divort dupa 2 luni de la nunta?

[Tisina]

roxij, imi atribui un citat care nu imi apartine. Daca ai sa recitesti postarile mele, vei vedea ca eu nu am fost deloc de acord cu ideea de compromis din partea ei, ci am sfatuit-o sa aiba grija de sarcina, si sa nu cumva sa plece cu chirie. Altcineva crede ca femeile ar trebui sa se sacrifice in orice moment pentru rasfatul barbatilor! Tisina

[Ingrid S]

Ce interesant, dar nu mai gasesc niciunde sfaturile alea cu plecatul in chirie si cu "urmeaza-ti sotiorul drag", oare unde or fi disparut? Tot citesc si citesc, doar-doar mai dau de ele... Ingrid S si Diana http://www.dropshots.com/Ingrid28_photo

[Aprilie]

Subiectul e unul banal. Pare iesit din comun dar nu e. Pentru ca se refera la probleme legate de "adaptarea" cuplulul in primul an de mariaj.Toata lumea s-a confruntat cu anumite probleme,virsta si lipsa de experienta avind un cuvint greu de spus, plus ingerintele parintilor/socrilor (chiar daca de buna credinta,sint luate de multe ori ca atac la persoana de catre tineri,a caror orgoliu este exacerbat la ora respectiva;sigur ca interventiile socrilor sint de cu totul alta natura si au un alt impact peste 20 de ani sa zicem...). Asa ca, nicmic nou sub soare. In cazul de fata insa tensiunile sint duse la maxim. Nu are rost sa mai detaliez, toata lumea si-a spus parerea,majoritate "infierind" bietul sot, care e un monstru, nu-i asa ? Eu in schimb adopt pozitia AdineiIulia (foarte frumos explicata,detaliata si motivata). Pt. mine,la virsta si cu experienta mea,face mult sens tot ce spune ea. Ce ma surprinde - faptul ca mai toata lumea o sfatuieste sa-i dea papucii bietului om,care "ar fi" dupa o amarita jumatate de apartament... Eu zic ca nu se merita sa distruga familia si sa lase copilul fara tata nici pt. o vila ! Idiot sa fie si tot intelege ca ap e al socrilor,deci nu se poate atinge de el. Cred ca problema se poate rezolva daca ea va face in asa fel incit el sa simta ca-l iubeste si respecta...sa nu-l ironizeze,sa nu-l ia peste picior, sa nu-l faca sa se simta "un nimeni" ,doar pt. ca parintii lui nu i-au dat nimic. In momentul in care unul din cei 2 se "uita de sus" la celalalt (mai putin instarit),situatia se inflameaza...si depinde doar de inteligenta si maturitate felul in care se rezolva problema. Daca ea s-a comportat impecabil cu el,imi cer scuze pt.mentiune. Ce-as face eu ? M-as muta in chirie cu el. Stiu ca 90% de aici n-ati face-o dar pe mine nu m-ar interesa sa-mi "arat muschii" in relatie...cu mult mai mult m-ar interesa ca al meu copilas sa aiba un tata prezent zi de zi...ca sa-i scutesc o rana in sufletel, as face orice sacrificiu!!! As fi dispusa sa fac muuuuult mai multe decit a ma muta intr-un alt apartament...mai ales ca nu eu as cara mobila . Cu tact,bunavointa,intelegere si dragoste,as trece peste inconvenient...doar asta se promite la cununie, nu? Impreuna si la bine si la rau. Daca el nu se simte bine in situatia data (deci pt. el e "rau"),ea ar trebui sa fie prima care sa-l sprijine (chiar daca nu-l intelege 100%). Admit insa ca eu sint de moda veche... Si acuma, astept roshiile !

[buli]

ai si tu dreptate ar putea sa se mute, chiar si de experiment. dar poate nu acum, cind doctorul i-a recomandat liniste pentru ca are ceva probleme cu sarcina. si cred ca de asta a sarit toata lumea in sus, inclusiv eu - pt. ca domnul sot a pus problema intr-un moment dificil, in care ea e vulnerabila dpdv al sanatatii si emotional. de ce n-a cerut mutarea inainte de a fi ea gravida? eventual, inainte de a se casatori. iar postarile Adinei mi se par ironice (la adresa sotului). sorry daca nu-i asa. [url="http://www.youtube.com/watch?v=YhWZ7bpfQag"]@[/url]

[mariamunteanu]

Aprilie, ce te face sa crezi ca un asemenea sacrificiu ar rezolva problemele Magdalenei ? Eu am trecut printr-o situatie similara, cu deosebirea ca nu eram casatoriti si apartamentul era al meu, patit de mine si nu de parinti. La fel s-a grabit sa ne casatorim si sa facem copii, noroc ca am avut rabdare. La inceput a mers, pana cand eu am inceput sa castig cu mult mai bine, iar el a inceput sa plece urechea la vorbele maica-sii. Dumnealui ajunsese sa aiba pretentia ca eu sa-l intretin pt. ca el sa-si intretina mama. Niciodata nu i-am reprosat ca stam in casa mea si ca eu duceam greul, dar cand am mai vazut ca e din ce in ce mai profitor, mi-am dat seama ca e cazul sa pun capat relatiei. Am suferit dar mi-a trecut. Mi-a parut rau de eforturile facute, nu le-a meritat. Sotul meu nici macar nu mi-ar cere sa-i fac un ceai cand e racit, il oblojesc cu forta si nu dorm noaptea ca sa fiu pe faza daca are nevoie de ceva, as face orice sacrificii pt el pt. ca MERITA, nu pt ca le cerseste. Un sot bun (adica iubitor si responsabil) nu pretinde sa faci sacrificii pt. el, ci pune osul la treaba ca sa ofere sotiei si copilului tot ce poate mai bun. Daca are mandrie, atunci sa dea dovada de barbatie, de tarie de caracter, nu sa-si ia jucariile si sa plece la mama ca vai saracul ce nedreptatit e. Maria

[ocebine]

Acuma intrebarea mea pentru toate cele care s-ar muta cu el in chirie este: Domnul respectiv sta acum cu chirie pe picioarele lui sau este inca intre fustele mamitzei? Din faldurile fustei scoate scenele astea de "orgoliu"? Mai bine sa se duca ea, gravida, dintr-un comfort (si mai ales avind posibilitatea sa stringa bani pentru un avans la o casuta proprie pentru amindoi) pe niste coclauri cu o babuta atasata...ca de...isi urmeaza iubirea...penibil. Absolut penibil. Completare: sotziorul nu a catadicsit sa dea un semn de viata de o luna de zile[bang] Anamaria "After all is said & done, more is said than done."

[tuinea]

Mie mi se pare ca si-a cam furat singur caciula acum Indiferent ce s-ar intampla daca exista iubire si stiind-o acasa insarcinata si cu ceva probleme si singura ar fi sunat. Mie asta nu-mi place la barbatii care dau bir cu fugitii ca deobicei una spun ca motiv si altul etse cel real. Eu stiu ca se discuta, se intoarce subiectul pe toate partile, se face o coloana de avantaje si una de dezavantaje si cand le-ai enumerat pe toate cu consortul sau consoarta vezi care este cea mai buna solutie mai ales raportat la situatia in care te afli. Pentru mine mi se pare iresponsabil si imatur din partea lui. Paate fi chiar si un baiat buna, fara nici un fel de interes material dar tot iresponsabil ramane. Cat despre cele care au spus de la bine si rau juramantul nu-l face numai femeia ci si barbatul si nu inseamna sa ne aruncam neaparat din lac in put ca dragutul nostru zice ca asa este bine. Acum tu trebuie sa pui in balanta faptele, sa incerci sa te intalnesti cu el si sa vorbiti deschis pentru ca au parut mult mai multe necunoscute in ecuatie decat la inceput. Pune totul in balanta si vezi ce este cel mai bine, vezi ce zice si el si luati o decizie inteleapta. Copilul este pentru amandoi un dar (nu trebuie vazut ca o problema) si pentru darul pe care l-ati primit ar trebui sa impingeti si sa faceti caruta sa mearga gasind o cale de mijloc care ar trebui sa fie cea mai buna pentru mama si copil pentru ca ei sunt acum prioritatile. Te rog sa te linistesti pentru ca ai nevoie i perioada asta, fa tu primul pas si discuta dar in liniste si fara scandal, fara afirmatii si acuze grele cum ar fi ca ma inseli sau a zis ca ai zis nu stiu ce. Du-te la intalnire cu inima deschisa catre un compromis si catre o solutie nu cu idei preconcepute. Iti tin pumnii! Cristina

[mariamunteanu]

Tuinea a spus foarte bine: cauta sa te impaci cu sotul tau, orgoliile nu-si au locul. Arata-i ca locul tau e acolo unde esti si tu, convinge-l ca vrei si tu sa aveti un loc numai al vostru, dar ca asta s-ar putea sa mai dureze un timp. Ar fi bine sa se intoarca la tine, dar tu nu te muta cu chirie in situatia in care esti. Mult noroc, maria

[denisabia]

Magdalena sa stii ca aici pe DC o sa gasesti sprijin in situatia ta.Sincer m-a impresionat povestea ta , te admir fiindca esti intr-o conditie speciala si esti nevoita sa te lupti cu atatea.Punandu-ma ipotetic in cazul tau as incerca sa ii arat cat de mult il iubesc , darul cel mai nepretuit pe care il faci e pe cale sa vina pe lume.Indiferent de locul unde stati , doar daca sunteti impreuna va e bine.Nu pot crede ca nu ar intelege ca sarcina iti impune restrictii si tu mai muncesti. Am citit ce s-a scris unele sfaturi m-au uimit , eu nu vad ca ar trebui sa te sacrifici aici.Totul porneste dintr-o neintelegere , el a dus la extrema problema unui loc doar al vostru.Tu esti o viitoare mamica , stii prea bine cat de important e sa eviti probleme de ordin sentimental si medical pentru a avea un copil sanatos.A fi dispusa la multe pentru sot , nu inseamna a neglija aspectul cel mai important adica sa te ingrijesti de tine , cu chirie si pe deasupra cu o batrana nu e o alegere potrivita.Ai nevoie de liniste , intimitate , ajutor care cu siguranta va veni de la ai tai , de ce sa pleci de unde ti-e bine. Ma intreb ce fel de om e sotul tau , povestind intamplarea care o implica pe sora ta si felul in care vorbeste despre ea , ridica multe intrebari.Sper sa fie o pasa trecatoare , daca totusi se arata altfel daca era , sa nu faci comprosmisul doar de dragul copilului.El n-ar fi fericit sa aiba tatal doar pentru nume , de obicei cand femeile prefera sa le ramana alaturea se rup mult mai greu.Nu insinuez ca ar trebui sa te gandesti la divort ,insa e bine sa gandesti lucrurile la rece.Sa stii ca mereu o problema are mai multe solutii.Viata iti apartine si in curand vei proteja o alta , asa ca trebuie sa fii de doua ori mai vigilenta. http://community.webshots.com/user/denisabia

[dov]

Ingrid, am venit! pey se poa'? sa-mi duci dorul si sa te refuz ? in continuare cred ca ar trebui privit altfel situatia...acum sincer...cine naiba spera ca numai dupa 2 luni de mariaj, socrii iti cad la picioare si-ti dau casa? este o nebunie...insa multe din voi, asa cum banuiam de altfel, "sfatuiti" din prisma propriilor patzanii, ceea ce e bine pana intr-un punct... mai mult de-atat, daca stau bine sa ma gandesc, cine a pronuntat cuvantul divort prima data? se pare ca chiar magdalena, in titlul topicului, pentru ca de fpat, sotul ei nu l-a pronuntat ink....cat despre basmul cum ca prefera sa creasca ccc copilul(kiar si ma-sa), in loc sa plateasca alocatie, e chiar fabulatie, pentru ca un copil costa muuuuuuult mai mult decat un procent din salariul lui(si-asa destul de mic, din cate am inteles). eu am impresia, magdalena, ca tu erai deja decisa in sufletul tau, si, cu "bunavointa" celor din jurul tau(si aici ma refer la zvonul cum ca prefera sa lupte pentru copil, etc, hotararea a fost luata...el, cand a iesit pe usa, n-a zis nik de divort, tu de ce ai pus problema asa? si da, acum e intr-o conditie sensibila, insa vad ca in continuare, putine sunt persoanele care se gandesc si la copil, pentru ca, ccc cu ajutorul lui Dumnezeu se va naste intr-o buna zi, si ce i se va raspunde la intrebarea:si de ce n-ai renuntat la caldura casei parintilor tai, mami, ca sa stai cu tati? tu cu cine te-ai maritat de fapt? sau in ce "confort" trebuia sa se desfasoare relatia voastra?