bunica vs nepotel

[blue_starr]

Absolut de acord cu tine. Dar daca asa stau lucrurile, macar sa fie totul clar si pe fata. Adica n-am nene chef sa stau cu plozii tai, ca n-am semnat vreun contract, chiar daca parintii mei au stat cu plozii, adica cu noi.

Dar nu, trebuie sa ne prefacem ca n-au timp, ca e mai important sa cumpere sandale sau ca sunt alergici la mustele din Cismigiu.

N-ai chef sa stai cu nepotii, fii cinstit si nu te ascunde dupa visini. Ipocrizia asta ma irita la culme. Nu care cumva Doamne fereste sa aiba cineva impresia ca nu vor, ci ca nu pot. Adica si cu dansa-ntr-insa si cu sufletu-n rai, iar noi sa ne tinem gura ca deh, asa se cade?

 

 

Ei in privinta asta iti dau dreptate, in ce o priveste pe mama consider ca ea e corecta adica de la bun inceput mi-a zis ,,tu ai facut-o tu o cresti,, etc.

Dar asta nu inseamna ca nu o iubeste si ca nu sta cu ea o ora daca chiar am neaparata nevoie, dar nici eu nu abuzez desii stau cu ea in casa si as putea. Mai bine apelez la mama cand e neaparata nevoie si asa toata lumea e fericita.

[ellej]

Daca sunt corecti si-si asuma ne-avutul chef de a sta cu nepotii (cee ce nu inseamna ca nu-i iubesc), jos palaria, nimic de comentat. Pe mine ma scoate din sarite prefacatoria.

[andacos]

Ellej,eu cred ca daca n-am merge pe principiul "bunicii TREBUIE sa stea cu nepotzii",nici dezamagirea nu ar fi asa mare.

 

Insa la noi e inradacinata treaba cu bunicii trebuie sa creasca nepotzii si de aici tot felul de dezamagiri personale.

 

Ma refer strict la situatzia in care bunicii ar trebui sa aiba grija de nepotzi.

 

Dana

[carmencat]

Nu credeti ca sunteti putin cam dure cu parintii vostri? Cum sa isi asume lipsa de chef? Sa vina si sa iti tranteasca asa in fata: "auzi, nu am chef de copiii tai" si gata?  Dar de ce sa isi asume lipsa de chef si sa nu isi asume parintii copiilor cresterea copiilor. Aaaaa, ca e binevenit un ajutor? Asta da! Dar de cele mai multe ori se confunda ajutorul cu obligatia.

Si pentru parintii nostri s-au schimbat timpurile, nu numai pentru noi. Poate ar fi mai simplu pentru toti daca i-am vedea ca pe niste oameni cu bune si cu rele, nu ca pe parintii nostri care au obligatii fata de noi, nu e destul ca ne-au crescut, cum s-au priceput si cum au putut, acum trebuie sa ne ajute pana la capat, trebuie sa stea drepti, ca noi avem nevoie sa ne ajute cu copiii.

Ce e chiar asa de neiertat ca nu au chef, daca nu au chef? Si de ce trebuie sa dea socoteala pentru asta?

Nu mai bine isi gestioneaza fiecare viata astfel incat sa nu puna incarcari in plus in carca altora?

Si atunci nu mai avem ce reprosa nici unii, nici altii.

Editat de August 5, 2013

[szivarvany]

Perfect de acord cu ce a zis Carmen [flo]

Da, e comod sa ai bunicii la dispozitie, e ideal dtpdv (mai putin atunci cand nu fac exact ce si cum vrem noi si atunci se deschid alte subiecte de nemultumiri pe forum).

[a_alinta]

eu vorbesc din punct de vedere al norei ( mama mea a murit cand aveam 10 ani ) dar desi  nu am avut nevoie de ajutorul ei niciodata , dovada ca mai am un copil nascut pe un alt continent si nu am nevoie de nici un ajutor , nici ea nu a  fost dornica sa isi vada nepotul decat la aniversari. 

 

unele femei , mai ales cele care acum sunt in jurul varstei de 60 de ani nu pot face legatura asta.  nu stiu daca ele sunt de vina sau barbatii lor sau parintii lor. 

 

carmencat, ai toate florile din lume pentru ceea ce esti si ceea ce faci! [flo2]

[ellej]

Eu nu spun ca e ceva de iertat sau neiertat ci ca multi bunici sunt ipociriti (ca tot spuneam ca parintii nostri sunt oameni ca oricare altii, cu calitati si defecte), cu atat mai mult cu cat ei si-au pasat odraselele propriilor lor parinti fara prea multe subtilitati psihologice. Sunt de acord si cu faptul ca daca bunicii nostri ne-au crescut nu inseamna automat ca parintii trebuie sa faca acelasi lucru cu copii nostri. Problema mea e strict legata de ipocrizie. Eu mi-am facut copii si eu mi-i cresc; dar nu vad de ce m-as preface ca soacra-mea de exemplu ne ajuta cand ea n-o face. Ca sa se simta ea mai bine? Nu-i treaba mea s-o fac sa se simta mai bine, asa cum nu e treaba ei sa ne ajute.

[szivarvany]

Mama mea ii dadea salar soacrei ei sa aiba grija de mine. Si nu ca bunica i-ar fi cerut, ci asa i se parea ei normal. Muncesti = esti platit.

[eumada]

Mai,eu nu o sa inteleg in veci si pururi cum eu,mama,as putea sa-i spun Evei ,cand va veni vremea"ti-ai facut-o,o cresti"...nu stiu cum considera cineva normala o atitudine din asta.

Normal e ca un parinte sa-si ajute copilul daca acesta o cere,dezinteresat si fara sa astepte rasplata.

 

Nu pot pricepe cum normalitate inseamna sa-ti lasi copilul sa se descurce daca stii ca-i e greu si ca ai putea sa-l ajuti.

 

Sa inteleg ca cei/cele care aproba o atitudine din asta vor proceda la fel cu proprii copii?

 

Repet eu nu consider normal sa refuz sa-mi ajut copilul sau sa fac figuri ...e doar din sangele meu...

[ellej]

Nu credeti ca sunteti putin cam dure cu parintii vostri? Cum sa isi asume lipsa de chef? Sa vina si sa iti tranteasca asa in fata: "auzi, nu am chef de copiii tai" si gata?  Dar de ce sa isi asume lipsa de chef si sa nu isi asume parintii copiilor cresterea copiilor. Aaaaa, ca e binevenit un ajutor? Asta da! Dar de cele mai multe ori se confunda ajutorul cu obligatia.

Si pentru parintii nostri s-au schimbat timpurile, nu numai pentru noi. Poate ar fi mai simplu pentru toti daca i-am vedea ca pe niste oameni cu bune si cu rele, nu ca pe parintii nostri care au obligatii fata de noi, nu e destul ca ne-au crescut, cum s-au priceput si cum au putut, acum trebuie sa ne ajute pana la capat, trebuie sa stea drepti, ca noi avem nevoie sa ne ajute cu copiii.

Ce e chiar asa de neiertat ca nu au chef, daca nu au chef? Si de ce trebuie sa dea socoteala pentru asta?

Nu mai bine isi gestioneaza fiecare viata astfel incat sa nu puna incarcari in plus in carca altora?

Si atunci nu mai avem ce reprosa nici unii, nici altii.

Carmen, nu trebuie nici sa dea socoteala nici sa faca ce n-au chef. Dar asta e valabil si pentru noi, nu? Sau nu suntem pe picior de egalitate? 

Pe mine bunicii m-au crescut pana la 10 ani iar mama le-a fost recunoscatoare. Si mama m-a ajutat cat a trait. Si eu mi-as ajuta copii, dar e o alegere personala.

Editat de August 5, 2013