mi se destrama casnicia...

[marius]

Da chiar crezi ca are nevoie de relaxare,concediu,recuperarea fortzelor?

 

Pai poate sora lui atit si-a permis,de ce trebuie acum "victimizat"ca nu a mers si el in concediu?

 

Cred ca Nickol a mai explicat odata clar de ce si cum.Sincer daca si acum iar se va specula...

 

Nickol concediu placut tzie si fetitzei!

 

Dana

 

Nu... scrie foarte clar ca nu aveau bani si ca era greu cu cei 100 euro pt transport. Corect! Se intampla, dar principialist (iarasi!), la rece el sotul nu merge la sora lui cu copiii lor pentru ca el nu are 100 de euro sau ei nu au 100 de euro? Este o chestiune de nuanta (poate) dar in spate banii nu erau ai lor erau ai ei si conform acestei teorii aplicate el nu are bani sa plece  Am sesizat acest aspect si vi-l agat chiar daca nu va place. Pentru ca nu este fair. Si este sora lui .si el a mediat precis in favoarea familiei lui unde sora lui a suportat o saptamana de concediu pentru:

1. Copii(nepoti)

2. Mama(cumnata)

 

Insa nu pentru:

3. tata(frate)

 

pentru ca 100 de euro nu sunt ai familiei ci ai celui care i-a castigat aceasta fiind mama.

Unde este familia aici in integralitatea ei acel impreuna la bine si la rau?

 

Sorry!

[Mickyyy]

Cu toate ca in mare ii dau dreptate lui marius, legat de plecare nikol a spus clar ca el trebuia a ramana sa invete pentru scoala de soferi si sa sutina examenul, nu pentru ca erau banii ei si el nu avea 100 eur.

Oricum, problema aici, mai presus de mentalitati barbatul tre sa sustina familia, sau suntem impreuna si la bine si la rau si nu e nimic gresit ca un tata sa fie casnic, este ca ei nu au agreat aceasta varianta. Nu au decis impreuna ca e mai bine ca el sa stea acasa decat sa munceasca pe un salariu de nimic pe care sa-l dea apoi trei sferturi unei bone (cum a fost de exemplu la noi, unde amandoi am ajuns la concluzia ca un job doar ca sa nu stea acasa nu se merita). Nu au decis impreuna si nu au discutat multe din aspectele la care facem noi referire aici. Si nici noi nu putem decide in locul lor. Frustrari se aduna in orice familie in care unul din soti nu munceste iar veniturile sunt insuficiente pentru un trai decent, indiferent ca el sau ea sta acasa! Diferenta e ca atunci cand el sta acasa mai exista in plus si presiunea sociala, oricat ne-am da noi aici pe forum "emancipati", in viata de zi cu zi oamenii din jur, marea lor majoritate inca au mentalitati de genul "barbatul e cel care sustine familia, barbatul la cratita e un ratat, etc". Iar daca sotia impartaseste fie si partial opinia majoritatii, atunci presiunea e si mai mare, si inevitabil realatia se strica. Cati dintre noi nu sunt de parere ca daca 3 insi iti zic ca esti beat, e cazul sa mergi la culcare? Iar daca unul din cei 3 e chiar sotia, atunci e clar ca buna ziua.

Putini sunt cei pentru care mediul in care traiesc, parerea "societatii" nu conteaza. Si nu la modul declarativ, ca multi spunem ce-mi pasa mie ce zice x-leasca. Dar cand suntem pusi fata in fata cu ea, nu toti ramanem la fel de fermi pe pozitie.

E realitatea dureroasa....

[sunshine2009]

Nikol,

am mai citit la topic-ul tau dar recunosc ca nu am avut rabdarea sa citesc x-pagini de raspunsuri mai mult sau mai putin la subiect.

Eu am inteles cam asa problema voastra:

Sunteti un cuplu conservator, de moda "veche" cum l-ar descrie unii. Cu entuziasmul si dragostea primilor ani de cuplu a-ti ajuns sa fiti trei. Anii au trecut si implicit au aparut anumite probleme. Nimic deosebit pana acuma, cam asta este istoria multora dintre noi.

Ce cred eu ca pe te tine te deranjeaza este nu neaparat schimbarea rolurilor la voi in familie (mai mult sau mai putin hotarate in doi!) ci faptul ca, intr-un moment pe care tu il consideri de criza, sotul tau nu are puterea sa mearga mai departe, sa observe ca exista o problema si sa actioneze pentru a o rezolva. La asta se adauga si grija poate chiar frica pentru ca nu vedeti un termen cand veti iesi din ea. De aici si intrebarile tale legate de relatia ta cu sotul, daca chiar este partenerul potrivit pt tine. Tu iti doresti mai mult  iar el este multumit cu ce are.

Putem adauga la propozitia dinainte si termenul de care s-au legat multi aici de el si anume banii, eu l-am pus un picut pe locul doi. De ce, pentru ca intr-adevar exista cupluri la care este intr-adevar neimportant si le e bine asa. Pentru tine evident nu, la fel ca si multora dintre noi si mai corect pentru noi astia care avem de platit facturi si care ne dorim pentru noi si familie anumite lucruri care pur si simplu se platesc, de exemplu bicicleta care si-o dorea fetita sa. Iar frustrarea e intradevar mare.

Ce vreau sa-ti atrag atentia este ca somajul, indiferent de sex, este pentru cei mai multi dintre cei afectati, cei care au lucrat si isi doresc sa lucreze cu adevarat, vazut ca ceva rusinos. SI din pacate pentru barbati cred ca este si mai greu de tolerat tocmai pt ca societatea tinde pe ei sa-i condamne mai tare si sa-i traga si mai mult in jos pentru ca nu lucreaza. Persoana tinde sa se 'ascunda', fie la propriu in casa, fie de genul imi gasesc o multime de alte ocupatii care sa justifice motivul pt care stau acasa. Este un cerc vicios din care trebuie sa iasa neaparat.
Faptul  ca el are scoala de soferi pe care trebuie sa o termine, hmm, nu stiu ce sa zic ca n-am decat permisul normal. Dar cat e de intensiva? chiar nu permite pe langa sa faca altceva?  Cred ca asta e framantarea ta. Nu ca exista perioadele grele din viata de cuplu ci felul in care voi, respectiv el treceti peste ele...Discutia cu el pe tema asta e inevitabila. Poate chiar multe discutii. In care sa observe ca tu chiar il sustii si chiar iti doresti sa mearga mai departe. Si nu una din care sa se simta ca este inutil pana si pentru familia lui...

[Mickyyy]

Nikol, sotul tau se pricepe la zugravit?? Serios, noi avem un apartament pe care trebuie sa il vindem si vrem sa il zugravim inainte, am vorbit cu unii "recomandati" de cineva, e poveste lunga, cert e ca ne-au facut o oferta de ne-am crucit si eu si barbatul :)). Asa ca acum am zis ca mai bine sa ne dea ei banii pentru partea lor (ca jumatate din apartament o facem pe banii nostrii si jumatate pe banii celor care au mansardat blocul si au produs stricaciuni) si ne zugravim noi!! Apartamentul e gol, si cred ca 2 oameni ar fi mai mult decat suficienti pentru treaba asta. Zugravit si mici reparatii, ce zici, se baga la asa ceva sotul tau?

[marius]

Ca sa fim bine intelesi. Daca este lenes - nici o scuza. Am oroare de puturosi.

Daca este altceva - deja eu devin mai rezervat indiferent cine este in cauza "un el" sau "o ea"

Adevarul este de multe ori ascuns sau denaturat sau evitat motivele fiind cele mai diverse.

SI eu nu am sa accept niciodata nici o forma de discriminare umana nici pe criterii de sex nici pe criterii de cutuma sau oricare alt criteriu pentru ca atunci cand la un moment dat singur(a) si nesilit(a) de nimeni ai spus "DA" cuiva, nu fi magar(ita) si lipsit(a) de caracter in clipa in care partenerului(partenerei) tale ii este greu, ca de aceea iti si ii esti partener(a) si asta inseamna parteneriat. Nu fii unfair. 

[MariaG]

Xio, offtopic, si cat de obiectiva ma pot eu concentra acum sa fiu, anumite lucruri le simti doar atunci cand le traiesti. Deci, fara suparare, pana cand nu ai copii, nu poti (desi tu crezi sincer ca poti) sa intelegi ce simte o mama si un tata, cum e iubirea de mama si cea de tata, si cum e legatura mama/copii, respectiv tata/copii. Si aici ma refer la majoritatea legaturilor si simtamintelor, nu la exceptii. Oricat de inteligent, perspicace, empatic si plin de alte calitati ai fi, anumite lucruri nu le poti intelege si percepe la reala lor valoare pana cand nu ti se intampla/ Nu tine de tine, ci de viata in general.

tot off-topic: atunci cand ai un copil intelegi ce simti tu ca mama, pentru ce simt restul mamelor esti la fel de pe dinafara ca si Xio. Adica esti  inteligent, perspicace, empatic si plin de alte calitati dar nu stii ce simt ele, doar presupui prin reducere la experienta proprie si la ce ai citit/auzit/ti-au povestit alte mame. Cum e iubirea altei mame si ce simte ea ... tine de ea. 

 

.  

[coraly]

Pe principiul asta, cum poti tu judeca legatura intre un tata si copilul lui avand in vedere ca nu ai avut niciodata experienta asta?

 

Sunt casatorita si copiii mei au un tata. Observ zi de zi care e relatia dintre ei, conflictele, rabdarea, asteptarile de ambele parti, sentimentele lui legate de copii, etc. Avem prieteni cu copii, pot sa compar cu alti tati si ce rabdare, disponibilitate si comportament au fata de copii ilor. Deci din punctul asta pot sa-mi dau cu parerea. Cred ca e o experienta totusi mai bogata decat a unei persoane fara copii si care nici nu are zi de zi contact alte familii pentru a vedea cum stau lucrurile...

[coraly]

tot off-topic: atunci cand ai un copil intelegi ce simti tu ca mama, pentru ce simt restul mamelor esti la fel de pe dinafara ca si Xio. Adica esti  inteligent, perspicace, empatic si plin de alte calitati dar nu stii ce simt ele, doar presupui prin reducere la experienta proprie si la ce ai citit/auzit/ti-au povestit alte mame. Cum e iubirea altei mame si ce simte ea ... tine de ea. 

 

.  

Dupa mine, aceasta remarca reprezinta despicarea firului in n-spe, de dragul de a vorbi. 

[rall]

Sunt casatorita si copiii mei au un tata. Observ zi de zi care e relatia dintre ei

Si Xio are o familie si o mama pe care a putut-o observa zi de zi timp de douazeci si ceva de ani Tu poti sti ce simte sotul tau dar ea nu poate sti ce simte mama ei?

[XIO]

Sunt casatorita si copiii mei au un tata. Observ zi de zi care e relatia dintre ei, conflictele, rabdarea, asteptarile de ambele parti, sentimentele lui legate de copii, etc. Avem prieteni cu copii, pot sa compar cu alti tati si ce rabdare, disponibilitate si comportament au fata de copii ilor. Deci din punctul asta pot sa-mi dau cu parerea. Cred ca e o experienta totusi mai bogata decat a unei persoane fara copii si care nici nu are zi de zi contact alte familii pentru a vedea cum stau lucrurile...

 Si eu sunt copil si pot spune ce relati sunt in familie din acest pct de vedere. Mai mult, vad relatiile in familiile prietenilor cu care am contact, si relatiile dintre parinti si copii in familiile colegilor cu care am contact si care isi impartasesc la lucru experientele cu copiii. Ah, si mai vad si cum este la spital, in momente de criza, cand vin familii cu copii.

Recent a venit o fetita cu handicap (retard), era cu mama si tata si nu m-a lasat sa o consult pana nu a venit tata.

Ar trebui sa trag vreo concluzie de aici?

Bine, nu mai spun de absurditatea discutiei tinand cont de faptul ca cel mai important este mediul in care cresti. :)

Mi s-a parut doar interesant cum ai argumentat tu. Prin urmare eu nu am voie sa imi dau cu parerea ca nu am de unde sa stiu si experienta mea nu ajunge, dar tu iti poti da cu parerea din experienta altora..... bun, logic, ar trebui sa imi pot exprima si eu parerile dat fiin cele scrise mai sus . :)