bunica vs nepotel

[Ramonika]

e usor sa spui "nu pune la suflet" ca pui involuntar... cel mai bine sa eviti situatiile de genul, astfel eviti si neplacerile...

[blue_starr]

Eu iti spun din experienta..eu stau cu ai mei si tot eu ma ocup de sandra cred ca o las cu bunica-sa maxim juma de ore sa se ocupe de ea. As putea sa o las mai mult dar nu imi plac metodele ei de educare si conceptiile.

Deci bunica e doar pentru pupacit si eventual o plimbare, poze etc.

Pentru educatie si restul prefer sa ma ocup eu si sa o las pe ea din cand in cand sa se implice.

[Ramonika]

poti sa-ti imaginezi ca nu ai parintii aproape sa te ajute, sunt atatea persoane cu parintii la mii de kilometri, care sunt nevoiti sa apeleze la bone.

sunt insa curioasa cand vor mai imbatrani parintii tai daca vor considera oportun sa iti solicite tie ajutorul

[Roxyn]

Oooo, bineinteles ca eu voi fi cea care le voi fi alaturi... La acest lucru ma voi astepta... Sa fii convinsa ca imi va cere ajutorul pentru ca principiul ei este ca eu sunt obligata sa fac asta. Nu voi refuza pentru ca sunt un om cu coloana cerebrala, dar, cu cea mai mare sinceritate va spun, astept momentul in care sa ii spun ceea ce ma doare.

Inca am o retinere datorita tatalui meu, care ma tempereaza...

[A_Iulia]

Ea a avut/are grija de mama ei? Cum se comporta cu ea? O suna zilnic?

[A_Iulia]

Totusi, inainte de a retrage ambasadele si a considera cazul pierdut, eu cred ca merita o confruntare directa in care sa-i spui ca ar trebui sa gasiti de comun acord o solutie ca relatia de acum in colo sa fie multumitoare pentru ambele dintre voi.

 

Fara suparare si nervi, trebuie sa puteti sa va spuneti fiecare una alteia ce asteptari aveti, ce v-a deranjat, ce v-ati dori de la cealalta. Cu atat mai mult cu cat spui ca nu crezi ca e rea intentie din partea ei...e posibil sa se mobilizeze, si chiar daca nu rezolva 100% din nemultumirile tale, macar sa vezi ca e bine intentionata...si cu timpul rezolvati si altele.

 

Probabil ca si ea are nemultumiri. Asculta-le, noteaza-le, trateaza le cu maximum de seriozitate. Cand o sa vedeti reciproc eforturi din partea celeilalte, probabil ca o sa va stimuleze sa indreptati din ce in ce mai multe lucruri intre voi.

[Roxyn]

A_Iulia, incercari au fost, doar din partea mea, ceea ce nu este o problema pentru mine.

In momentul in care am incercat sa ii spun, a dat-o in victima (ce obosita e ea, ce viata grea are cu un sot bolnav etc). Tata e un om... extraordinar. El il cheama pe Vlad sa stea si la ei, sa se mai joace putin cu el. Reactia mamei? Niciuna. Sau, mai rau, ”nu acum ca...”.

 

La un moment dat am avut o discutie aprinsa, pe un cu totul alt subiect. De acolo s-a ajuns din nou la viata ei... Victimizare... De atunci am lasat-o moale, dar ma consum in mine. Stiu ce viata are pentru ca sta la 100 de metri de mine. Vad multe in comportamentul ei dar, incerc sa ma detasez.

 

Concluzia mea, per ansamblu, este ca ea nu rezoneaza cu mine si, implicit, cu baietelul meu... De aici porneste respingerea ei fata de nepot. Aceasta respingere o vad in relatia ei de afectiune cu el, relatie care este foarte rece si, de multe ori, din obligatie si fata de sotul meu.

[viviana]

Nu e bine sa ne judecam parintii. Nu conteaza ce vedem noi ci ceea ce ce simt ei si cum anume o fac.

Parintii nostri nu sunt obligati sa ne creasca copiii, sa stea cu ei, sa-i mangaie sau sa le dea bani.

Ei si-au organizat, mai mult sau mai putin, viata dupa nevoile noastre. Vine o vreme cand ar trebui sa fim destul de intelegatori incat sa ii lasam sa-si organizeze  bruma aia de viata pe care o mai au asa cum vor ei nu cum zicem noi ca ar trebui sa o faca.

 

Ne autoeducam? OK. Am primit de la ei mecanismele prin care am facut-o.

[ela_04]

Asa e Viviana, ratiunea imi spune acelasi lucru... il gandesc, il cred, sunt de acord cu tot ce ai scris... dar ...sufletul nu intelege mereu de ratiune si logica si de asta uneori tot doare. 

[ellej]

Nu e bine sa ne judecam parintii. Nu conteaza ce vedem noi ci ceea ce ce simt ei si cum anume o fac.

Parintii nostri nu sunt obligati sa ne creasca copiii, sa stea cu ei, sa-i mangaie sau sa le dea bani.

Ei si-au organizat, mai mult sau mai putin, viata dupa nevoile noastre. Vine o vreme cand ar trebui sa fim destul de intelegatori incat sa ii lasam sa-si organizeze  bruma aia de viata pe care o mai au asa cum vor ei nu cum zicem noi ca ar trebui sa o faca.

 

Ne autoeducam? OK. Am primit de la ei mecanismele prin care am facut-o.

Absolut de acord cu tine. Dar daca asa stau lucrurile, macar sa fie totul clar si pe fata. Adica n-am nene chef sa stau cu plozii tai, ca n-am semnat vreun contract, chiar daca parintii mei au stat cu plozii, adica cu noi.

Dar nu, trebuie sa ne prefacem ca n-au timp, ca e mai important sa cumpere sandale sau ca sunt alergici la mustele din Cismigiu.

N-ai chef sa stai cu nepotii, fii cinstit si nu te ascunde dupa visini. Ipocrizia asta ma irita la culme. Nu care cumva Doamne fereste sa aiba cineva impresia ca nu vor, ci ca nu pot. Adica si cu dansa-ntr-insa si cu sufletu-n rai, iar noi sa ne tinem gura ca deh, asa se cade?