ajutor. cum trec peste faptul ca nu mai pot alapta

[adryana_yone]

poate intr un  alt moment al vietii mele si eu as fi vazut aceasta problema din alt punct de vedere, as fi gandit altfel, poate nu mi s-ar mai fi parut asa o  tragedie , dar acum ceea ce traiesc mi se pare greu de suportat.

 

sunt in concediu de la 4 luni de sarcina, deci cei de la serv nu au intrat in contact cu mine.

 

stiu ca sunt multi copii care sunt alimentati cu lapte praf si le merge bine, dar ma doare atat de rau pentru ca mi am dorit enorm, toata sarcina m am pregatit pentru asta. poate daca nu mai aveam lapte nu as fi suferit atat, dar lapte era, micuta vruia si totusi nu s a mai putut.

[eumada]

Pe tine te doare ca nu poti alapta?Dar daca boala ta evolueaza prost si se petrece ceva rau?Ce e mai bine?Sa-ti consumi putina energie plangand ca nu poti alkapta sau mai bine te autosugestionezi ca traiesti si trebuie sa mai traiesti inca 30 de ani de acu` incolo minim?Mai fata,TBC-ul e o boala grea si de care in 80 la suta din cazuri nu mai scapi.Ramai purtatoare si oricand se poate declansa.

 

ROAGA-TE SA TE VINDECI CA SA POTI TRAI LANGA COPIII TAI.

 

Lasa tot felul de griji marunte si nesemnificative.

[emanouela]

Eu zic sa te informezi ce anume presupune boala ta, care sunt consecintele netratarii si dupa sa vezi daca alaptatul asta de care tii cu dintii mai cantareste asa mult. Ca sa scapi de obsesia asta, muta-ti atentia...TBC nu e raceala...poate duce la invaliditate sau chiar deces....asa ca, vrei  ca copii tai sa aiba o mama sanatoasa apta sa ii creasca si sa-i ingrijeasca? concentreaza-te pe asta, restul sunt detalii.

[marius]

Daca ai fi alaptat copilul s-ar fi imbolnavit din cauza ta.

[aschiutza]

Adryana, te cred ca dorinta neimplinita te macina acum asa de mult. Alaptatul e foarte frumos, dar e numai inceputul unei relatii. Vei avea atitea sanse sa formezi o legatura frumoasa cu fetita ta! Pina la urma alaptatul e doar o continuare a hranirii bebelusului dupa ce l-ai hranit la tine in burtica -  deci deja i-ai dat atita de la tine! Si atita cit a fost, amintirile frumoase nu ti-i le poate lua nimeni.

 

Concentreaza-te acuma sa te faci cit mai repede bine, fa ce iti zice doctorul, ai grija de tine si pastreaza-ti speranta ca totul va fi bine si ca in curind vei iesi ´din spital si vei fi din nou cu copii tai. Nu te gindi la pasi mari, fa acuma pasii astia mici da importanti. Nu te gindi la ce ar fi putut sa fie, ci la ce ai: doua minuni, pe care tu le-ai avut in burtica, tu le-ai nascut. Ceea ce e extraordinar!

[Aeliza]

Pot sa inteleg destul de bine prin ce treci, si eu am fost internata in spital cu dignosticul TBC cand baiatul era mic (avea cativa ani). La mine a fost un caz fericit, caci de fapt nu a fost TBC - desi asa s-a vazut initial in radiografii - ci pneumonie nespecifica, dar cu toate manifestarile specifice tuberculozei. Am avut noroc cu un medic specialist foarte bun, care m-a urmarit indeaproape si a ajustat tratamentul dupa evolutia bolii. Am stat internata in spitalul TBC mai bine de o luna, care mi s-a parut o vesnicie departe de copil si de sot.

Acum, prioritatea ta este sa lupti cu boala, si pentru asta trebuie sa fii urmarita de un medic bun si dedicat, sa urmezi intocmai tratamentul prescris si sa fii convinsa ca TBC se poate vindeca fara sechele! Daca vrei, pot posta si remedii naturiste care ajuta la vindecare.

Chiar daca acum cel mai dureros ti se pare faptul ca nu mai poti alapta, trebuie sa treci peste asta! Trebuie sa te concentrezi in primul rand pe vindecarea ta, ca sa poti avea grija apoi o viata de copiii tai. Deci, ca sa poti avea grija de ei, trebuie mai intai sa ai grija de tine si sa incerci, de dragul lor, sa te faci bine cat mai repede.Starea psihica conteaza foarte mult in procesul de vindecare, deci in loc sa te gandesti la faptul ca nu mai poti alapta, gandeste-te ca te vei vindeca si vei fi din nou cu copiii tai, si asta e cel mai important!

[MariaG]

Stii cum se zice: "nu vezi padurea de copaci".

Esti prea aproape de prea multe ca sa poti vedea binecuvantarea situatiei in care esti. 

Esti in spital ca sa te faci bine. Copiii tai nu sunt langa tine ca sa traiasca. 

Pentru ca sa poti crea acea legatura dupa care tanjesti, ca sa ajungi sa iti cresti copii si sa-i vezi razand si plangand trebuie sa treci prin ceea ce treci acum. 

E o binecuvantare pentru ca ai descoperit-o inainte sa iti imbolnavesti familia.

Este o binecuvantare pentru ca ai acces la tratament. 

Este o binecuvantare pentru ca, odata ajunsa inapoi acasa, vei pretui mult mai mult fiecare moment alaturi de ei. 

Gandeste-te cate de greu ti-a fost sa-i nasti si asta nu ti-a slabit dragostea pe care le-o porti, ci din contra. 

La fel si acum suferi ca apoi sa poti fi langa ei si sa le poti fi sprijin si ei sa fie in siguranta langa tine. Asta n-o sa-ti micsoreze dragostea pe care le-o porti, ci din contra.

Ai incredere. 

Editat de Octombrie 16, 2013

[Maruntzica]

SANATATE !