M-am hotarat..........adoptie(90)

[BebeAnda]

Doamne ajuta monil!!Sa fie de bun augur pentru toata lumea!!

[printe]

Buna,

N-am mai scris de foarte mult timp pe acest forum. Acum mi-am dat seama ca atunci cand eram in asteptare imi doream tare mult sa mai scrie cineva care a adoptat, sa aflu cum a fost, pareri, sentimente etc.

Ca o scurta istorie: am trecut si noi printr-o perioada lunga de asteptare si lupta cu infertitatea, o sarcina pierduta, un FIV esuat. Am renuntat si ne-am indreptat atentia catre adoptie, astfel ca in oct 2011 am depus actele pentru atestare. Am prins si legea veche de inainte de 2012, si legea noua. Ne-am reatestat de 3 ori, si cand efectiv nu ne asteptam, in iunie 2014, tocmai plecam intr-o delegatie in SUA, ma suna AS cand eram in aeroport in Paris. Intre aeroporturi citeam dosarul si vorbeam cu sotul meu la telefon, amandoi aveam acelasi feeling, e copilul nostru, desi nici macar poza nu o vazusem.
Nu am avut cum sa ma intorc imediat, delegatia era de 3 sapt si au fost cele mai lungi 3 sapt din viata mea. Am primit si poza, AS nu a vrut sa ne dea din prima pentru ca si-a dat seama ca vom fi influentati (era leit sotul meu, desi acum toti imi spun ca e leit mie).Si asa era, sotul meu in picioare. Sotul meu a fost la prima vizita singur. S-a lipit de el, si ce-i drept taica-su e preferatul, pe el l-a vazut primul si doar cu el au fost primele 3 vizite. A 4-a a fost cu amandoi si a fost magic. S-a lipit de amandoi.
Capac peste toate, aveam programat si concediul cand ma intorceam eu din delegatie, platit in avans tot. Nu stiam ce sa facem, sa mergem sau nu. AS ne-a sugerat sa mergem, va fi ultimul concediu in 2, si intr-o sapt nu se va intampla nimic, oricum vizitele le faceam in weekend-uri. Ne-am dus, desi cu gandul am fost numai la el si culmea ironiei ni s-a parut cel mai lung concediu(alta data ni se parea f scurt :)) ). Cand ne-am intors, AM s-a intors impotriva noastra. Aveam inca o sapt de concediu si ne doream sa-l vedem in fiecare zi, dar a inceput sa invoace motive ca s anu ne primeasca si ne-a facut ea un orar, din care prima zi de vizita dupa ce nu-l vazusem o sapt era peste inca o alta sapt. Dar nu ne-am lasat usor, era dreptul nostru sa vedem copilul cand dorim, si AM sa colaboreze. Am cerut ajutorul AS, si pot sa zic ca am avut o mare sustinere din partea ei. Mergeam si luam copilul numai cu proces verbal, trebuia sa mergem la directie, sa facem procesul verbal, apoi o ora dus la AM, o ora intors la noi acasa cu cel mic, seara, la fel, il duceam inapoi. A doua zi o luam de la capat. Faceam 4 ore pe drum zilnic. Dar a meritat...copilul nostru a luat contact cu casa noastra, cu mediul nostru, si asta a facut trecerea f usoara atunci cand l-am adus de tot.
In plus, baietelul nostru avea 1 an si aproape 3 luni la prima vizita, nu mergea in picioare, nu raspundea la nume. La prima vizita la noi acasa a facut primii pasi. AM il tinea numai in premergator si in brate, era normal ca el sa nu aiba curaj sa mearga in picioare. De la a doua vizita deja mergea binisor in picioare. La 2 sapt dupa ce l-am adus acasa a inceput sa raspunda la nume. La inceput eram speriata, ca deja trebuia sa intoarca capul macar cand il strigam. Dar daca el a fost tinut numai in brate si nimeni nu-l striga pe nume, era normal sa nu stie cum il cheama.
In fix 2 luni de la prima vizita l-am luat acasa de tot, in incredintare. Eu mi-am luat 5 sapt de concediu de odihna, sotul s-a mutat cu tura noaptea. Am schimbat si jobul in aceasta perioada. Eu m-am intors la serviciu la noul job, ziua, sotul statea cu el ziua, si preluam eu cand el incepea lucrul seara. Au fost 6 luni de sacrificiu, grele, de oboseala, dar minunate. Nu le regret, copilul nostru s-a integrat f bine.
N-am sa uit prima seara, mi-a plans 2 ore incontinuu, si eram singura acasa, nu stiam ce sa-i mai fac. Saracutul, i-au iesit toti 4 caninii odata, abia dupa mi-am dat seama de ce plangea, il durea. M-am prins eu intr-un final, dupa 2 h, i-am dat ibalgin si s-a linistit.
L-am dat la gradi din primavara, dupa ce a facut 2 ani. Insa a mers in total 1 luna jum, s-a imbolnavit de nenumarate ori, acum ne-am hotarat sa-l retragem si sa-l tinem acasa pana la anul, sa-i mai refacem imunitate. Norocul meu ca a iesit mama mea la pensie si vine ea si sta cu el.

Imi aduc aminte cand eram si eu in asteptare, si am asteptat, 3 ani, doar ca sa vad bucatica asta mica. Asa mult imi doream sa fiu mama, si acum sunt, imi suna si acum in urechi cum ma striga: "Mama, mama, mama" tare, din toti plamanii.
Si cand ma iubeste, ma prinde cu palmele amandoua de obraji si ma strange tare, si apoi ma pupa. Asta e modul lui de a-mi arata ca ma iubeste. Nu vorbeste inca prea multe, doar cateva cuvinte de baza, mama, tata, apa, papa, nana, ma®, na(S), mai nou barca, ®osu...

Si tocmai am aflat ca se schimba iar legea, si ca primim indemnizatie 3 luni si 40 h pe an pt cursuri si vizite. Asa ca ne-am decis, in ianuarie depunem dosarul pentru fetita. Asteptarea va fi mai usoara, cel mic ne umple zilele!

Va doresc sa reusiti cat mai repede. Va sfatuiesc sa profitati de momentele in 2 cat inca mai puteti. Dupa, veti tanji dupa aceste momente. Asta nu inseamna ca nu e frumos in 3!

[monil]

[deziuata] Multumim Printe!

[Speranta_2015]

Sunt tare suparata, prea suntem tratati ca niste infractori, controlati pe toate partile. 

Chiar asa! La ce foloseste ce pensie au bunicii (am avut de completat la eseu), important este  ce salarii avem noi, parintii, ca noi il crestem ... nu bunicii .

Ce pensie au, unde au lucrat, daca sunt pensionati la limita de varsta sau nu .... prea multe informatii despre familia extinsa ... proces greoi si lent.

[monil]

Da Speranta asa este, noi suntem examinati pe toate partile iar de cei care i-au abandonat pe bietii copii se roaga poate se razgandesc si ii iau acasa. [zid]

[Somebody13]

Chiar asa! La ce foloseste ce pensie au bunicii (am avut de completat la eseu), important este  ce salarii avem noi, parintii, ca noi il crestem ... nu bunicii .

Ce pensie au, unde au lucrat, daca sunt pensionati la limita de varsta sau nu .... prea multe informatii despre familia extinsa ... proces greoi si lent.

 Pe noi nu ne-a întrebat nimeni, ce pensie au bunicii. Nici măcar nu are relevanţă asta.

Ce eseu ai avut de completat? Şi de ce în acel eseu, trebuie să menţionezi pensia bunicilor? (nu are importanţă pensia lor, nici măcar atunci când locuieşti cu ei. Bugetul familiei se face doar din veniturile voastre). Nici măcar nu ne-au întrebat unde au lucrat înainte de pensionare părinţii noştri. Ciudat.. ce spui tu acolo. 

[Anca Wish]

Buna, dragelor!

 

Vreme  de 7 ani am scris sistematic pe acest forum. Multi ani am fost la ”Asteptand un ingeras....”, apoi m-am mutat la ”M-am hotarat...”, unde se umpleau zilnic pagini intregi cu mamici, tatici, sperante, dezamagiri..etc

in 2008 mi-am gasit printesa, iar povestea noastra (sigur o veti gasi in Arhiva) nu este cu nimic mai speciala decat altele: aceleasi indoieli, trairi, emotii, tristete, bucurii...un amalgam de sentimente care, la un moment dat, te coplesesc si nu prea stii sa le gestionezi. 

 

Am scris despre asta, scriu si voi mai scrie muuuulti ani de acum inainte: Lasati-va inima deschisa si nu plecati la drum cu idei preconcepute legate de varsta. Scrieti o marja de varsta generoasa si cu siguranta vor incepe sa sune telefoanele. 

 

Stiu ce simtiti si eu am stiut ce simt. Vroiam copil maxim 1,5 ani. De la DPC m-au sfatuit sa scriu 6 luni-5 ani...si asa am scris, dar imi tot spuneam in gand ca voi avea cu siguranta un bebe si ca accept sa ”negociez” la varsta doar ca sa ”dea bine”.

La 2,5 luni de cand am depus actele, aveam copilul acasa. Am vazut copii mici, sub 2 ani, care nu mi-au spus nimic. Ieseam de la ei atat de ravasita incat ajunsesem sa ma indoiesc ca intr-adevar vreau sa fiu mama. Dar, am vazut o poza cu ea de la 6 luni 9fara sa stiu cati ani avea la acea data!) si am stiut ca e ea. Putea sa aiba si 10 ani, nu conta..in poza care mi-o aratase persoana de la DPC  era copilul meu. Nu avea 10, avea 4 ani.

Este un copil bun: sensibil, cald, extrem de inteligenta, extrem de frumoasa, ..e perfecta. Si am poze care pot dovedi asta :)

 

Asadar, dati macar o data pe luna un telefon la DPC, nu stiu care mai sunt regulile acum, daca daca va este permis, mergeti pana acolo, faceti-va simtita prezenta.

Si lasati-o incolo de varsta. Copilul vostru sigur va asteapta undeva, iar timpul trece. Fiti mai permisisve, asta-i sfatul meu de veterana :)

 

O sa va urmaresc cu drag si o sa ma rog sa va gasiti puiii repejor. 

 

Numai bine!!! [flo2]

Editat de Septembrie 23, 2015

[LIV88]

Anca Wish 

f frumos ai scris  [flo2] 

Eu am varsta de 4 ani trecuta in cerere,nici nu ma gandesc la copil mai mic.In 2007-2008 am avut si eu atestat,am vazut copii mici,stiu cum era atunci,si stiu diferite probleme care pot aparea( sau nu) la un copil mai mic de 3 ani.Chiar doamna psiholog m-a sfatuit sa ma orientez la un copil mai mare de 2-3 ani.

Da,cu toate am vrea ideal un bebe acasa,sa-l crestem cu laptic,sa-l tinem la piept,sa simtim ca l-am adus acasa de la maternitate.Dar riscurile sunt prea mari.Din cate am auzit si am vazut,cazuri concrete,sansele sunt mici sa ai noroc la un bebe sanatos.

Copii care au noroc,sunt crescuti de maternale f bine,ajung la 4-5 ani sa fie copii normali,destepti,sociabili.Mai sunt si maternale care poate ca nu sunt facute pt meseria pe care o practica...

Cand e sa fie copilul tau,nu conteaza ce varsta are,simti ca e al tau.

Sincer, imi doresc ca fetita mea sa constientizeze ce i se intampla,chiar daca e mai greu.  

[gabriela_tutuianu]

buna seara  [flo2]  [flo2]  [flo2]

 

povestea adoptiei este una care poate fi scrisa in multe pagini . 

 

si eu am fost aspiranta si iata ca acum sunt MAMA . 

 

ne-am atestat anul trecut si ne-am dorit fetita . am specificat varsta pana la 3 ani ( adica 0-2 ani ) si am vazut 6 fetite . dupa ce am vazut fetita a 5-a nu mai intelegeam de ce nu am gasit-o pe EA . am discutat cu un psiholog cu experienta in adoptii si a venit cu un sfat simplu : nu mergeti mai departe cu potrivirea cu un copil decat daca simtiti fluturasi in stomac si simtiti ca nu mai puteti pleca acasa fara ea . cand am fost sunati pt fetita 6 - EA , am vazut fotografia si atunci am avut fluturasi nenumarati si repetam sotului ca : este cel mai frumos copil de pe planeta !!! pana am vazut-o . a venit in bratele mele dupa 3 secunde , am stat 3 ore nedezlipite , mi-a spus mama la a doua vizita . dupa 2 saptamani se trezea de dimineata cand se crapa de ziua si striga la fiecare masina care se auzea : a venit mama !!! draga de ea , asa ne-a asteptat si dupa 1 luna jumatate era acasa la noi , acasa la ea . 

 

pt fetele ( si baietii ) care sunt atestate : nu mergeti cu prejudecati la directie . lasati inima sa zburde si gandurile sa fie pozitive . incercati sa vedeti fiecare copil . noi am vazut toate fetitele . nu am simtit nimic decat cand am vazut-o pe a noastra . ne-a fost prezentata ca nesociabila , neparticipativa , retrasa . asa fusese cu familiile care au vazut-o anterior . dar ea ne astepta pe noi si vreau sa subliniez ca este foarte sociabila , deschisa , vorbeste cu toata lumea cu care se intalneste , deci departe de cum ne-a fost prezentata . 

 

as maternala a fost de milioane , ne-a ajutat , ne-a acceptat foarte bine si acum face parte din familia noastra . este doamna care a crescut-o pe printesa noastra , care o iubeste si pe care o stimam . 

 

va doresc sa va gasiti ingerasii si sa-i aduceti acasa la ei . 

 

ps : obisnuiam sa spun : nu adopt acum ca inca nu s-a nascut !!! aveam dreptate !!!

[gabriela_tutuianu]

printe , mult succes !   

 

noi facem discutii despre bebe 2 . eu am vrut special fata . acum il las pe sotul meu sa aleaga . insa este atat de incantat de fetite  , incat nu cred ca va scrie baiat  , cred ca va trece indiferent . vedem ce se leaga .  [hippi]