mi se destrama casnicia...

[emanouela]

Xio....eu cred ca nu-si mai iubeste sotul si nici nu prea mai e dispusa sa faca "sacrificii"....de ce nu-l mai iubeste, ea stie, de cand....de mai mult timp, doar ca acum s-a acutizat si o irita absolut orice ce e legat de el. Asta cu jobul si bani, sunt doar pretexte pe care noi din afara le vedem superficiale, dar ea le vede cantarind mult.

Editat de August 6, 2013

[Mickyyy]

Nikol :)). Sorrry ca zambesc, dar asa de tare-mi aduc aminte de barbata-meu cand citesc ce povestesti tu despre al tau. Al meu inainte a aplice la un job se apuca sa caute informatii despre firma, despre cine conduce departamentul x sau y, ii cauta pe linkedin, intreba prietenii, etc. Asta inainte sa aplice, iar mie imi venea sa ma urc pe pereti cand vedeam cat se documenta. Aplica mai o data acolo, vezi daca te cheama la interviu si abia dupa iti pui problema daca ti-ar place sau nu sa lucrezi acolo. Plus ca in situatia lui eu as fi aplicat peste tot unde aveam tangente cu jobul si m-as fi angajat oriunde.

Modul lui de abordare era foarte bun pentru o situatie cand vrei sa iti schimbi jobul si cauti ceva mai bun, nu pentru cineva care sta 2-3 ani pe bara si ar trebui sa accepte aproape orice si daca nu e ce ii place sa isi caute cava mai bun dupa, angajat fiind.

Intr-un final a ajuns la o firma despre care nu stia nimic, unde a acceptat jobul mai mult de gura mea, ca salariul de pornire a fost foarte mic, adica mai ne ramaneau atunci cateva sute de lei doar dupa ce plateam o bona sau un after pentru fete. Dar a luat-o de jos, a muncit si inca munceste de ii sar capacele, inclusiv sambata desi nu are teoretic program, dar nici rezultatele nu se lasa asteptate. Dupa primul an aproape ii dublasera salariul, iar acum deja castiga mai mult ca mine. In 2 ani in care economia inca e in criza el a reusit sa obtina cresteri salariale de peste 150%, iar eu stau ca fraiera pe acelasi salariu de la angajare, de acum 3 ani, ca vezi doamne e criza, si salariile sunt inghetate.

[carmencat]

 Sub nici o forma nu gasesc maldar de vase sau rufe aruncate peste tot,in primul rand pentru ca nu este genul care sa suporte mizeria si in al doilea pt ca le face din plictiseala.Nu am ce sa i reprosez din acest punct de vedere.

 Singurul lucru este ca asteapta carnetul asta de soferi ca pe o mana cereasca de parca o sa si gaseasca cine stie ce job ultra-mega-super ok .Si ma gandesc ca poate intr un an sau 2 o sa faca exact acelasi lucru,o sa ramana fara job si o sa o luam de la capat.

 Nu cred ca si a impus gata un an stau acasa,Pur si simplu a cautat ceva timp si nu a avut noroc,apoi ne am mutat si vreo 2 luni a asteptat,a fost cu sarbatorile,mutatul si asmd apoi practic a lasat o moarta,nici cv uri nu mai lasa,cauta in ziar dar fara rezultat.Acum a inceput scoala de soferi...sa speram ca poate asta o sa fie un pas decisiv si o sa ne revenim.

 Eu stiu cum este sotul meu,stiu ca nu este muncitor ca mine,adica eu sunt genul care lasa capul jos pentru un job,el nu.Eu daca as ramane pe bara m as duce oriunde numai sa am ce sa pun pe masa,in schimb el selecteaza,adica ma duc dar in domeniu asta si asta pt ca dincolo platesc prost sau mai stiu eu ce motiv.

 Suntem firi total opuse,fff diferite ma mir si eu cum am rezistat atat de mult timp....

 

Pai da, chiar si-a pus toata speranta in carnetul asta. incurajeaza-l, nu il dezamagi, nu ii spune ca nici asa nu ai sa faci nimic. in fond si la urma urmei ce vrei de la el? Ce sa faca, unde sa se duca. Sunteti impreuna de foarte tineri, cresteti impreuna de fapt, nu l-ai luat gata la 30 si ceva de ani, cu toate cautarile terminate, cu cariera si job.

Pe de alta parte gandeste-te si la perioadele cu adevarat grele, cand stateati si cu fratele tau si el nu ti-a scos niciodata ochii ca trebuie sa il intretineti si pe fratele tau sau ca nu aveti intimitate din cauza lui. El nu ti-a intors spatele, nu ti-a spus ca nu asta e viata pe care visa sa o aiba.

Abia acum va linistiti.

E important sa gandesti pozitiv, sa te gandesti ca da, asa cum isi doreste, acest carnet il va ajuta sa realizeze ceva. Si o sa fie bine pentru voi toti.

Acum depinde si cat de mult mai vrei tu casnicia asta de fapt... ca daca nu il mai vrei si pace, poate sa se dea el de trei ori peste cap, sa fie director la banca, ca tot o sa ii gasesti noduri in papura.

Pana la urma tu ce vrei?

[CorinaDani]

barbatii au alta reactie atunci cand raman fara job si nu reusesc sa-si gaseasca rapid altul, fiind nevoiti sa traiasca din si pe banii partenerei. pe langa sentimentul de inutilitate, multi se simt umiliti de situatia in care se afla, incearca sa ascunda, sa nege realitatea, sa motiveze - da, dom'le, se gasesc joburi, da' nu ma duc sa lucrez pe 300 lei, daca tot imi caut job, macar sa fie unul bine platit. partial este eronat sa gandesti asa. poti avea un inceput modest, apoi, daca dovedesti ca esti capabil si muncesti cu simt de raspundere, poti fi avansat rapid. plus ca, la job, oricare ar fi acela, socializezi, poti afla despre alte joburi mai bune, cu alte cuvinte iti largesti orizontul pe mai multe planuri.

uite, putea pana acum sa munceasca pe litoral, ca sezonier, la un hotel / restaurant / terasa. da, stiu, e munca multa, bani putini, dar decat deloc, buni si aia.

plus ca o perioada atat de mare fara job inseamna si faptul ca vechimea totala in munca va fi mai mica, nu este asigurat (sanatate, pensie).

nu rezolvi nimic cu reprosuri, jigniri, presiune pe el, il vei indeparta, te va privi ca pe o scorpie ahtiata dupa bani.

discuta linistit, omeneste cu el, explica-i faptul ca oricand poti ramane si tu fara job, sau oricare dintre voi se poate imbolnavi grav (doamne-fereste); cu alte cuvinte, cu cat mai rapid isi gaseste el un job, cu atat veti avea o mai buna siguranta dpdv financiar.

tu, pe de alta parte, cum vei proceda daca isi va gasi job, cu cine vei lasa fetita ? va veti permite sa platiti bona ? sau o duci din nou la soacra/cumnata ?

 

nu stiu daca va puteti permite financiar, dar cred ca v-ar ajuta foarte mult sa faceti terapie de cuplu. in felul acesta se vor lamuri foarte multe lucruri intre voi si veti putea decide soarta casniciei voastre.

[MariaG]

wow, ce de-a prejudecati 

[Irina86David]

Nikol eu ma aflu intr-o situatie asemanatoare cu a ta, aproape asemanatoare. 

Eu cu sotul santem casatoriti de 4 ani si el niciodata nu a avut  un serviciu stabil. Sotul  lucreaza in constructii si se pricepe foarte bine dar problema e ca nu intotdeauna are unde munci. Atunci cand ne-am casatorit eu am iesit la serviciu chiar in saptamana nuntii (altfel nu se putea) pe cand el nu a lucrat vreo jumate de an. Eu plecam dimineata la 6 (lucram in comuna vecina) si ma intorceam pe la amiaza. Pana seara reuseam sa fac si treburile casei. El facea doar ordine si facea si focul (locuim la tara la casa pe pamant) si se ocupa cu treburile din gospodarie. Incerca sa isi gasasca un servici dar nimic.Cautam prin ziare, pe la cunostinte intrebam dar nimic satisfacator Adevarul e ca ceea ce am inteles eu despre barbati (mai ales despre sotul meu) e ca ei nu se avanta cu capul inainte intr-un job fara sa cunosca daca e sigur si bine platit..Sotul meu munceste  mai mult peste hotare. Primii doi ani pleaca pentru 3 luni, se intoarcea si mai face ceva pe acasa dupa care pleaca din nou. Intre timp am nascut, cheltuielile s-au marit, iar eu eram in concediu de maternitate.
Din pacate in ultimii 2 ani nu prea a castigat bine, aproape deloc.Eu cand a implinit copilul 1 an jumate m-am intors la serviciu (mai mult din plictiseala) iar copilul l-am aranjat la gradinita (in Republica Moldova e posibil). Adevarul e ca dupa cateva luni imi parea deja rau. Sint cadru didactic, serviciul era stresant si ma chinuia un sentiment de vina fata de copilul meu  ca l-am dat prea devreme la cresa.
A plecat sotul anul trecut in noiembrie la munca peste hotare dar dupa 3 saptamani s-a intors caci erau probleme acasa.A stat cam 2 luni acasa. In acest timp se ocupa de copil care la moment nu fregventa gradinita. Cand am dat din nou copilul la gradinita sotul a plecat si el la munca, din nou peste hotare si din nou s-a intors foarte repede intelegand ca nu vor fi remunerati la timp si ca exista chiar riscul sa lucreze degeaba. Din nou fara bani.Traiam doar pe salariul meu si indemnizatia copilului( 600RONi per total). Plus la asta mai avea niste probleme de sanatate. Spera sa isi gaseasca ceva de lucru in comuna (vara trecuta asa a facut si a facut si ceva bani). Nu s-a primit. In vara a inceput sa faca reparatie la maica-sa care e plecata peste hotare .M-am bucurat ca va fi langa noi. Munceste zi de zi, doar ca bani nu prea face. Soacra mea trimite bani doar ca nu prea intelegem mai nimic din ei si parca nu mai scapam si noi odata de datorii,Nu santem la culmea saraciei dar ne permitem doar strictul necesar Intre timp mai cautam impeuna prin anunturi ceva oferte de munca pentru el (are carnet si avem si masina) doar ca salariile pentru ceea ce cautam noi sint mult prea mici 2000-3000lei (asta e cel mult 750 RON ).

Asta e ceea ce se intampla real. Insa in capul meu e cu totul altecva. 

Exista momente in viata de familie cand ma deranjeaza ceva.. Spre exemplu in perioadele cand sotul nu are unde munci, iar acasa nu prea e nimic de facut el incepe sa se intalneasca mai des cu prietenii ceea ce ma deranjeaza extrem de mult. Si atunci eu ma gandesc ca daca ar avea un job stabil (poate mai putin platit, dar stabil ) nu ar mai avea timp sa se plictiseasca  si sa stea atit cu prietenii.  In faptul ca nu munceste pe mine nu ma deranjeaza atia lipsa banilor ci mai degraba faptul ca cineva munceste iar cineva asteapta mana cereasca ca ,,poate poate intro zi vine ceva servici bun si pentru mine''. In ceea ce priveste ,,cineva asteapta mana cereasca ca ,,poate poate intro zi vine ceva servici bun si pentru mine'' asa gandesc despre sot in momentele cand ma supara cu ceva.  Eu nu i-an reprosat niciodata sotului ca nu aduce bani in casa. Pot sa-i fac atentionari sa nu cheltuie atat de mult.
Exista momente insa cand simt ca explodez de furie si cand imi mai amintesc de sacrificiile facute (am lucrat 1,5 ani in comuna vecina si mi-am dat copilul foarte mic la gradinita) chiar cedez psihic.............. Am si eu  momente cand ma gandesc la divort, dar nicidecum faptul ca sotul nu munceste e problema cea mai grava care m-ar determina sa fac acest pas. Sint alte chestii care ma supara mai mult.

Capul sus Nikol si rabdare

[andacos]

 Eu stiu cum este sotul meu,stiu ca nu este muncitor ca mine,adica eu sunt genul care lasa capul jos pentru un job,el nu.Eu daca as ramane pe bara m as duce oriunde numai sa am ce sa pun pe masa,in schimb el selecteaza,adica ma duc dar in domeniu asta si asta pt ca dincolo platesc prost sau mai stiu eu ce motiv.

 Suntem firi total opuse,fff diferite ma mir si eu cum am rezistat atat de mult timp....

Eu cred ca aici este esentza,restul comentariilor,speculatziilor,acuzelor etc sunt de prisos.

 

Dana

[Irina86David]

Nikol cred ca problema voastra nu rezida atit in faptul ca sotul nu munceste. Probabil exista si alte probleme in casnicie. Nu neaparat o problema majora, mai curind cateva mici nemultumiri. Parerea mea este ca ai tu o nemultumire legata de sotul tau (nu insinuez nimic)  dar pe care nu vrei sa o recunosti nici macar tie insati si atunci cauti sa maschezi acea nemultumire sub alta. Si aici vine ,,sotul meu nu munceste de un an'' Probabil nu asta te nemultumeste cel mai mult, dar anume aceasta e cel mai mare argument in demonstrarea faptului ca ,, sotul meu nu e asa cum vreau eu''.
Nu cred ca e bine sa il bati la cap intruna si sa-i amintesti de fiecare data ca nu aduce bani in casa. Doar te ajuta cu fetita si cu treburile casei iar acesta e deja un vot in favoarea lui. Exista barbati care nici asta nu fac. Admira-l pentru acest lucru. Va veni timpul cand se va angaja si atuci totul va fi ok. Asta doar in cazul in care la moment singura voastra prublema de cuplu e faptul ca el nu lucreaza.
 

Autoevalueazati sentimentele, mergi la niste sedinte de psihoterapie (daca iti permiti)

Poate pare un pic naiva ideea dar incearca sa iti intocmesti o lista cu calitatile pozitive si cele negative ale sotului. Sunt sigura ca lista plusurilor va fi ,, mult mai grea'' decat cea a minusurilor: ca doar e ceva ce te atras candva la el. Aduti aminte cum era el la inceput, prin ce te-a cucerit, ce iti placea cel mai mult la el, ce a fost acel ceva ce te-a determinat sa crezi ca anume el e barbatul  alaturi de care doresti sa iti traiesti viata. 

[ingridnen]

carnet B sau C ? Acum vreo 7 ani facut si sotzul C-ul, cu mari sperante....

Nu l-a ajutat pe moment, insa la firma la care s-a angajat ulterior, a contat.

Stiu ca si eu eram un car de nervi la momentul acela, a costat destul de mult C-ul si aveam ceva probleme financiare la vremea respectiva.

In sfarsit, C-ul este bun la casa omului :)

 

Ingrid si Cristi 10 ani

[ela_04]

Eu stau acasa de 4 ani. Si o sa mai stau 2. Pe ceva bani e drept dar atat de putini ca nici nu merita amintiti. 

Sper doar ca sotul meu nu gandeste asa...