Seri minunate de lectura cu Humanitas

[Laura25]

Saptamana trecuta, intr-o dimineata cam geroasa dintr-o zi de lucru (adica ma duceam 'cu elan' spre servici, dorind din tot sufletul sa fie sambata de fapt)  am gasit in casuta postala un aviz. Nu asteptam nici un colet , asa ca m=am dus curioasa la posta. Mi s-a dat un plic mai gros (pentru care nu mi s-a cerut bani, o alta surpriza, ca in ultima vreme au tot venit colete pe care a trebuit sa le platesc - cumparaturi facute tot de mine ... dar ...) . Am intrat inapoi in masina si infrigurata am inceput sa desfac cu nerabdare plicul. Inauntru, o carte Noua si frumoasa, mirosind a cerneala proaspata si tipar. Brusc, am zambit larg si ziua mi s-a parut muuult mai frumoasa.

Uitasem ca in vara am lasat adresa Andei pt o carte ce as fi urmat sa o primesc de la Humanitas. Asa ca surpriza a fost totala.

Este vorba de "Obosit de viata, obosit de moarte" de autorul chinez castigator al premiului Nobel pt literatura, Mo Yan. Am inceput primele pagini (am aflat cum e procedura de fierbere in ulei in iad )  si astept cu nerabdare sa termin cartea ce o citesc acum, sa ma apuc de lecturat.

 

Voi ati citit-o? 

 

Revin cu impresii

[Mirrin]

Pe mine ma astepta cartea acasa :), alaturi de un alt plic ( probabil d-na de la Posta s-a gandit sa faca un pustiu de bine si sa-mi aduca si cartea daca tot vine pana la adresa noastra)!

Cand am venit de la serviciu, le-am gasit puse bine sa nu le ia copiii...nu am stiut ce este in plic pana nu l-am desfacut, si mik-am facut tot felul de scenarii cu ce ar putea fi!Surpriza a fost foarte placuta, chiar nu ma asteptam.

 

In primul rand mi-a atras atentia calitatea fizica, sa zic asa- la mine conteaza asta la achizitionarea unei carti, vreau sa se pastreze in timp cat mai bine, am rasfoit-o putin si pare promitatoare. "Orele indepartate" de Kate Morton va fi o lectura placut acum, inainte de Sarbatori!

 

 A mai citit-o cineva?

 

 Laura, eu am cautat la biblioteca de la noi "Obosit de viata, obosit de moarte"  si nu am gasit-o. Sa-mi zici cum ti se pare!

Editat de Noiembrie 28, 2013

[roxanaz]

am sa comand si eu cartea.

multumesc de recomandare!

[J G]

Eu recunosc ca n-am fost surprinsa, pentru ca am pastrat legatura cu Anda in jurul subiectului. De cate ori vedeam cartea in librarii imi aduceam aminte si-i mai trimiteam un mesaj (cred ca am fost cam pisaloaga). Cand in sfarsit a venit am fost fericita - mai ales vorba voastra pentru ca a fost un cadou, dupa atatea colete platite in ultima vreme...

 

In momentul acela mai aveam de terminat o carte, imediat ce am facut-o, si profitand de un drum cu trenul, am inceput "Sotul meu, Michael" de Amos Oz.

Am inceput-o cu emotii mari, sa va spun de ce.

Sunt genul de cititoare careia ii place sa se indragosteasca de cate un autor, sa-i cumpere toate cartile, sa le citeasca, sa-si confirme carte dupa carte ca alegerea a fost corecta. Imi place la nebunie sa cunosc un astfel de autor. Desi candidati sunt multi, exista niste criterii de departajare. Pai mai intai trebuie sa fie contemporan, sa fie adult, sa aiba un numar rezonabil de carti publicate (in veci n-o sa cred ca un autor poate scrie 30 de romane bune intr-o viata de om, de ex...). SI sa-mi fie recomandat de oameni care au aceleasi gusturi.

Ei bine, Amos Oz indeplinea toate aceste criterii, de aceea presiunea era mare. Mi-a fost recomandat de cativa ani si - de frica unei dezamagiri - nu am cumparat vreo carte, am tot amanat...

 

Si asa am inceput sa citesc povestea Hannei. Cu emotii mari, mai ales dupa ce am citit prefata autorului, in care povesteste cum a scris romanul: intr-o baie minuscula dintr-un apartament minuscul dintr-un kibbutz, noaptea, manat de glasul Hannei care nu l-a lasat sa se abata de la firul povestirii in ciuda protestelor lui, care nu l-a lasat sa se opreasca, sa doarma, nimic, pana n-a terminat de scris tot ce avea ea de spus. Cam mistic, nu?

Dar imediat ce parcurgi primele capitole iti dai seama ca Hanna e reala. Pentru ca nici pe tine nu te lasa sa faci altceva decat sa asculti povestea ei....

Editat de Noiembrie 30, 2013

[Laura25]

J. G, super prezentare! Vreau sa o citesc si eu !

[iarina_r]

Salutare fetelor, 

 

Am anuntat si eu pe grup ca am primit cartea "O scurta instorie ilustrata a romanilor" de Neagu Djuvara si mai am cam 100 de pagini si o termin, apoi revin cu impresii.

 

La fel ca si voi am fost foarte surprinsa de carte, la noi a sunat la interfon postasul si a rugat sa coboram ca are un plic care nu incape in cutie... la intoarcere sotul meu avea un zambet larg (suntem fani citit amandoi) si imi spune: draga mea ai primit o carte de la Humanitas... uitasem, dupa ce multa vreme am pisalogit-o si eu pe Anda08, de fapul ca Humanitas ne promisese carti si bineinteles ca am fost extrem de incantata.

[redactor]

Anda0 nu uita niciodata de voi :)

 

Eu citesc acum: Prizonierul Cerului.

 

Imi place mult acest autor, Carlor Ruiz Zafon si felul in care scrie  - se vede ca este spaniol pentru ca povesteste dantelat, cu farmec si ritm catalan.

Apoi, eu sunt indragostita de Barcelona si redescopar in cartile lui, ceva din detaliile mele din alte vacante acolo...

 

Abia am inceput cartea, va spun cum este - seara ma duc in pat cu o cana de ceai si incep sa citesc pana adorm.

[J G]

Am terminat ieri de citit "Sotul meu, Michael". Am terminat cu mare greutate, pentru ca mi-a fost din ce in ce mai greu, pagina dupa pagina, sa accept povestea si personajul principal.

Noroc ca inainte sa citesc cartea am citit prefata autorului, in care spune ca azi n-ar mai scrie o asemenea carte a imaturitatii - si asa este, Hanna e plasmuirea unui barbat tanar, fara experienta vietii. SI totusi, e descrisa atat de extraordinar de bine, realist, intens incat pare foarte reala, ca o persoana pe care autorul a cunoscut-o indeaproape.

 

Si nu pot sa ma hotarasc - e o femeie depresiva (si sufera de egoismul specific depresiei?) sau o femeie egoista, rece, rasfata, castratoare si negativista?

Ati inteles, da? Nu o plac .

 

In scurtele descrieri de pe coperta cartii se vorbeste de o iubire muribunda... eu gasesc ca nu e vorba absolut deloc de iubire intre Hanna si Michael. Ar fi putut fi, dar Hanna o blocheaza din prima secunda, si o stranguleaza timp de ani de zile pana o sufoca complet. Sau poate da, o iubire care e din prima secunda muribunda.

Nici sotul ei nu face multe pentru a depasi granitele impuse de Hanna. Practic romanul este o epopee a lipsei de comunicare si a ne-intalnirii.

 

Ce mai e remarcabil e ca romanul are o atmosfera extraordinara, poti mirosi orasul, poti simti visele Hannei, te poti, foarte usor, lasa purtat departe in ruminatiile ei.

 

Sper ca dupa cateva zile, dupa ce iau putin distanta de personaj, sa revin cu detalii mai putin emotionale. Hanna mi-a trezit sentimente destul de puternice (unul din visele urate ale oricarui terapeut este posibila existenta a unui client pe care sa-l detesti din prima secunda...) si sper sa ies din zona asta.