Suspiciune consum substante interzise

[isabela]

Michelle -isa,dar cand stii, ca tu ca parinte, i-ai oferit toate aceste informatii? Ca i-ai vorbit de foarte multe ori despre droguri, efecte si pericole?

[CorinaDani]

isabela, eu cred ca problema fiicei tale e mai "adanca" decat pare.

daca nu erau drogurile, putea fi alcoolul (pe care deja l-a experimentat putin, probabil nu i-a placut, simtind ca nu mai detine total controlul), sexul, jocurile de noroc, furatul din magazine sau mai stiu eu ce. sunt persoane care asa simt ca traiesc, ca pot functiona, facand lucruri extreme, care dau senzatii tari si plus de adrenalina. fara ele simt ca se plafoneaza, ca se plictisesc, ca totul e gri in jurul lor, ca n-au nici-o bucurie de la viata. altii incearca din rasputeri sa atraga atentia prin comportamentul extrem. altii incearca sa acopere niste goluri sau sa ascunda abuzuri. sunt multe situatii, voi stiti cel mai bine cum e familia voastra, cum interactionati, ce probleme aveti sau ati avut...

anturajul nepotrivit si dorinta de apartenenta la o gasca - contribuie si acestea, din pacate, la derapaje din ce in ce mai mari.

gaseste un psiholog bun, altul decat cel / cea la care merge acum. sa fie unul specializat / familiarizat / cu experienta in problemele acestei varste teribile - adolescenta - si in particular cu dependentele de orice fel.

si incearca s-o convingi sa faca un sport, sau ceva nou, poate yoga / tehnici de meditatie? iesirea din rutina, din gasca, la care se adauga senzatia de bine (secretia de endorfine in urma efortului fizic), poate o vor determina pe fiica ta sa tina mai mult la corpul si sanatatea ei, atat cea fizica, cat si cea mentala.

[XIO]

Corina, cred ca e cam exagerat ce spui. Desigur sunt si optiunile acelea dar sunt si optiunille celelalte: ca e curioasa, ca a facut-o doar asa, ca a avut chef pe moment samd.

:)

 

eu prima betie am experimentat-o in liceu. Nu pt ca eram deprimata, nu ca voiam atentie, nu ca voiam sa fiu cool sau ceva, ci pur si simplu ca eram cu prietenul meu si inca 2 pers care voiau sa joace 'jocul cu sticla -ceva mai tampit de atat nu am pomenit-, eu am spus ca nu joc, ei au tot insistat ca le stric acum distractia, si ce are, si eu sa beau doar o gura de vodka samd. Am baut putin, dar destul pt mine.

 

 

Dependenta psihica nu da, sau mna, dependenti psihic suntem toti de ceva.

In unele tari e legala marijuana, in altele e ilegala dar s efumeaza de placere.

Seful tatalui meu fuma in fiecare weekend marijuana, a zis ca ii place sa se aseze pe canapea si s afumeze din pipa lui de argint.

Si mie imi place sa ma pun in pat cu o cafea buna si o gogoasa sau paine cu miere. :))))

Evident ca trebuie vorbit cu ea si aflat de ce a facut asta, ce parere are despre ce a facut, ce vrea in continuare sa faca, daca stie riscurile sau nu samd. Dar spun doar sa nu ducem la extrem biata planta. :)))

[Vic]

Dintr-un curs la care am fost de curand despre comportamentul adolescentilor, ce fac, de ce fac, si cand devine ingrijorator.

 

Adolescentii trebuie sa se acomodeze la o multime de schimbari:

• schimbarile hormonale,
• incercarea de separare de parinti pentru a deveni indivizi, perioada in care autonomia e exprimata prin opozitie; in aceasta perioada nu vor sa-si foloseasca parintii ca suport emotional pentru ca asta se asociaza cu statutul de copil in ochii lor.
• cautarea propriei identitati: cine sunt? Se face prin:
  • Influenta grupului de prieteni,
  • body image: ce e diferit nu e bun
  • apartenenta la un grup (turma),
  • gasirea locului in lume
• invata negocierea sexuala, a intimitatii,a relatiilor cu ceilalti (au capacitate scazuta de a lua decizii mature)
• probleme de competenta (dorinta de a nu gresi, de a face totul perfect din prima)
• dificultati in a face fata dezamagirilor si esecurilor

Atitudinea normala este de a se distanta de parinti, ca apoi sa vina inapoi. Parintii sunt un fel de statii de benzina: adolescentii isi fac plinul, pleaca, si cand rezervorul se goleste vin inapoi.

 

Identitatea la adolescent e ca o casa din carti de joc, extreme de usor de distrus.

Adolescentii nu se pot vedea pe ei insisi, asa ca cercul de prieteni e oglinda lor: “pe cine vezi?”, iar parerea prietenilor este imagine ape care o vad; oglinda insa poate reflecta o imagine distorsionata, doar ca adolescentul nu-si da seama, iar feedback-ul parintilor este respins.

 

Adolescentii nu se uita la viitor, ei traiesc aici si acum.

 

Cand au o dezamagire, pentru a ii face fata, ei reactioneaza prin: intimidandarea parintilor si fratilor (bullying), certandu-se cu familia, devenind agresivi verbal sau fizic (nu neaparat batandu-se cu altii, ci aruncand cu obiecte). Un mod matur de a reactiona ar fi: cerand ajutorul cuiva, vorbind despre ce s-a intamplat, facand exercitiu fizic, cautand comfort.

 

Cand au un esec, adolescentii pot reactiona intr-un mod imatur, copilaresc: auto-pedepsire, inclusiv self-harm, se blocheaza pe sentimentele neplacute, isi tine sentimentele si trairile in interior. Parintii si profesorii devin un fel de cos de gunoi.

 

Parte din comportamentul adolescent este asumarea de riscuri prin: comportament sexual, droguri, agresivitate, self-harm, sofat in mod periculos, ne-luarea medicamentelor prescrise (de ex. insulina pt diabet etc.), etc. Cauza acestor comportamente: se cred nemuritori, sunt ambivalent fata de viata (nu sunt sigur ca vreau sa fiu aici), dorinta de a trai momentul (totul trebuie sa se intample imediat, maine e prea tarziu), dorinta de stimulare (viata traita pe roller coaster), idée romantizata de moarte (o sa devin special, traieste repede si mori tanar), comportament opozitional (fa opusul la ORICE spune un adult), capacitate redusa de a aprecia riscurile.

[giulia71]

Dar daca ai incerca sa o rupi de mediul, gasca care pare sa ii faca mai mult rau decat bine? 

Cu riscul de a pleca la alt liceu, mai slab cotat, dar poate mai safe din punctul asta de vedere.

 

Poate nu ar fi rau de luat in considerare si acest punct de vedere.

 

E inca inceput de an , poate relatiile nu s-au sudat asa bine si poate ca n-ar fi rau sa o rupi de mediul asta.

[Alizee]

Eu, personal, as merge de mana cu fata la psiholog. Sa ne dadaceasca pe amandoua. Nu este nicio jena sa ceri ajutor unui specialist, cand nu stii cum sa iesi dintr-o situatie.

Teribilismul adolescentilor poate avea, uneori, consecinte ireversibile, iar parintii nu stiu, totdeauna, cum sa isi ajute copiii.

[Alizee]

Giulia, se pot face transferuri numai in vacantele intersemestriale.

[szivarvany]

Oricum nu transferul e solutia, daca va vrea sa tina legatura o va face.

 

Si eu votez cu mersul la psiholog.

[marius]

Merge la psiholog. E o poveste mai lunga. 

[Alizee]

Da, dar nu la cel potrivit. Trebe cautat altul.