bunica vs nepotel

[Ramonika]

Si noi avem responsabilitati fata de ei sau nu? Suntem obligati sa-i ajutam?

asta era ideea de fapt. ca unii si-au pasat copiii la parinti, refuza sa stea cu nepotii, insa intrebarea e, cand nu vor mai putea, vor mai fi la fel de detasati, vor pleca la azil, sau vor cere ajutorul copiilor???

[andacos]

asta era ideea de fapt. ca unii si-au pasat copiii la parinti, refuza sa stea cu nepotii, insa intrebarea e, cand nu vor mai putea, vor mai fi la fel de detasati, vor pleca la azil, sau vor cere ajutorul copiilor???

Ramonika,eu nu ma intzeles ce ai vrut sa spui in mesajul asta.Potzi fi mai explicita,te rog?

 

Dana

[Ramonika]

pai voiam sa zic ca asa da viata. eu pasez copiii la parintii mei care sa-i creasca pana la 7 ani sau cat se poate, ulterior refuz sa stau cu nepotii, apoi la batranete ma apuca disperarea cine are grija de mine si ma arunc in capul copiilor, eventual cu amenintari ca vand casa daca nu ma ajuta... [alcool]

PS: nu vorbesc de familia mea.

[andacos]

Am intzeles,mersi!

 

Ei se poate intimpla sau nu,nu e obligatoriu.

 

Dana

[ela_04]

 

ela,eu zic asa,daca nu ai fi trait cu impresia ca "trebuie sa stea"nu ai fi fost dezamagita.

 

 

Dana, sincera sa fiu nu am trait niciodata cu impresia ca "trebuie sa stea". Eu nu am fost un copil mamos iar ea nu imi aduc aminte sa ma fi pupat decat atunci cand era ziua mea. Ca asa erau vremurile...sa nu mi se urce democratia la cap.

Nu stiu de unde nevoia asta mamosita asa... cred ca dupa ce am nascut s-o fi declansat vreun hormon ceva 

Apoi imi trecuse si de cand am nascut iar de cate ori simt ca numai pot ma gandesc la ea...   si bineinteles ca bocesc nitel si apoi o i-au de la capat ca oricum stiu ca nu rezolv nimic. 

Oricum sper din tot sufletul sa nu ajung ca ea!

[carmencat]

Eu inteleg asa: ca daca unii la tinerete si-au pasat copiii la parinti, sa isi creasca macar nepotii, sa se plateasca cumva. Si daca nu vor sa isi creasca nici macar nepotii... naspa! Adica s-au distrat toata viata, ei bine, la batranete sa plateasca! la azil cu ei, ca altceva nu merita!

 

Eu cred ca nu e treaba noastra sa ii judecam.

E usor de pe margine sa critici ce a fost acum 20-30-40-50 de ani. De ce si cum au luat deciziile pe care le-au luat atunci. iar acum, nepotii nu sunt responsabilitatea bunicilor. Iar confundam ajutorul cu obligatia.

In ceea ce priveste ajutorul pe care l-ar pretinde parintii ajunsi neputinciosi... iar e discutabil... pana la urma fiecare face cum il lasa inima, asa arata ce fel de om e. Oare a ajuns sa semene parintilor pe care ii blameaza atat si este atat de rau si egoist incat chiar se simte mai bine daca plateste dinte pentru dinte? Adica tu nu mi-ai vazut de copii, io-te nici eu nu iti schimb tie pampersu' nah! Sau se dovedeste a fi un om adevarat, rupe cercul egoismului si face pentru parintii sai ceea ce este normal sa faca, indiferent daca parintii au facut sau nu ce trebuia?

Aceasta este intrebarea.

 

Poate ar fi mai bine daca ne-am preocupa de ceea ce putem face noi si atat si sa ne intindem cat putem, in loc sa ii acuzam pe altii ca nu ne ajuta sa intindem de plapuma.

[ela_04]

Atunci eu sunt un om rau si fara suflet. Ce sa-i faci... asa am fost educata 

[carmencat]

Stii care e frumusetea si uratenia in acelasi timp? Ca parintii nostri indiferent cum ar fi ei, ne educa pana la un punct. Dincolo de care intervine autoeducatia si in spatele la toata pojghita de educatie suntem noi, asa cum suntem, noi in fata noastra.

Si stii unde cred eu ca e durerea? Ca a nu ierta se transmite. Sa zicem ca ai toate motivele sa fii foarte suparata pe mama ta. Numai tu stii... Si sa mai zicem ca la un moment dat ea chiar va avea nevoie de ajutorul tau. Si sa mai zicem ca nu vei putea trece peste supararea ta si vei decide sa o ignori. Cum vor vedea copiii tai asta? Cum te vor judeca copiii tai pentru asta? Indiferent de ce ti-a facut tie, copiii tai o sa vada in ea o batrana care are nevoie de ajutor si tu i-l refuzi. Repet, desi, poate, refuzul tau e motivat. Pe ei nu i-a durut din partea ei ce te-a durut pe tine. Ei nu vor vedea o bunica rea. Ei vor vedea ca mama nu o ajuta pe bunica. Poti sa le dai si lor peste cap valorile? Si cand oi ajunge tu acolo, la momentul acela pe care nu ni-l dorim niciunul dar care vine, si copiii tai o sa uite de tine, de data asta indiferent ce ai facut pentru ei, pentru ca asa au vazut ei ca e modelul, lectia asta le-ai predat-o... cum o sa fie? Si daca ei atunci o sa traga concluzia la rece, pai daca si asa si asa, tot singur esti cand mori si tot nu pasa nimanui, de ce ne-am zbate sa ne sacrificam tineretile pentru copii? I-am facut, asta e, sa creasca si ei cum or putea, ca si asa la batranete nu ne aduce nimeni un pahar cu apa.

[andacos]

Atunci eu sunt un om rau si fara suflet. Ce sa-i faci... asa am fost educata 

Sau altfel spus,procedezi exact ca cea pe care o critici,cu a carui comportament nu esti de acord.

 

edit.sa nu cumva sa crezi ca-mi permit sa te judec,nuuuu...itzi spun doar cum se vede de la mine.

 

Dana

Editat de August 6, 2013

[Ramonika]

carmen - in ultimul mesaj mi se pare ca exagerezi mult.

 

anda - dragoste cu forta nu se poate, nici dintr-o directie

 

plus ca s-a divagat mult de la subiect. era vorba de lipsa de afectiune a bunicii fata de nepot, pt care te doare sufletul. sa-mi zica mie ce mama nu ar suferi daca vede ca bunica nu-si iubeste nepotul, chiar putem fi atat de reci sa zicem nu e treaba ei sa-si iubeasca nepotul, sa petreaca putin timp cu el. o bunica cu adevarat iubitoare cere ea sa petreaca timp cu nepotii, nu refuza si atunci cand e necesar sa stea cu el/ei din anumite motive practice. insa, dupa cum spuneam, dragoste cu forta nu se poate.

ar fi insa fair-play sa mearga pe principiul "nu te ajut, nu ma ajuti", "nu te iubesc, nu ma astept sa ma iubesti". insa tocmai bunicii astia egoisti cand ajung sa cada la batranete ating disperarea si se agata de tine ca de ultimul colac de salvare, fara a tine cont de ce a fost in trecut. nu stiu cat e de corect, dar cine sunt eu sa judec? [soricel]