Iar probleme.... alcool

[Rufus]

Rebeliuni? Glumesti.

Astea se intampla frecvent.

Evident ca trecem peste ele...ca doar nu-ti pui mintea ta de adult cu o minte de copil. In plus, o rebeliune iti atrage atentia, poti gasi lucruri pe care nu le-ai observat, poti corecta ceva, in consens.

Dar in nici un caz dupa rebeliune "ora 23 devine noua ora de intrare in casa". Nu automat, in nici un caz. Daca exista motive serioase, da, discutam. Dar automat-nu.

[crystall]

Rufus, acuma discutam ipotetic.

Poate pentru alte persoane care citesc topicul nu va fi chiar atat de "ipotetic"[:D]
 

Tu cum ai fi procedat/proceda in situatia descrisa in mesajul meu? (cea de rebeliune)

[Qarina]

cu mintea de acum, io zic ca la ora 21.35 (iti dadeam cateva minute de razgandire) in urmatoarele 2-3 zile te lua un politist de aripa la sectie in vizita.

 

:D 

 

dar asta vine de la o fosta adolescenta capatnoasa asa ca stiu ca pozitiile de forta nu se contreaza cu vorbe ci cu fapte :)

 

cu mintea mea peste 10 ani cand or avea baietii 16-17 ani.... nu stiu. oi mai avea idei pana atunci.

[crystall]

cu mintea de acum, io zic ca la ora 21.35 (iti dadeam cateva minute de razgandire) in urmatoarele 2-3 zile te lua un politist de aripa la sectie in vizita.

 

:D 

 

dar asta vine de la o fosta adolescenta capatnoasa asa ca stiu ca pozitiile de forta nu se contreaza cu vorbe ci cu fapte :)

 

 

 

Aia cu politistul n-ar fi mers sigur stiam ca n-are cum sa fie asa, eu dupa ce intram in casa ma mai uitam pe geamul deschis la ceilalti, oricum nu vedeam picior de politist prin zona. Si cred ca nici nu mi-ar fi pasat.

 

Mda, eu unele chestiuni le-am "discutat" pe pozitii de forta, am fost o adolescenta prea impulsiva

 

Bineinteles ca acum imi pare rau, si mai ales de maica-mea ca am amarat-o cu niste chestii, dar la vremea respectiva, asa eram eu.

Iar "cu mintea de acum" n-as proceda asa.

 

 

L.E. Cand stateam cu gasca afara la bloc, efectiv faceam niste chestii adolescentine nevinovate - radeam, glumeam, mai canta unul la chitara, jucam lapte gros sau faceam galerie etc. Sau mergeam si vorbeam prin cartier ( acum daca ma gandesc, nu mai stiu ce vorbeam noi atat, ca vorbeam, nene..... [:-)))] ) Nu ne pupam, nu beam.

 

De-asta, stiind ca nu fac nici nimic rau, m-am si "rasculat". 

Editat de August 7, 2013

[Qarina]

crystall, eu te inteleg bine ca si eu am avut momente din astea cu "stiu ca nu fac nimic rau" in tineretea mea, dar in afara de replici acide nu le serveam altceva parintilor.

 

dar e vorba de pericolele la care te expuneai si inteleg ca atunci nici tu nu puteai sa le estimezi, la fel cum nici eu nu le estimam corect atunci cand eram tanara. si la fel cum rufus n-a facut-o la vremea lui si nici adolescentul din povestea mea.

 

parintii au oarece mai multa experienta in a estima pericolele si cand un copil e in siguranta si cand nu.

 

in afara de asta, io-s pentru dialog in principiu - adica nu mi se pun ultimaturi in fata.

 

a incercat smecherul meu de 7 ani si de data asta mi-a iesit faza, nu stiu cum o fi la 17, sper sa mai incerce cateva din astea si apoi sa se calmeze :D

 

i-am raspuns foarte calm ca daca asta e linia pe care vrea sa mergem asa facem, numa' sa fie sigur ca asta vrea. i-am sugerat sa verifice cu taica-su cam cum reactionez eu la ultimatumuri, ca sa stie in ce se baga.

 

a inghitit in sec s-a gandit de doua ori si si-a revenit

[crystall]

Sincer, Aqai, pe vremea aceea la mine in cartier, si mai ales in fata blocului, pericolele erau la limita inferioara

[MariaG]

Rufus, acuma discutam ipotetic.

Poate pentru alte persoane care citesc topicul nu va fi chiar atat de "ipotetic"[:D]

 

Tu cum ai fi procedat/proceda in situatia descrisa in mesajul meu? (cea de rebeliune)

Io nu cred ca Rufus ar ajunge in situatia aceea ipotetica. Pentru ca nici tu nu te-ai razvratit brusc, ai incercat alte portite inainte si nu ti-au iesit. 

De-aia zice Rufus ca operatiunea asta de control nu te lasa sa te relaxezi ca parinte nici macar o zi. 

Ii inveti de mici ca esti de neclintit la batutul din picior si tavalitul pe jos dar esti foarte deschisa la negocieri daca isi sustii cererea cu argumente valide.  

Daca deciziile tale nu par arbitrare (gen "pentru ca asa vreau eu") atunci copilul va invata rationamentul din spatele deciziilor si intr-un final (glorios) il va aplica. 

Ipotetic, desigur.

Pana acum a functionat, dar ai mei sunt mici. Pe de alta parte ma gandesc si ca multe din prostiile mari pe care le-am facut ar fi putut fi evitate daca nu s-ar fi jucat atat de mult cartea "eu sunt parintele - eu am autoritate". 

Editat de August 8, 2013

[crystall]

 

Ii inveti de mici ca esti de neclintit la batutul din picior si tavalitul pe jos dar esti foarte deschisa la negocieri daca isi sustii cererea cu argumente valide.  

Daca deciziile tale nu par arbitrare (gen "pentru ca asa vreau eu") atunci copilul va invata rationamentul din spatele deciziilor si intr-un final (glorios) il va aplica. 

Ipotetic, desigur.

Pana acum a functionat, dar ai mei sunt mici. Pe de alta parte ma gandesc si ca multe din prostiile mari pe care le-am facut ar fi putut fi evitate daca nu s-ar fi jucat atat de mult cartea "eu sunt parintele - eu am autoritate". 

 

Cred ca ai dreptate, Maria.

Ai mei ( tatal meu murise cu putin timp in urma) erau de neclintit atat la batutul din picior, cat si la rugamintile mai calde, cu argumente. Nu erau dispusi la negocieri si da, mergeau numai pe "eu sunt parintele - eu am autoritate" , "asa zic si asa vreau eu".

[isabela]

Si la mine s-a mers pe acelasi principiu: " eu sunt parintele - eu am autoritate", trebuie sa faci ce spun eu si ce vreau eu. Si n-a fost bine, pentru ca a avut de suferit si personalitatea mea. N-am avut nici un fel de libertate sau putere de a hotara ce vreau sa fac. Si asta s-a intamplat foarte multi ani. Pana cand am ajuns sa fac ce vreau eu, dar mintind, pentru ca stiam ca nu am alta solutie.

 

Am auzit fraza "sunt tatal tau, trebuie sa faci ce spun eu" pana acum 6-7 ani. Si am o varsta si eu, nu mai sunt tinerica.

 

Poate de aceea, uneori, am gresit, in acordarea unei libertati, poate prea mari, Anei. Pentru ca nu am avut-o eu.

[Rufus]

Da, exista principiul cu autoritatea suprema si, din punctul meu de vedere, este un lucru cat se poate de real.

Problema este cum expui principiul si cum este perceput, ca pana la urma tot la asta revenim: eu hotarasc ca adult, iar tu ca si copil te conformezi.

Ca sa fie altfel, trebuie sa-mi demonstrezi contrariul. Daca ai argumente, castigi in fata mea.