bunica vs nepotel

[andacos]

 

 

anda - dragoste cu forta nu se poate, nici dintr-o directie

 

Sigur,doar ca eu daca nu sunt de acord cu ceva,daca tot critic acel ceva/cineva,voi face tot posibilul sa nu fac ca el.

 

Insa asa este cum spune carmencat,trebuie sa intervina si autoeducatzia.

 

Dana

[andacos]

Ramonika,eu chiar cred ca exista dragoste egoista,chiar cred ca sunt persoane care chiar iubesc dar nu stiu sau nu vor sa arate,din motive mai mult sau mai putzin intemeiate.

 

Daca un bunic nu sta cu copilul (asa cum ne dorim noi sau cit ne-am dori noi)nu inseamna ca nu-l iubeste.Insa are un alt fel personal de a-l arata.

 

Bunica mea din partea tatalui nu a stat cu noi(nici din partea mamei de fapt insa e drept ca nici nu  a fost nevoie,mama fiind casnica pina am implinit eu 18 ani)insa stiu sigur ca m-a iubit foarte mult.Nu acelasi lucru il pot spune de bunica din partea mamei,insa sigur si ea ne-a iubit in felul ei.

 

edit sa mai dau un exemplu personal,relevant sau poate nu.Socrul meu(fostul de fapt)nici macar nu si-a vazut nepotul pina la vreo citeva luni ale acestuia,de stat cu el...nici vorba,insa dupa ce baiatul a implinit 3 ani si s eputea comunica foarte bine cu el...intre ei s-a stabilit o mare si frumoasa prietenie si dragoste.

 

Dana

Editat de August 6, 2013

[Ramonika]

Sigur,doar ca eu daca nu sunt de acord cu ceva,daca tot critic acel ceva/cineva,voi face tot posibilul sa nu fac ca el.

pai in cazul elei asta inseamna ca nu se va comporta cu copiii ei cum s-a comportat mama ei cu ea, da? dar nu inseamna ca trebuie sa isi iubeasca mama si eventual s-o ajute la batranete.

[andacos]

pai in cazul elei asta inseamna ca nu se va comporta cu copiii ei cum s-a comportat mama ei cu ea, da? dar nu inseamna ca trebuie sa isi iubeasca mama si eventual s-o ajute la batranete.

Depinde ce vrei si cum vrei sa vezi.

 

Oricum nu-mi permit eu sa judec deciziile elei.E pur si simplu treaba ei cum procedeaza.

 

Eu am spus cum se vede de la mine.

 

Dana

[ela_04]

Ei fetelor...ati auzit expresia aia prost de bun... da, si eu.

Dar mai imi vars si eu oful si fac pe grozava ca altfel iar incep sa bocesc. 

Cine stie ce vremuri ori mai veni, sanatoase sa fim ca le ducem noi pe toate. Cu sau fara ajutor... dar tot greu e uneori 

[flo2]

[buflea]

Fi`mea are bunicii parentali si pe taica`mio drept bunic local.

Dar am dadaca.

La nevoie, cand chiar am nevoie, taica`meu ma ajuta absolut cu cel mai mare drag, insa eu icnerc sa ma organizez altfel. El are 73 de ani, a muncit enorm de mult si mi se pare normal sa faca exact ce vrea el, acum ca e batran. Efectiv nu il pot sechestra si obliga la servici de 5 zile. Chiar daca financiar mi e greu de lesin, nu pot sa l condamn sa ne stea la dispozitie. Ar face o cu drag, pt ca isi iubeste nepoata, on fiecare zi ne intreaba ce are de facut, cu ce ne ajuta, etc ... dar eu personal nu pot.

Uite eu asta totusi nu inteleg ...73 de ani este o varsta ok daca e sanatos ...fata e mare, nu mai trebuie sa stea in 4 labe dupa ea ...daca bunicul se ofera si ii face placere, de ce sa nu stea cateva ore pe zi cu nepoata. Ca practic nu trebuie decat sa ii dea de mancare si sa urmareasca ca isi face lectiile, ca citeste, ca se joaca frumos ...de pe la 6 ani in sus copiii se joaca singuri nu au nevoie de un adult sa se alerge cu ei.

 

Si eu imi folisesc mult parintii si soacra sa imi creasca copiii ...

 

Sunt putin subiectiva aici ..sunt de acord ca nu sunt obligati dar ii privesc cu oarecare raceala pe cei care nu o fac ...mie mi se pare ca nepotii ii imping inainte pe bunici. Nu mi-e exact clar ce fac bunicii care nu isi cresc nepotii, dar ai mei, din responsabilitatea fata de copiii mei, traiesc la cote maxime atat cat le permite sanatatea. Nepotii ii tin activi fizic si cu mintea ocupata ...ii obliga sa socializeze, sa mai uite de problemele lor, sa iasa din casa, sa plece in concediu, sa se intoarca in tinerete cu amintiri despre mine la varsta copiilor mei, sa stea in contact cu ce se intampla in oras ...si nu in ultimul rand, sa se simta utili.

 

Nu e usor ...si ai mei se plang. Dar ii vad cand stau singuri ca nici nu au ce vorbi la telefon, nu au chef de nimic, nu vad nici un rost in a iesi din casa in afara de doctor ...

Editat de August 6, 2013

[szivarvany]

La noi ar fi asa: pe 8 dusa la scoala, la 3 luata, adusa acasa si apoi pregatita in fct de zi si dusa la activitate, apoi mers dupa ea. 5 zile pe saptamana.

Practic sta mai bine de 12 ore pe pozitii, cu pauze de cateva ore care pot varia oricand.

Insa cand are programarile la analize ce m as face ? Pt ca totusi are o varsta si are unele probleme medicale, nu mari, dar e bine sa le urmarim.

In fine, fiecare face cum crede, eu il am doar pe el si asa simt sa fac, [flo]

[buflea]

Da ...e alegerea ta ...sigur ca nu zice nimeni sa isi rateze analizele, dar totusi, cat de des le face ?

 

Vroiam doar sa remarc ca pare ca il vezi mai batran si mai neputincios decat este ...si plimbarile astea de nevoie - scoala - casa - scoala - activitati s-ar putea sa ii faca bine la sanatate, chiar daca aparent par obositoare ...inca o data, mai ales daca doreste sa ajute si se simte util - chestii care iar ii fac bine psihic.

Editat de August 6, 2013

[monicabo]

Buflea, iti dau dreptate, nepotii sunt (in cazuri normale fireste) o bucurie si o gura de oxigen pt bunici, care, intr-adevar, se confrunta cu diverse probleme de sanatate specific varstei.  Insa, atata timp cat aceste probleme nu sunt grave (stat la pat, boli mentale grave etc), prezenta nepotilor le mai ridica moralul si mai uita de problemele lor de zi cu zi. Iti ocupa mintea cu altceva, le mai distrag atentia.

Iar cand copiii sunt marisori, nici efortul fizic nu mai este atat de mare, cum este in cazul unui bebelus, sau copilas de 1-2-3 ani dupa care trebuie sa alergi non-stop, luat in brate etc. Asta da, ar presupune un effort fizic considerabil, incapabil de facut de o persoana mai in varsta. Pai pot spune (ca si eu am copii la diferenta mica) ca pe mine m-au "deselat" fetele in unele momente, si nu am decat 35 ani (acum), deci aveam 30-34 de ani, sa zicem... Erau momente cand le luam pe amanouda in brate, sau pe fiecare pe rand, timp lung, am avut dureri de mijloc.... pt o pers. in varsta ar fi greu, nici eu nu stiu cum oi fi pe la 55-65 de ani, cand o fi sa am nepotei.

 

In plus de asta, nici nu ar trebui sa se puna problema obligatiei de a sta cu un nepot, pur si simplu, ar trebuie sa fie "chemare naturii, a sangelui", adica sa iti fie drag sa-ti vezi nepoteii si sa-ti doresti sa ajuti. Asa cum poti, cati poti. Cat iti permite starea de sanatate, statutul social (angajat/pensionar) samd, gasesti un mod de a ajuta , daca vrei. Ca bunic, spui, uite asta pot, asta nu pot, si gata. Nu cred ca s-ar supara nimeni, dar sa vezi pornirea aia din suflet.

Eu asa cel putin am de gand sa fac.

[portocalia]

Stii care e frumusetea si uratenia in acelasi timp? Ca parintii nostri indiferent cum ar fi ei, ne educa pana la un punct. Dincolo de care intervine autoeducatia si in spatele la toata pojghita de educatie suntem noi, asa cum suntem, noi in fata noastra.

Si stii unde cred eu ca e durerea? Ca a nu ierta se transmite. Sa zicem ca ai toate motivele sa fii foarte suparata pe mama ta. Numai tu stii... Si sa mai zicem ca la un moment dat ea chiar va avea nevoie de ajutorul tau. Si sa mai zicem ca nu vei putea trece peste supararea ta si vei decide sa o ignori. Cum vor vedea copiii tai asta? Cum te vor judeca copiii tai pentru asta? Indiferent de ce ti-a facut tie, copiii tai o sa vada in ea o batrana care are nevoie de ajutor si tu i-l refuzi. Repet, desi, poate, refuzul tau e motivat. Pe ei nu i-a durut din partea ei ce te-a durut pe tine. Ei nu vor vedea o bunica rea. Ei vor vedea ca mama nu o ajuta pe bunica. Poti sa le dai si lor peste cap valorile? Si cand oi ajunge tu acolo, la momentul acela pe care nu ni-l dorim niciunul dar care vine, si copiii tai o sa uite de tine, de data asta indiferent ce ai facut pentru ei, pentru ca asa au vazut ei ca e modelul, lectia asta le-ai predat-o... cum o sa fie? Si daca ei atunci o sa traga concluzia la rece, pai daca si asa si asa, tot singur esti cand mori si tot nu pasa nimanui, de ce ne-am zbate sa ne sacrificam tineretile pentru copii? I-am facut, asta e, sa creasca si ei cum or putea, ca si asa la batranete nu ne aduce nimeni un pahar cu apa.

 

carmen, tare multa dreptate ai si a fost o minune aproape ca am dat peste mesajul asta acum. eu sunt un copil care isi judeca mama pentru felul in care aceasta o trateaza pe bunica (mama ei). nu stiu exact care-i motivul razboiului dintre ele, probabil maica-mea s-a simtit un copil neiubit si pus de multe ori pe locul 2 (sau nici macar 2) in viata bunicii. au trait vremuri grele, de mare saracie si bunica-mea s-a descurcat si ea cum a putut pe cand era maica-mea copil. acum, cand bunica-mea a ajuns la mana ei, maica-mea isi scoate parleala si se poarta extrem de urat cu ea. locuiesc in aceeasi casa, dar nu-si vorbesc.  pe mine m-a crescut bunica, de fapt bunica-mea ne-a crescut si pe mine si frate-meu pana la varsta scolara, deci a ajutat-o totusi enorm pe maica-mea. pentru mine, timpul petrecut in casa ei a fost foarte frumos. am amintiri minunate din vremea aia. 

 

din cauza asta, razboiul asta dintre mama si bunica (practic cele 2 modele feminine ale mele) ma raneste ingrozitor. ma simt prinsa la mijloc, iar fiecare dintre ele incearca sa ma traga de partea ei. e aproape grotesc, daca n-ar fi groaznic de trist. 

 

i-am spus recent maica-mii cum ma simt eu, cum se vede din pozitia mea totul si teama mea e ca nu a inteles mare lucru. sau si daca a inteles, jocul asta pasiv-agresiv dintre ele e atat de important pentru ea, incat nu conteaza nimic altceva.