramar in legatura cu parutul de rau. Fostul meu prieten cu care am stat 7 ani de zile era la fel foarte nehotarat daca ma mai vrea in viata lui spre sfarsitul relatie. Un an de zile am luptat pt noi, am facut pe toate partile sa fie bine, sa avem un viitor impreuna, am tras cu dintii de relatia aia pentru ca asa sunt eu: fac lucurile pana la capat in totalitate. Intr-un final ne-am despartit cand eu i-am dat ultima sansa si el nu a luat-o. Doi ani de zile dupa despartire, m-a cautat, m-a implorat sa il iau inapoi ca a fost un prost sa imi dea drumul atat de usor. Se apucase chiar de droguri de suparare (nu sunt de acord cu asta deloc tin sa precizez). Eu am lupatat pana la capat in tot ce am facut si sunt o persoana foarte corecta dar de asemenea poate cu prea putina experienta sa stiu sa lupt de una singura pt o cauza care poate fi pierduta din start. Iti multumesc pt gandurile tale.

[Miramar]

Draga mea Hanna, As vrea sa-ti pot impartasi din experienta proprie dar nu ar avea nici o relevanta pt. tine, este vorba de o situatie complet diferita. Sg. aspect care ar avea vreo relevanta a fost ca am actionat din orgoliu ranit si cu frica de a nu fi ranita din nou. Totusi sentimentele nu mor atunci cand le comandam noi sa moara si pentru asta cred ca as fi putut sa acord o a doua sansa unui om pe care l-am iubit mai presus de orice, mai presus de mine. Nu am facut-o si acum regret. Este posibil ca acel om sa nu se fi schimbat si sa fi facut efortul in van si sa fost ranita din nou insa nu as fi ramas cu gandul ca eu am refuzat sa mai acord o sansa iubirii. Nu as fi ramas cu vesnica intrebare "what if?" Mai exact ceea ce vreau sa spun este ca depunand eforturi sa-ti salvezi casnicia inseamna sa depui eforturi pentru tine in primul rand, nu pentru el. Daca merita sau nu, numai tu poti stii. Si departe de mine gandul de a-ti sugera sa te lupti singura cu morile de vant. Insa: 1. consider ca 2 saptamani este un termen mult prea scurt pentru o schimbare de fond - daca ai luptat 1 an pt. a salva relatia ta anterioara, casnicia ta nu merita decat 2 saptamani? 2. este foarte benefic in primul rand pentru tine sa inveti sa-ti controlezi temperamentul; 3. daca va fi sa ajungi la o despartire e bine sa stii ca ai facut tot ce ti-a stat in putinta sa salvezi relatia, pentru a nu ramane mai apoi cu pareri de rau asupra unor lucruri care stateau in putinta ta dar tu nu le-ai indeplinit Eu iti sugerez sa mai incerci, sa continui sa depui "eforturi" si mai vorbim peste vreo cateva luni - daca si dupa cateva luni tot nu vezi schimbari, sau eventual in ciuda eforturilor tale lucrurile se inrautatesc atunci inseamna ca exista si alte motive in spatele comportamentului sau.[flo]

[hanna10]

Miramar, ai perfecta dreptate. Nu stiu daca nu m-am facut corect inteleasa dar exact ce ai spus tu, incerc sa fac eu. De aia am stat un an de zile in chinuri cu fostul tocmai ca sa nu regret nimic si de aia nici nu am suferit prea mult dupa despartire pt ca nu imi reprosam nimic. Cu sotul meu mi-e frica de a mai suferi iarasi pentru ca am experienta trecuta in care am suferit ca un caine un an si nu a iesit nimic. Sigur ca sotul meu merita mult mai mult decat fostul dar la urma urmei e totusi o relatie. Am mentionat 2 sapt pentru ca atat a trecut de la la ultima cearta, Dar eforturile mele sunt in van de cateva luni bune in care relatia noastra s-a deteriorat foarte mult. I-as propune chiar sa facem marriage counceling ca poate asa incepe sa comunice. In weekend mi-a zis cateva chestii care m-au socat in ceea ce ma priveste: ca nu ma mai duc la sala (nu sunt grasa deloc, chiar arat bine dar sportul pt el e foarte important si e chiar exagerat cateodata), ca ma gatesc numai cand merg la servici (replica mea a fost ca acolo simt ca conteaza, daca o fac acasa trece neobservat, dar uite ca am gresit), ca tot timpul fac curatenie (o obsesie de a mea), ca nu il mai las a fac nici mancare ca ma arunc eu la toate treburile casnice. Inainte el era raspunzator cu gatitul si chiar el m-a invatat sa gatesc iar acum imi place asa mutl ca fac eu totul...in schimb nu stiu daca asta il face sa se simte nefolositor in casa...si apoi il mai si cicalesc. In fine, fac multe lucrui bune pt el de asemenea care trec neobservate. Mi-e frica de un singur lucru: ca eu fac si voi face eforturi iar el se duce cu altele pe la spatele meu si eu pic de proasta. In schimb sunt unele schimbari pe care le voi face pt mine pt ca in unele aspecte a avut dreptate.

[coraly]

Hanna, imi pare rau ca asa stau lucrurile. Poate totusi ar trebui sa iei aminte la ce ti-a zis, sa il lasi sa gateasca, sa nu mai faci toata ziua ordine, sa te imbraci/aranjezi si acasa, si sa vezi ce se intampla. Ce zici? Fa asta inca 2 saptamani si vezi daca faptul ca tu ai fost receptiva la doleantele lui schimba ceva. Daca esti genul care lupta pana la capat cum spui, cred ca merita sa incerci si asta. Hm? Coraly si Sergiu (3 ian 2005) [url="http://pg.photos.yahoo.com/ph/drcapusan/album?.dir=faa4re2&.src=ph&store=&prodid=&.done=http%3a//pg.photos.yahoo.com/ph/drcapusan/my_photos"]poze [/url]